STOP!

Ne facem planuri si avem impresia ca se vor realiza conform dorintei noastre... Apoi suntem dezamagiti si intram in depresii grave cand nu se implinesc. Nu ne gandim ca avem un rol important in toate astea si ca nimic nu ni se cuvine pur si simplu. Cautam vinovati, insa nu din dorinta de a ne invata lectia si de a putea sa mergem mai departe, ci doar pentru a avea pe cine sa aratam cu degetul. Suntem prea preocupati de greselile altora, de ce spun, fac, gandesc si simt altii. Si tot timpul consideram ca altii sunt vinovati sau responsabili pentru tot ceea ce traim noi. Fie ca e bun sau rau.

STOP!

E timpul sa ne oprim un pic si sa privim lucrurile in toata splendoarea lor. Pe indelete.

Astfel vom observa ca nu exista vinovati si lucrurile se intampla intr-un anume mod cu un scop... Bun! Apoi, nimeni nu este responsabil pentru ceea ce traim noi. Este alegerea personala a fiecaruia. Si a venit timpul sa ne asumam ceea ce gandim, spunem, facem si simtim. Sunt creatiile noastre. Nu le mai putem pasa altora, nu le mai putem ascunde, nu le mai putem nega. Sunt ale noastre! Asa, bune sau rele cum sunt. Si ar trebui sa fim mandri ca avem aceatsa natura de Creator. Si mandria pe care o simtim ar trebui sa se transforme intr-un sens constructiv si bun, motivandu-ne sa cream cat mai mult, mai bine, mai frumos, mai ...superb!

Spor la creat, dragii mei!

Clara

Sufletul se pierde, dar se poate recupera.

Cand ne-am (re)intrupat... ni s-a oferit fiecaruia dintre noi un Suflet Intreg, Frumos si Luminos. A fost Darul nostru de „Bun Venit!” pe planeta Pamant. Prin acest dar de pret ni s-a oferit increderea ca vom stii sa avem grija de el. Apoi am fost lasati de capul nostru... prin viata. Si fiecare a trait si traieste cum poate, cum simte, cum crede ca este mai bine. Nici un fel de a trai nu este gresit. Este doar o incercare de a gasi Calea. 

Sufletul nu ne ramane intreg pe parcursul acestei calatorii minunate numita Viata. Pierdem continuu din el... pana simtim ca ramanem fara.

Ne pierdem din suflet dupa fiecare durere, despartire, situatie dificila a vietii noastre.

Ne pierdem din suflet dupa fiecare disparitie din viata noastra a unei persoane dragi.

Ne pierdem din suflet de fiecare data cand ne dorim ceva si nu reusim sa avem. Noi spunem ca ne ramane gandul acolo. De fapt, o bucata de suflet ramane.

Ne pierdem din suflet cand avem asteptari de la altii, cand nu stim si nu reusim sa ne bucuram de viata asa cum este, cand disperam si ne vine sa ne luam campii.

Ne pierdem din suflet cand mintim, cand facem rau, cand ranim, cand trecem nepasatori.

Ne pierdem din suflet cand ne este dor de cineva.

Ne pierdem din suflet cand intram in depresii.

Ne pierdem din suflet cand iubim.
Ne pierdem din suflet cand intalnim oameni care stiu sa fure parti din el sub pretexte frumoase.

Ne pierdem din suflet cand ne oferim pe de-a-ntregul altora.

Ne pierdem din suflet cand suntem ingrijorati pentru ceilalti.

Ne pierdem din suflet cand nu vrem sa ne dam voie sa fim asa Cum Suntem si ne incapatanam sa purtam masti.

Ne pierdem din suflet cand uitam ca avem un suflet.

Lista asta ar putea sa continue la nesfarsit. Nu am sa enumar toate situatiile in care ne pierdem din suflet. Este important doar sa retinem ca pierdem in fiecare clipa o parte din Darul Nostru Divin.

Nu deveni trist/a. Exista si o veste buna pentru noi!

Sufletul se poate recupera prin diferite tehnici. Nu este totul pierdut. Exista undeva un fel de Back_up.

Recuperarea sufletului o poti face chiar tu sau te poate ajuta un om care stie sa „se joace” cu energia (un terapeut).

Iti repet mereu ca totul a fost gandit dinainte si face parte dintr-un plan foarte bine pus la punct. Scopul nu este sa ramanem fara suflet, ci, din contra sa ne intoarcem la Sursa cu o parte cat mai mare de suflet intreg, luminos si frumos, asa cum ne-a fost oferit la Inceput. Frumusetea Vietii este ca nimeni nu ne spune cum sa facem asta. Doar primim anumite indicii la care suntem atenti sau... nu. Oricum ar fi, Sufletul este lasat in mainile noastre. De noi depinde cum avem grija de el.

Un suflet cat mai intreg sa avem!

Cam atat pentru azi... Am fugit sa-mi recuperez, de prin locurile prin care le-am lasat, cateva bucatele din sufletul meu.

Te pup.... pe Suflet!

Clara

Despartirea nu este intotdeauna singura solutie.... Este doar cea mai spectaculoasa si la indemana.

Am avut de curand o revelatie: Despartirea nu este intotdeauna singura solutie.... Este doar cea mai spectaculoasa si la indemana! Poate ca au ajuns si altii la aceasta constientizare superba (...si cu siguranta au ajuns!), insa pentru mine, in acest moment, este ca si cum as fi descoperit Focul si as fi inventat gaura din svaitzer.

Sunt incantata, fericita, eliberata, increzatoare si pina de Iubire. Si-am dat fuga sa impart cu tine toata aceasta Bucurie de A Fi!

Ne-am obisnuit sa tratam relatiile pe care le avem ca pe niste perechi de sosete. Le schimbam imediat cum se...murdaresc. Cu alte... sosete. Care se murdaresc, firesc, la randul lor si sunt schimbate cu ...altele. Si astfel, viata noastra se transforma intr-un continuu schimb de sosete murdare. FARA sa luam in calcul ca SI NOI am contribuit la murdarirea lor.

Relatiile ne sunt date, asa cum am mai spus, ca forma de scoala, spre evolutia noastra. Astfel, avem parte de toate acele situatii si persoane care sa ne ajute sa evoluam, in functie de ceea ce avem de invatat in aceasta viata. Este motivul pentru care ni se intampla TOT ceea ce ni se intampla. Nu din cauza ca sunt barbatii tampiti si femeile perverse. Nu din cauza ca unii nu au suflet sau ca vor neaparat sa ne faca rau. Nu pentru ca nu avem noroc. Nu pentru ca are cineva ceva personal cu noi... NU! Totul se intampla conform unui Plan Divin care ne aduce in manifestare tot ceea ce trebuie sa experimentam ca sa ne putem invata lectiile vietii acesteia. Si repetam aceleasi experiente pana cand alegem sa iesim din ... Cerc, pana cand ne hotaram sa schimbam ceva in tiparul nostru de gandire si schimbam frecventa pe care emitem. Unii se invart in cerc cateva vieti la rand, altii doar cativa ani dintr-o anumita viata, in functie de puterea lor de constientizare, de nivelul interior de Lumina, de nivelul de evolutie personala. Am amintit de frecventa pe care emitem... da, prin tot ceea ce facem (vorbim, gandim, simtim) creeam un anumit tip de energie pe care o emitem spre ceilalti (primind inapoi acelasi tip de energie). De energia creata de noi suntem raspunzatori. Este opera noastra de arta! Suntem Creatori. Cream atat Lumina, cat si Intuneric. Si ar fi bine sa invatam sa ne preocupe si cum gestionam toata Creatia noastra spre Binele Nostru Suprem.

In relatiile pe care le avem, mai ales in cele de iubire, experimentam constant cele mai groaznice stari (durerea, suferinta, umilinta, disperarea, neputinta, deznadejdea, tradarea, nepasarea...), dar si cele mai minunate trairi (fericire, implinire, liniste, iubire, intelegere, compasiune...).  Cu totii ne dorim sa avem parte doar de acele relatii care sa ne umple, pe viata, sufletul cu bucurie. Fugim continuu de situatiile dure ale relatiei. Multi chiar cred ca solutia sa nu mai sufere este sa nu se mai implice in nici o relatie. Altii, la fiecare hop isi fac bagajele si se grabesc sa iasa din relatie fara sa se intrebe: „Unde ma duc?” si fara sa incerce macar sa comunice cu celalalt, fara sa isi faca o autoanaliza pentru a descoperi partea lor „negativa” din relatie si fara sa schimbe ceva, in primul rand, in ei. Niciodata intr-o relatie nu va fi numai unul vinovat. Niciodata! Degeaba, la final, ne straduim sa demonstram ca suntem niste victime si vrem sa iesim basma curata. Nu avem cum. Trebuie sa ne fie clar, sa intelegem si sa acceptam ca si noi am contribuit cu energia noastra (pozitiva si negativa) la energia relatiei. Si daca am facut asta inseamna ca nu exista doar un singur „vinovat”. Si in loc sa ne facem grabiti bagajele ca sa plecam spre... Nicaieri, ar fi mai de folos (pentru noi, pentru celalalt, pentru relatie si pentru evolutia noastra) sa ne retragem un pic in intimitatea propriului suflet (chiar si asa ranit cum probabil este) si sa pornim intr-o calatorie spre interiorul nostru. Poate prima de pana acum. Vom descoperi un Univers intreg de care habar nu aveam ca exista, dar pe care aveam pretentia ca partenerul nostru sa il cunoasca si sa il gestioneze cum trebuie. Oare cum sa faca cineva din exterior asta daca noi nu putem (inca)? Cum? Cum sa acuzi pe cineva ca nu poate face un lucru pe care nici tu nu ai putut, nu te-a interesat si nu ai stiut sa il faci?

Asa ca i-ati timp pentru Tine si exploreaza-te. Descopera cine esti si ce doresti. Cunoaste-te. Fa pace cu tine. Iubeste-te si accepta-te asa cum esti. Fa liniste. Asculta muzica linistita din sufletul tau. Ai atatea de auzit, simtit si descoperit in aceasta muzica! Ascult-o. Pe Repeat! ...pana ii inveti versurile si incepi sa o fredonezi oriunde te-ai afla.

Si dupa ce vei fi facut toate astea... intoarce-te in relatie si incepe o discutie cu partenerul tau, de pe o pozitie egala cu el. Nu il privi de sus. Nu il acuza. Nu il umili. Nu il judeca. Nu urla. Nu face crize (poate ca deja ai facut, dar NU mai face!!!). Doar discuta cu el. Calm. Tandru. Dragut. Serios. Firesc. Detasat. Cu emotie. Ca de la Suflet la Suflet. Caci pana la urma, nu discuti cu omul din fata ta, ci cu Sufletul lui. S-ar putea sa descoperi ca si el are nevoie de Iubire si Liniste exact ca tine. Si exact ca tine nu stie cum sa ajunga la ele. Este o ocazie minunata sa descoperiti ca IMPREUNA ati putea gasi drumul! Ai putea sa iti descoperi partenerul asa cum nu ti-ai inchipuit niciodata ca poate sa fie, iar el, la randul lui, sa te descopere pe tine asa cum nu a avut pana acum curajul sa indrazneasca sa creada ca exista un ...Om. Va fi momentul in care iti vei multumi ca ai mai avut putina rabdare, ai lasat bagajele jos si te-ai asezat calm pe coltul geamantanului spre a te odihni un pic. Aminteste-ti ca nu te grabesti nicaieri. Ai tot timpul din lume! Esti aici sa evoluezi, nu sa fugi la fiecare problema care apare. Esti aici sa te descoperi, nu sa ii acuzi pe altii. Esti aici sa te iubesti pe tine, in primul rand, si apoi pe altii. Esti aici sa iti amintesti Cine Esti si apoi sa ai pretentia sa stii cine sunt cei de langa tine. Esti aici sa gasesti solutii pentru situatiile in care te pune viata. Esti aici sa te schimbi tu intai si apoi sa le ceri altora sa se schimbe. Esti aici sa iesi din tipar si sa (re)devii Unic. Esti aici sa faci Totul Ca Tine (asa cum simte sufletul Tau), nu cum ai fost invatat. Esti aici pentru tine si pentru sufletul tau! Ceilalti doar te ajuta sa ajungi la... Tine! Ceilalti doar iti arata drumul spre... (A)Casa! Si unii dintre ei chiar aleg sa te si insoteasca pe tot acest drum. Fii bucuros si recunoscator pentru asta! Insa, te rog, nu te bosumfla daca unii dintre ei nu sunt pregatiti sa mearga alaturi de tine. Nu ii acuza ca nu te inteleg si nu te urmeaza. Doar respecta-le deciziile. Si incurajeaza-i spre ceea ce simti ca ii face pe ei fericiti. Ii poti ajuta sa isi gaseasca Drumul Lor. Poate ca doar aceasta a fost Misiunea ta in viata lor. Fii bland si bun cu cei din jurul tau, dincolo de toata durerea pe care o porti in suflet. Durerea nu vine din Iubire, ci din Orgoliu. Durerea este o capcana a mintii. Doar de tine depinde daca pici sau nu in aceasta capcana. 

Aud din nou in mine o Voce care spune: Despartirea nu este intotdeauna singura solutie.... Este doar cea mai spectaculoasa si la indemana. Daca iti doresti spectacol, desparte-te cu circ la drumul mare ca sa ai si spectatori. Doar e momentul tau de glorie, nu?!

Daca iti doresti Liniste, atunci fa Liniste, fii Liniste; fa sa fie liniste in tine si in afara ta.

Doar Liniste.

Atat.

Simplu. Firesc. Dragut. Oricand.

Am realizat ca noi, oamenii, avem o placere morbida de a ne hrani cu suferinta, de a sta zile intregi (ce zic eu aici? Chiar ZECI DE ANI!!!) sa ne plangem de mila... fara sa ne gandim ca poate mai exista si altceva (mai bun!) de facut. Nu recunoastem, insa ne plac despartirile tocmai pentru ca sunt dureroase si spectaculoase si ne dau ocazia de a poza in victima la scena deschisa. Consideram ca este momentul nostru de glorie. Acel moment cand, cu nasul pe sus, ii intorci spatele celuilalt, crezand ca in acest punct se termina totul si se rezolva totul. 
Hei, omule!!! 
Energia pe care ai creat-o in acea relatie a cui e? Iti spun eu: A Ta! Si a cui responsabilitate este sa o anihileze sau sa o transforme in pozitiv? Tot A Ta! Asa ca unde te grabesti? Unde crezi ca fugi? Sa-ti spun eu? Ok... Iti spun: fugi inapoi in energia negativa a relatiei. Te invarti in cerc, desi ti se pare ca te-ai eliberat si ai incheiat un (alt) capitol din viata ta. De fapt, nu ai incheiat nimic si nici nu te-ai eliberat. Realizezi sau nu, esti prins cu corzile propriei tale energii de acea relatie si pleci doar... fizic, ceea ce e Zero; e ca si cum nu ai plecat deloc, pentru ca energetic ramai acolo. D’aia simti ca, desi te-ai despartit de partenerul tau, nu iti poti continua viata.

Dupa ce ati discutat frumos si calm hotarati ce vreti sa faceti in continuare. S-ar putea sa descoperi, uimit, ca,  in ciuda tuturor grozaviilor si a zbuciumului prin care ati trecut, nici unul dintre voi nu vrea sa se desparta de celalalt. S-ar putea sa descoperi ca Iubirea va leaga si va vrea Impreuna. Sau ai putea sa descoperi ca, intr-adevar, misiunea voastra (impreuna) se termina Aici, Acum. In acest caz, taie corzile, sterge murdaria lasata (de tine) in urma  si... vezi-ti de drum. Ai toata Eternitatea inainte!

Daca vreti sa ramaneti impreuna... hotarati sa aveti o relatie care sa se ghideze dupa alte reguli, regulile Iubirii, nu ale Fricii. Caci Frica manipuleaza, subjuga si inchide sufletele intr-o colivie numita Minciuna, de cele mai multe ori. Iubirea da aripi si libertate. Iti da sansa sa fii autentic. Si nimic nu se aseamana cu sentimentul de A Fi Liber sa fii Tu!

O data ce hotarati sa va continuati impreuna drumul prin viata, renunta definitiv la discutiile despre Trecutul vostru, despre durerile prin care ati trecut, despre evenimentele care v-au zdrobit sufletul. Facand asta va veti face rau singuri si nu veti putea evolua. Va legati singuri de o energie negativa de care nu mai aveti nevoie. Retineti doar ce ati invatat din Trecut si atat. Fara alte detalii ...”picante”. Trecutul este Trecut si asa trebuie sa ramana. Important este ce traiti Acum, Aici pentru ca doar astfel vi se va asterne in fata un Viitor frumos, asa cum vi-l doriti.

(Re)construiti totul de la Inceput. Ca si cum acum v-ati intalnit pentru prima oara si zambind cu gandul la avantajul pe care il aveti: nu sunteti chiar doi straini despre care nu stiti absolut nimic. Folositi toate ocaziile de a va bucura Impreuna de tot ce va ofera viata, caci IMPREUNA inseamna Unime, Yin si Yang, Iubire, Energia Vietii.

Hotarati sa fiti amandoi autentici, adica sa fie egalitate intre ceea ce faceti, ganditi, spuneti si simtiti. Fara sa va mai ascundeti unul de celalalt. Cand te ascunzi de un om... il minti si mai devreme sau mai tarziu, esti prins si de aici lucrurile degenereaza. Nu iti (mai) doresti asta! Nu?!

O sa descoperi ca Trecutul te bantuie uneori si vei simti durere. Aminteste-ti sa fii puternic si nu ceda ghearelor lacome si parsive care te trag inapoi. Da-i Trecutului o palma peste ochi sa se duca inapoi de unde a venit..., in Trecut. Daca ai ales sa mergi inainte nu isi mai are rostul (re)intoarcerea continua in trecut. Ti-am mai zis si stii si tu: nu pot merge si inainte si inapoi in acelasi timp! Comporta-te ca si cum nu s-a intamplat tot acest Trecut intre voi si ca aveti in fata doar o coala alba pe care abia acum incepeti sa (va) scrieti povestea...  Povestea Voastra!

Motiveaza-te singur/a gandind ca ai ales sa continui, in primul rand, ca sa fie bine pentru tine, sa te eliberezi si sa te salvezi pe Tine si apoi pe celalalt. Si, da! Este cea mai buna alegere pe care ai fi putut sa o faci. Asa ca ai incredere!

Nu te (mai) lasa la dispozitia hapsana a durerii. Aminteste-ti ca nimeni nu vine pe lume fiind specialist in Relatii. Nici macar tu. Asa ca nu e indicat sa ai asteptari spectaculoase de la... oameni. Mai bine le-ai avea de la... Tine! Cu totii suntem aici sa invatam cum sa ne exprimam  sentimentele, dorintele, starile si visurile, umbrele, dezamagirile, durerile... toate cate sunt. Intr-un cuvant, invatam sa ne exprimam pe... Noi! Si suntem adusi impreuna cu altii tocmai pentru a ne ajuta sa ne descoperim. Fiecare pe Sine. 
Aminteste-ti ca durerea vine din Orgoliu. Iar tu ai hotarat sa fii Iubire, prin Iubire, despre Iubire! Stinge-ti durerea cu Incredere. Increderea in Tine, in primul rand!

Anihileaza durerea prin Iubire.

Poti face asta! De tine si doar de tine depinde!

Alege Iubirea, nu Frica!

Asculta-ti sufletul, Fiinta Divina. Ai grija de el si lasa-l sa zboare si sa fie liber. Nu trai cu teama ca va fi ranit si te va durea (iar). Nu poti sa traiesti continuu intr-un glob de sticla care sa te fereasca de tot raul ce ti s-ar putea intampla si sa ai pretentia sa evoluezi. Traieste cu curaj si incredere. 
Traieste cu Iubire, din Iubire, pentru Iubire pentru ca Iubirea vindeca, nu doare.

Alege sa nu te desparti de Tine, in primul rand. Si astfel vei reusi sa ramai langa cei pe care ii iubesti atat de mult!

Clara

Vocea pe umarul careia plangi uneori

Exista momente cand doare prea tare, cand despartirea cade ca o ghilotina peste sufletul nostru, cand lucrurile o iau razna si nu le mai putem controla... Atunci cadem prada propriilor noastre ganduri negre ce iau forma unor sentimente si par ca vin din inima, spre a ne pacali... Ego-ul ne joaca o farsa... Picam in ea sau nu? Oare, cu adevarat nu mai depinde nimic de noi? Poate ca relatia cu celalalt, nu, dar relatia cu noi insine, cu sufletul si mintea noastra, cu siguranta da! De Noi depinde!

Si... e timpul sa ne ridicam ochii spre Cer si sa fim recunoscatori pentru toate cate ni se ingaduie, spre dezvoltarea noastra. Uneori reusim sa facem asta singuri, alteori avem nevoie de cineva care sa ne repete continuu cuvinte pe care le stiam si noi candva, dar le-am uitat sub povara suferintei...

Avem nevoie de cineva, o Voce care sa ne spuna:

„Bucura-te de tot ce a fost.

Atat.

Nu dori mai mult de acolo de unde nu are cum sa ti se dea.

Mergi mai departe.

Viata e deschisa inaintea ta.

Acum mergi inainte.”

Auzind acestea  te vei rasfata, cu siguranta, spunand ca vrei sa continue totul..., sa fie iar cum era...

Si-atunci Vocea continua sa-ti spuna:

„Ba nu vrei! Nu vrei sa continue. Pentru ca el / ea nu are ce sa iti ofere mai mult decat atat.

Daca ar fi avut... ti-ar fi oferit. Dar a ales sa se opreasca. Si asta spune multe.

Intelege!  S-a oprit.  A ales un drum fara tine. Iar tu nu vrei sa continue o relatie care doar te-ar face sa suferi.

Nu vrei asta! Stii si tu!”

Si iar te pisicesti spunand ca ti-a dat tot ce avea, tot ce avea mai frumos... si era atat de bine!

„Da. Ti-a dat  TOT ce a avut de dat. Un timp. Atat! Apoi a disparut.”

Si-n acel moment, mintea ta cauta cu disperare motive si circumstante atenuante pentru a gasi explicatii favorabile celuilalt..., facandu-ti tie si mai rau decat iti e deja.

 Si Vocea continua...

„Nu ii mai gasi motive si explicatii... Nu ii mai lua apararea  Ia-ti tie apararea!  Tu esti Cea Mai Importanta Persoana Din Viata Ta! Sa nu uiti asta NICIODATA!

Si aminteste-ti:  el / ea te-a facut sa suferi.  Aminteste-ti ca Nu Vrei sa suferi.

Vrei asta?

NU! NU VREI!

Vrei sa fii fericit / a!  Asa cum e normal sa fie orice om de pe acest Pamant.

Meriti asta. Te-ai nascut pentru a fi fericit / a! Pentru a te bucura de fiecare strop de Viata! Atat. E singura ta misiune pe acest Pamant.

Ai incredere! Si mergi mai departe.

E greu. Nu a zis nimeni ca e usor... Dar da-ti voie sa mergi mai departe. Nu te mai lega de Trecut. Da-ti voie sa traiesti Prezentul. Clipa aceasta superba, continua si extraordinara. POTI face asta. Doar daca iti dai voie.

Nu te lega singur / a  de evenimente, situatii  si oameni... care au avut o scurta misiune in viata ta.

A fost un timp si apoi, gata! Intelegi asta?

S-A    T-E-R-M-I-N-A-T!

S-a terminat pentru ca Tu sa poti sa iti continui calatoria minunata prin viata.

Ia tot ce a fost ca pe o ... experienta frumoasa. Asa a si fost.

Atat.

A fost, s-a terminat. Viata merge inainte si FARA EL / EA!

TU esti, ai ramas  LA FEL  La fel ca inainte sa il / o cunosti.

Nu s-a schimbat mai nimic cu tine, in tine, despre tine...

Esti la fel de frumos / frumoasa, minunat / a,  la fel de haios / haioasa si simpatic / simpatica, ai un suflet la fel de mare, ai la fel de multe de oferit.  Ai fix aceleasi calitati!”

Si printre lacrimi, vei spune ca e mai rau ca inainte...

„Nu e mai rau. E  mai bine. Ai o experienta in plus. Atat cat a fost sa fie. Ai castigat ceva. Ai invatat ceva. Ai ramas cu ceva Bun din toate astea. Fii recunoscator / recunoscatoare pentru toate aceste lucruri! Multumeste ca ti-au fost ingaduite. Multumeste de o mie de ori!

Si nu mai forta lucrurile. Lasa-le sa curga.

Atat a fost.

Nu poti schimba nimic.

Intelegi?

Ia-o ca pe ceva bun ce ti s-a intamplat. Asa a si fost.

ACUM e timpul SA MERGI MAI DERAPRTE.

Nu-ti pune piedici singur / a.

Iubeste-te!

Meriti sa te iubesti!

TU, pe tine, in primul rand.

