Craciunul este perioada din an cea mai mult asteptata de
copii. Multi dintre ei fac eforturi sa fie cuminti si ascultatori special
pentru a fi siguri ca vor primi cadourile frumoase pe care si le doresc.
Unele dintre cele mai intense amintiri din
copilaria mea sunt legate de aceasta sarbatoare. Era perioada din an in care
aveam cele mai mari emotii, dar si cele mai mari bucurii. Era timpul in care
toata familia se strangea la masa mare si bogata de Craciun, ciocnind pahare si
gustand din cele mai alese bucate si cele mai dulci si aromate prajituri. Casa
toata mirosea a Sarbatoare!
Inca de la inceputul lui noiembrie gandurile
mele incepeau sa fie pline de idei de cadouri si surprize pe care mi-as fi
dorit sa le primesc sau sa le ofer. Luna decembrie ma prindea cu planurile gata
si mesterind de zor la cate o felicitare sau surpriza pentru parintii mei.
Mos Nicolae parca prevestea minunea Craciunului
care se apropia. El m-a invatat sa imi pastrez intotdeauna incaltarile curate,
ca semn de pretuire si respect pentru lucrurile pe care le am, in timp ce alti
copii de varsta mea poate ca umbla in piciorusele goale in plina iarna,
ingandurati, cu obrajorii supti de foame si ochisorii ingropati in orbite de
oboseala si neputinta.
Noaptea de Mos Nicolae ma prindea cu nasucul
lipit de fereastra, asteptand un semn ca este prin apropiere. Ochisorii insa,
parca erau vorbiti cu Mosul, caci mi se-nchideau negresit chiar inainte ca el
sa apara. Somnul imi era tulburat de grija descoperirii cadourilor, dar si de
speranta ca poate am sa reusesc sa-l zaresc macar pentru o singura clipa. Se
pare ca el chiar nu se lasa vazut niciodata, preferand sa ramana o aparitie discreta
de o bunatate deosebita.
Dupa venirea Mosului Nicolae stiam ca mai am de
numarat fix 18 zile pana cand Mos Craciun va lasa sub brad semnul ca am fost o
fetita cuminte.
Traditia spune ca bradutul este musai sa fie
impodobit in Ajun, insa in fiecare an ma rugam ca acest lucru sa se intample
mai devreme, sa ma pot bucura mai mult timp de prezenta lui. Bradutul meu drag si mult asteptat parca era
presarat cu praf magic pentru ca schimba total atmosfera din casa.
Era frumos si inaltator sa simt mirosul
crengutelor si sa adorm privind dansul luminitelor pe tavanul si peretii
camerei, ascultand povestile spuse de globuletele multicolore, de diverse
forme. In vremea copilariei mele, ghirlandele luminoase erau destul de rare,
bradutii fiind luminati de mici lumanarele prinse cu grija pe crengute, luminite care
dadeau un aer aparte intregului tablou de Craciun.
Pana pe la varsta de 10 ani bