Masti s-au tot purtat de-a lungul timpului. Ohooo.. Gramezi
de masti. Am purtat pentru ca asa am fost sfatuiti ca e ... Bine. "Sa nu
stie toata lumea cum esti." , "Daca te arati asa cum esti vei avea
doar de suferit." , "Daca cineva te cunoaste prea bine, te poate lovi
mai usor.", "Nimeni nu trebuie sa te cunoasca asa cum esti. "
etc...
A fost de ajuns sa incercam o data sa vedem cum ne sta cu o
astfel de masca si apoi am devenit dependenti de ele. Fara masti am inceput sa
ne simtim dezgoliti, sa nu ne mai recunoastem, sa ne simtim pierduti. Practic,
ne-am pierdut pe Noi si am inceput sa ne identificam cu fiecare masca purtata.
Ne-am obisnuit sa purtam masti... Care mai de care mai
colorate, mai zambitoare, mai pline de puf si zorzoane. Orice numai sa pacalim
"fraierii". Orice numai sa ne simtim camuflati, ascunsi de ochii
celorlati, in "siguranta". Avem impresia ca ascunzandu-ne vom suferi
mai putin, vom fi judecati mai putin, vom fi invinovatiti mai putin, vom putea
pacali pe oricine si vom avea o viata mult mai usoara si sigura. Simplu,
nu? ....Oare?!
Am dat Autenticitatea (AUTENTICITATE = armonie intre ceea ce
facem, spunem si gandim.) pe Falsitate fara sa ne dam seama. (Oare?!)
Purtam masti si ne consideram autentici si plini de
Iubire...Neconditionata chiar. Cum poti iubi cand esti Fals?
Iubirea inseamna deschidere, daruire, sinceritate... IUBIREA
inseamna DUMNEZEU!
Cand esti fals nu poti oferi Lumina. Nu pentru ca nu vrei,
ci pentru ca nu ai de unde.
Ne-am indepartat de oameni, de suflete, de Ceea Ce Suntem,
de esenta noastra, de Sinele nostru, de Dumnezeu. Mergem la biserica, ne
inchinam, ne rugam si ne consideram curati. O masca, curata nu e acelasi lucru
cu un suflet curat. Ne putem pacali pe noi, pe cei din jurul nostru, dar nu si
pe Dumnezeu.
E clar?
Incercam sa fentam tot ce se poate si ne miram ca nu suntem
fericiti. Ba mai mult chiar... suntem deranjati ca oamenii din jurul nostru nu
ne mai (re)cunosc, nu ne mai inteleg, nu ne mai iubesc, nu ne mai apreciaza, nu
ne mai dedica timp si nu ne mai raspund asa cum ne dorim.
Ca oameni ne putem minti, dar la nivel de Sine nu. Stiind
asta... imi vine in minte o intrebare simpla: Si-atunci de ce ne incapatanam sa
mintim?
Sfinte Creatii Divine, a venit Timpul sa aflam, invatam,
intelegem si acceptam ca a trecut vremea mastilor, a ascunzisurilor, a
falsurilor. A aparut moda Autenticitatii, a rochiilor vaporoase cusute cu fir de
aur-adevar si matase-sinceritate, a palariilor impodobite cu florile Iubirii
Neconditionate, a camasilor brodate cu gingasie si puritate, a pantofiorilor cu
aripi de cristal... Haideti sa fim in pas cu... moda. Nu e greu. Tine doar de
Alegerea fiecaruia dintre noi. Tine de vointa. Tine de... Noi. Fiindca noi
suntem cei pe care i-am asteptat si inca ii mai asteptam.
Traim Aici, Acum, vremuri nemaiintalnite, de o frumusete
divina, imbratisate de aripi de ingeri, albe si tandre, care ne arata continuu
cat suntem de minunati, iubiti, protejati si ajutati.
Acum este Timpul.
ACUM, Esti sau Nu Esti. E Simplu.
Imbratisez cu drag si fara masti.
Clara
Clara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!