Nu iti pune piedici ca nu mai vrei sa te vezi cu altcineva, ca viata se opreste aici pentru tine, ca vrei sa mori, ca nimic nu mai are sens,. ca totul e pierdut..., ca se sfarseste lumea...  Lumea nu se sfarseste, ea continua Sa Fie, nu e totul pierdut, din contra... Totul se deschide inaintea ta atat de firesc si plin de sens, chiar daca tu acum nu poti sa vezi toate astea. Nu te mai gandi ca va fi la fel de fiecare data, in orice relatie ai incerca sa ai. Nu va fi! Din simplul motiv, pe care il stii si tu prea bine, ca fiecare om e diferit, fiecare experienta e diferita. De la toti avem ceva de invatat.

Si, cel mai important: nu te mai opune Destinului! Traieste-ti viata! Cu bucurie! Multa Bucurie!

Lasa planul sa se implineasca!

Tu doar bucura-te de TOT, bun sau rau, exact asa cum vine.

De fapt, stii ceva? Nimic nu este Rau.

TOTUL ESTE BINE!

Totul se intampla cu un scop, pentru evolutia noastra, chiar daca DOARE la un moment dat.

Durerea sculpteaza sufletul..., il slefuieste., il indulceste si il invata sa recunoasca Iubirea. Adevarata Iubire. Iubirea Necontionata!

Nu te mai agata de oameni care au fost doar in trecere prin viata ta.

Iti faci rau singur / a. Si nu asta e ceea ce trebuie TU sa faci.

Fii prietenul / prietena tau/ta.  Cel/cea mai bun/a! Priveste totul asa si ai sa vezi totul atat de Clar.

Stiu ca pare ciudat si greu, dar ai sa intelegi ca e bine. Totul e Bine!

Si te vei ridica, desi acum ti se pare ca esti prea jos sa mai poti spera sa te ridici. Sincer, dupa parerea mea, esti deja Sus, pentru ca nu ai cazut niciodata. Oamenii puternici nu cad! Si cum toti oamenii de pe Pamant sunt frumosi si puternici... trage tu singur / a  concluzia...

Priveste! SOARELE rasare in continuare SI PT TINE.

Nu s-a oprit lumea in loc, desi asa pare.

O sa treaca. Toate trec. Este doar o etapa. Viata merge intotdeauna inainte! Si tu o data cu ea!

Mai ai un drum lung de parcurs. Si FRUMOS FOC!

Nu te poti opri aici!

Tu nu traiesti pt altii,  pentru a fi cu altii... TU traiesti pentru TINE, pentru a fi cu tine, pentru a fi impacat / a  cu tine.  Restul vine ... dupa.

Stiai toate astea.  Nu poti sa spui ca nu stiai. Si nici nu pot sa cred ca le-ai uitat...

Si daca e sa fie asa... Sunt aici ca sa iti reamintesc, dragul meu / draga mea!”

Cu toata dragostea mea,

Clara

Invitatie pentru Tine!

Am tot simtit imboldul de a-ti vorbi despre… lucruri. Lucrurile care simt ca te framanta. Insa am ezitat. 
De ce? 
Pentru ca este dificil sa intinzi cuiva o mana, asa, din senin, doar pentru ca tu stii si simti ca l-ar putea ajuta. Oamenii nu mai sunt obisnuiti sa primeasca ajutor fara sa ceara. Nu prea mai sunt obisnuiti sa fie ajutati nici atunci cand striga dupa ajutor, dar cand nici macar nu si-au etalat suferinta si framantarile?

Ce m-a convins sa nu mai ezit? 

Simplul fapt ca nu am reusit sa scap de imboldul de a-ti intinde mana. Am realizat ca ezitam pentru ca ma preocupa destul de mult cum vei reactiona la gestul meu. Insa nu asta trebuie sa ma preocupe. Asta este treaba ta. Alegerea ta. Nu a mea. Alegerea mea e sa iti arat ca iti pot fi alaturi, fie ca te cunosc, fie ca nu, fie ca iti cunosc povestea, fie ca nu… Stiu ca pot sa aduc un zambet pe chipul tau si un strop de liniste in viata ta. 

De ce? 

Pentru ca am mai facut-o si-n alte cazuri. Pentru ca sunt ajutata si impinsa de forte nevazute sa fac asta. Pentru ca sunt fericita sa o fac. Pentru ca ma implineste gandul de a te stii pe tine bine.  
Asa ca am decis sa ma preocup doar de partea mea de treaba, aceea de a face un pas spre tine, fara sa ma gandesc daca tu vei face doi inapoi sau trei inainte. Daca te vei retrage, iti voi zambi si iti voi lasa ragaz sa iti pui in ordine unele lucruri, intr-un cuvant, iti voi respecta dorinta. Daca vei inainta, iti voi zambi si te voi prinde de mana. Vei simti Incredere si Iubire, dar mai ales Liniste. Sunt daruri pe care le primesti prin mine. Nu eu fac toate astea. Eu sunt doar un canal prin care primesti mesajele de care ai nevoie. Uneori… te si ajut sa le interpretezi. Iti voi sopti fara cuvinte ca “Nu esti singur!”.

Parca te vad acum, in intimitatea camarutei tale, cu ochii atintiti intr-un monitor care pare ca prinde viata datorita unor cuvinte, pline de culoare, venite din sufletul cuiva. Iti simt tamplele obosite de cautarea atator solutii care par ca nu exista. Esti doar tu cu tine si o voce care iti vorbeste in scris si iti confirma ceea ce sufletul tau stie deja: iti doresti si ai nevoie de Liniste. Mai mult decat atat: cauti metode de a gasi aceasta liniste. Esti norocos! Indeplinesti  doua conditii esentiale pentru a-ti realize dorinta: vrei si actionezi. E mare lucru, sa stii. Si sunt convinsa ca ai putea reusi si singur/a , la un moment dat, sa iti gasesti linistea.

Si-atunci, te intrebi, probabil, de ce iti mai scriu aceste randuri?

Pentru ca simt ca te afli intr-un blocaj, intr-un moment in care nu mai stii incotro sa te indrepti… Te simt obosit/a de atatea cautari de unul/una singur/a si ti-a cam pierit din curajul si entuziasmul cu care ai pornit la drum. 

Daca nu intervin, exista doua posibilitati: 

1. sa ajungi in momentul in care sa-ti bagi picioarele si sa renunti la ideea ca ai putea sa-ti gasesti vreodata linistea si 

2. sa continui cautarile, insa, fiind obosit/a si  impovarat/a de ganduri negre si teama de esec, nu faci decat sa te invarti in cerc. 

Daca intervin: 

1. intelegi ca nu esti singur, 

2. realizezi ca solutia la problema ta exista (din moment ce si alta persoana crede in existenta ei), 

3. interventia mea te poate motiva si scoate din acel cerc. 

Iesirea din cerc se face in spirala. In sus sau in jos. Este de dorit sa se faca in sus. Lasati singuri, oamenii au tendinta de a alege iesirea in jos pentru ca este mai usoara mai ales atunci cand se simt ingreunati de probleme. Intinzandu-le o mana de ajutor ii motivezi sa vada si sa aleaga iesirea in sus. Este ceea ce se numeste Evolutie. Evolutia ne ajuta sa ne eliberam de Trecut, cu toate poverile lui, regasindu-ne pe noi insine mai bine dispusi, mai usori, mai increzatori si mai pozitivi.

Cum pot face asta?

Pai cred ca deja simti ca o fac pentru ca citind aceste randuri rotitele creierului tau au fost stimulate sa se invarta intr-o alta directie, generand un alt tip de energie si , implicit, alt tip de solutii neaflate de tine pana acum. Iar sufletul tau, parca e un pic mai linistit, nu? Dincolo de asta o pot face prin aplicarea energiei Reiki la nivelul structurilor tale. Este o procedura care dureaza 10-30 de minute, timp in care tu nu trebuie decat sa stai relaxat/a si sa …respiri. 

Atat. 
Simplu. Dragut. Firesc.

Nu este nevoie sa mi te confesezi daca nu simti sa o faci, nu este nevoie sa ai incredere in ceea ce fac eu, ci doar sa iti doresti sa fii acolo, gandind-o ca pe o alta incercare de rezolvare a problemelor pe care le ai.

Nu iti impun un anumit numar de sedinte. Daca dupa prima vei mai dori, vei simti chiar tu asta si vei cere. Incearca o data… si apoi… mai vezi tu. Iti garantez ca merita.

Am scris cam mult, dar am asa un felling ca nu te-am plictisit, din contra, aveai nevoie de cineva care sa-I vorbeasca direct sufletului tau, pe intelesul mintii tale.

Acum te las sa te gandesti la tot ce ai citit si te invit sa faci asa cum iti dicteaza sufletul. Poti sa alegi sa te comporti ca si cum nu ai fi citit aceste randuri niciodata (voi face si eu la fel) sau poti sa apuci mana care ti se intinde si sa pornesti pe un alt drum. Orice ai alege, este Bine, iar eu promit sa nu interpretez in nici un fel decizia ta.

Ramai cu bine. Ramai tu cu tine. 

Respira adanc. Respira de mai multe ori la rand. Respira din ce in ce mai lung si mai profund. Devino constient de faptul ca… respiri! Te simt. Ai nevoie de… AER! Furat fiind de ganduri si probleme ai cam uitat sa respiri. 

Asa… Acum esti un pic mai relaxat. Esti pregatit/a sa te gandesti in voie la tot ce ti-am scris…

Mana mea este si ramane intinsa catre Tine.

Clara

Despre si Pentru cei plecati dintre noi.

Cu totii stim ca ne nastem, traim si ... murim. Nimeni nu poate sa sara peste aceste etape importante si obligatorii ale Vietii Fizice.

Cu nasterea si cu trairea vietii ne descurcam cum ne descurcam, insa cand vine vorba de Moarte, cei mai multi dintre noi, intra in panica. Am observat ca foarte multi oameni traiesc cu frica de moarte. Dar, paradoxal, nici nu isi pretuiesc atat de mult Viata pe cat de frica le este de sfarsitul ei. 

M-am intrebat de unde vine aceasta Teama de Moarte. Si mi-am amintit ca si eu am avut aceasta frica pana de curand. In copilarie, tin minte ca eram terifiata de persoanele decedate, care aveam impresia ca ma urmaresc peste tot si in fata carora ma simteam neputincioasa pentru ca nu stiam cum sa ma apar. Asa a aparut si teama mea de intuneric. 

Cum am scapat de aceste frici? 

 Simplu.   

Incercand sa le inteleg, sa le accept, nu doar sa le resping. La inceput, am reusit invatand sa ma bucur de toate clipele pe care mi le oferea Viata, fara sa ma gandesc la sfarsitul ce va veni intr-o anume zi. Apoi am inceput sa caut raspunsuri la intrebarea: Ce este Moartea?, gandindu-ma ca atunci cand iti este frica de ceva trebuie sa stii de ce anume ti-e frica. 

Fusesem invatata, la fel ca tine, ca moartea reprezinta sfarsitul vietii mele si ca nu mai exista nimic dupa. Apoi, la moartea fiecarei persoane am vazut ca toata lumea plange, jeluieste si se tavaleste de dor si durere. Un tablou care ingrozeste si sperie pe oricine. 

Si totusi, dincolo de toate astea Ce este Moartea? 

Nu stiu daca cineva are un raspuns 100% corect, insa pentru mine Moartea este o Poarta spre Lumea de Dincolo, o trecere Dincolo, in lumea nevazuta oamenilor obisnuiti, este o eliberare si o noua etapa din viata unui Spirit.

Moartea este un eveniment care se intampla conform aceluiasi Plan Divin despre care ti-am tot vorbit pana acum. Ea vine atunci cand trebuie si nu intarzie niciodata.

Moartea nu este ceva rau sau ingrozitor, ci un eveniment necesar si eliberator pentru un spirit care si-a incheiat misiunea pentru viata respectiva, fiind dornic de o alta misiune intr-o viata viitoare.

Moartea nu este un sfarsit, ci doar o continuare sub o alta forma a unui Spirit. 

Cand moare cineva aud foarte des: „Nu pot sa cred.”, „De ce asa de tanar/a?” , „Cu ce a gresit?”, „De ce nu am murit eu in locul ei/lui?”, „Nu ma pot opri din plans...”, „As face orice sa il/o aduc inapoi.” ...si multe altele in acelasi ton...trist. 

Sunt convinsa ca nu toti oamenii au aceeasi parere, ca mine, despre Moarte. Este firesc sa fie asa. Suntem diferiti. Simtim diferit. Suntem Unici. Insa as vrea sa le transmit cateva cuvinte celor care isi plang mortii si nu isi gasesc puterea de a-i elibera... spre Lumina!

Plangand intr-una si negandu-i disparitia din planul fizic nu il ajuti cu nimic. Eu iti inteleg durerea, insa trebuie sa o schimbi in Iubire, Liniste si Acceptare pentru cel plecat Dincolo. Plangand, disperand, chemandu-l inapoi, trimitand catre el doar ganduri de regret si durere nu faci decat sa il tragi inapoi, spre planul fizic. Pentru tine, ca om, este bine sa fii pe Pamant, insa pentru el, ca Spirit (doar asta este acum cand nu mai are ambalajul numit trup) a fi tinut legat de Pamant ii face foarte mult rau. 

Dupa moarte spiritele trec prin mai multe praguri spre alta dimensiune. Scopul lor este sa urce, sa ajunga inapoi la Sursa. Unii reusesc, altii nu. Nu am sa intru in aceste detalii acum. Poate intr-o interventie ulterioara. 

Sa revenim... Dupa ce moare corpul fizic, spiritul incepe drumul spre Dincolo. Trece de mai multe porti/etape mai usoare sau mai grele, mai placute sau mai ingrozitoare pentru un spirit care, sa stii, ca inca nu realizeaza ce i se intampla. Dureaza un timp (mai lung sau mai scurt) pana cand se dezmeticeste ce se intampla cu el si ca este in calatoria spre Acasa, insotit fiind de Fiintele de Lumina. 

Spiritul urca, atat cat poate, ajutat de Lumina pe care a reusit sa o stranga in timpul vietii fizice, cu ceea ce a reusit sa isi pastreze din Suflet si cu amintirea vietii sale si a persoanelor dragi lui.

Daca vrei sa ajuti pe cineva care a murit, trimite-i Lumina. Daca nu esti initiat si nu stii ce inseamna asta, atunci trimite catre el ganduri frumoase de Iubire si Pace, de Acceptare a disparitiei lui, roaga-te sa aiba lumina si un drum lin spre Acasa, aprinde lumanari la biserica, pomeneste-l, da acatiste, liturghii... Fa orice simti sa faci, dar fa totul cu Iubire si fara parere de rau, fara durere si fara sa il chemi obsesiv inapoi. 

Aminteste-ti mereu ca de fiecare data cand un om trece Dincolo... si un alt om ramas aici ... il plange cu dor si jale... (ceva firesc pentru noi, oamenii, dar perturbant pentru Spirite) il trage inapoi de acolo de unde a reusit, prin forte proprii, sa ajunga (si te asigur ca nu este deloc usor pentru el!). 

Aminteste-ti ca ii poti iubi, ajuta si pretui pe cei dragi si dupa ce au trecut Dincolo. Si, la fel, te pot ajuta si ei. 

Aminteste-ti ca un mormant este doar o casa a unuia din trupurile la care a avut acees acel Spirit, in calatoria lui spre Evolutie.

Aminteste-ti ca Moartea e doar o Trecere... si nu ai de ce sa te temi de ea.

Aminteste-ti ca suntem Energie si suntem Nemuritori. 

Plange-ti-va mortii frumos, oameni dragi. Ajutati-i sa urce spre Lumina!

Un gand luminos pentru toate spiritele trecute Dincolo, cunoscute si necunoscute, de acum sau de alta data.

Clara

Ce ne motiveaza atunci cand nu ne mai motiveaza nimic?

 Cu totii am trecut prin perioade extraordinar de grele din care parea ca nu vom mai iesi niciodata. Am plans, am disperat, ne-am revoltat privind spre Cer si intreband continuu: „De ce, Doamne? De ce eu? De ce Acum? De ce in felul acesta?”, am implorat indurare si rezolvare, am renuntat la Speranta si ne-am continuat viata traind de pe o zi pe alta fara sa ne mai intereseze de nimic si de nimeni. Ne-am bagat picioarele, mai plastic spus!

Cu sufletul sfaramat in bucati ne-am continuat, fortati de imprejurari, drumul acesta prin viata fara a mai avea nici o dorinta, asteptare sau tinta. Am privit zambind amar oamenii care pareau ca sunt fericiti. Si am oftat. De o mie de miliarde de ori! Si toti ne priveau, dar nu ne vedea nimeni. Si ne-am fi dorit ca cineva, oricine, sa ne spuna (a se citi „sa ne minta”): „Va fi bine!”. Dar se intampla sa nu fie nimeni, sa fie prea liniste, sa fie prea mult intuneric si prea multa nepasare... si... si miroasea a Moarte. Senzatia aia ca vrei sa adormi si sa mori in somn si sa nu mai stii de nimic...

O fi asta rezolvarea tuturor problemelor?

Din ce am apucat sa traiesc si din ce am vazut la ceilalti care au incercat si chiar au reusit sa plece din aceasta lume atunci cand au vrut ei... tind sa cred ca ...NU.In primul rand, pentru ca este o alegere facuta din Frica, nu din Iubire.

Apoi... este doar o amanare, nu o rezolvare.

Vei reveni cu siguranta si vei avea de dat piept cu aceleasi probleme, situatii si oameni...si va trebui sa inveti aceleasi lectii, sa porti aceleasi lupte, sa simti aceleasi dureri...

Pana la urma tu alegi daca vrei sa traiesti toate astea Acum sau... altadata.

Apoi... iti mai pot spune (recunosc, nefiind prea convinsa de fiecare data cand spun asta) ca nu poti sa mori! NU! Chiar daca iti doresti asta, nu poti! Viata este un DAR si e datoria fiecaruia dintre noi sa il pretuim. Nu sunt doar vorbe, sa stii. Sunt fapte. Verificate! Si tu stii asta. Si daca esti sincer cu tine, stii, simti, undeva in adancul sufletului tau ca, de fapt, totul are un sens, un scop, o rezolvare spre... Bine. Te inteleg si stiu ca ca ai obosit si nu mai ai rabdare pana atunci. Vrei totul Acum. Consideri ca ti se cuvine! Dar mai ai de indurat si de asteptat.

Te inteleg... Nu stiu cat te ajuta, dar te inteleg.

Nu mi-e strain nimic din ceea ce traiesti tu acum... Am fost si eu in aceasta faza si inca mai ajung uneori... Viata ma poarta pe carari nebanuite si uneori nedorite..., dar ce sa fac?! Sunt si eu un OM ca si tine. Cu durerile si suferintele mele, cu lacrimile si indoielile mele, cu sperantele si dezamagirile mele... Am si eu momente cand disper, cand plang, cand ma doare... chiar daca sunt mereu Aici, Acum, langa tine si te ajut sa te ridici si sa ai (din nou) un zambet pe chip.

Uneori ma pierd si eu si mi-e foarte greu sa ma mai regasesc. Dincolo de a fi Energie, Maestru, Spirit... sunt un OM care mai are multe de invatat. Nu ma ascund si nu imi neg slabiciunile si momentele grele. Daca ni le-am ascunde toti si am mima continuu Feircirea... am uita ca suntem oameni si ca avem un rost pe aceasta lume.

Si cred ca doar asa putem sa evoluam: prin suferinta asta care pare ca nu se mai termina. Oamenii ar fi putut evolua prin Iubire si Liniste, insa au ales, demult, Durerea ca forma de evolutie. A fost alegerea noastra. De ce ne miram acum?

Uneori ma bucur surprinzadu-ma trista pentru ca e confirmarea ca mai am de urcat, mai am de invatat, mai am de slefuit la mine, mai am de descoperit minunile din mine... Chiar daca doare e frumos sa inveti lucruri despre tine si despre cei din jurul tau. E dragut sa privesti, detasandu-te, o piesa de teatru in care cad masti (uneori, mastile tale) si ies la iveala adevaruri (uneori, adevarurile tale).

Cand simti ca doare prea tare si nu mai poti sa suporti, aminteste-ti, Suflete, ca numai din mocirla acelor lacuri linistite si adanci cresc... NUFERI! Aminteste-ti ca nu florile aleg cand sa infloreasca si cand sa se ofileasca. Nu copacii aleg cand sa le pice frunzele. Nu Soarele alege cand sa se retraga lasand locul Lunii... Totul a fost gandit inainte sa gandim noi, Totul are un scop Bun pentru tine. Totul se intampla exact asa cum trebuie sa se intample. Tu trebuie doar sa te Bucuri de toate aceste lucruri. Asa cum vin.
 Fii recunoscator ca faci parte din acest Plan Divin.

Iti ofer un umar pe care sa iti sprijini tampla obosita si-ti soptesc, fara sa te mint: "Va fi bine! Este deja, chiar daca tu inca nu poti sa vezi..."

Clara

Teoria Oglinzii si Noul Tip de Energie

Teoria Oglinzii...imi pare o teorie foarte buna... care mi s-a demonstrat practic foarte  mult...  E o teorie dura pentru ca ingenuncheaza Orgoliul, ii da peste nas... „adica, cum... sa recunosc eu ca ce urasc la celalalt, de fapt,  nu imi place la mine?” Dar daca treci peste astea.... si lasi orgoliul deoparte... descoperi o intreaga lume. O lume A TA despre care stiai foarte putine lucruri... si unde trebuia de mult sa fi facut Curat. 
Si de aici, zic eu, drumul incepe sa fie frumos si eficient... si mult mai usor...
Avem tendinta intai sa cerem de la altii... si apoi de la noi...
Avem tendinta sa vedem ce gresesc altii si apoi ce gresim noi...
Noua Energie feminima... ne ofera toate circumstantele, persoanele, situatiile si evenimentele care sa ne ajute sa schimbam aceste tendinte cu care ne-am obisnuit in tot acest timp. Ea ne indeamna sa ne vedem pe noi intai, sa ne schimbam noi intai, sa facem intai curat in noi si apoi in ... ceilalti..., sa ne ajutam pe noi si apoi pe ceilalti.
La inceput si mie mi s-a parut ciudata ideea de a te ajuta pe tine inaintea celorlalti. Mi se parea contra firii... Insa cu timpul am inteles ca e nevoie sa se intample asa si e necesara inceperea cu noi ... din mai multe motive... Unul dintre ele este ca pentru a da... trebuie sa ai de unde. Daca in tine nu e ordine nu poti oferi ordine celor din jur..., daca in tine este Tristetea unui Trecut dureros... nu ai cum sa oferi un Prezent frumos celor din jur....
Noua Energie Feminina este cea care ne indeamna, asemeni unei mame, la Iubire Neconditionata si Iertare. Dar pe bune, nu doar asa... la nivel declarativ. Pentru ca daca nu e resimtita cu adevarat iubirea asta neconditionata si e doar mimata ... ne-o cam furam.
Cand a fost vorba de 21 decembrie 2012.... se discuta despre trecerea la un nou tip de energie... , de ascensiune, si alte alea... si noi, oamenii, am luat totul FIZIC, asa cum suntem obisnuiti.... si ne asteptam sa crapam cu totii, ne-am facut stocuri de mancare si de toate cele.... insa am uitat ca noi Nu suntem Corpul, Noi nu suntem Mintea, Noi suntem ENERGIE PURA...., suntem Spirit..... si de el trebuie sa ne ingrijim... Si , multi dintre noi, nu am crapat fizic nici in ziua  21 dec si nici dupa..... insa ni s-au pus la dispozitie o intreaga paleta de imprejurari care mai de care mai dureroase, mai interesante, mai... diversificate ca sa le rezolvam.... astfel incat sa ajungem la un nivel mai inalt.
Din aceasta cauza se acutizeaza toate problemele ramase nerezolvate.... si incepem sa ne simtim stransi intr-un cerc din care nu stim cum sa mai iesim. Iesirea din  Cerc se produce... doar  atunci cand Orgoliul va scadea pana la disparitie si Iubirea ii va lua locul. Cei din jurul nostru nu ne sunt mame, frati, surori, tati, soti...., vecini... etc.... decat in planul fizic... In planul spiritual... ei sunt Spirite in drumul lor catre evolutie .... si ne ajutam unii pe altii sa urcam. Facem parte din aceeasi Sursa. Fie ca ne dam seama de asta sau nu. Fie ca ne convine sau nu. Suntem Egali. Suntem Iubire. Cu totii. Asa buni sau rai cum ni se pare aici, pe Pamant, ca suntem.... Si toti cautam LUMINA. Unii o gasesc mai usor, altii mai greu.... Nu sunt de condamnat nici unii , nici altii...
Nu exista tampiti si prosti, nu exista vinovati, ci doar trepte de evolutie.
A venit Timpul sa intelegem si sa acceptam ca fiecare are drumul sau.

Acceptand totul asa cum (se cu)vine,

Clara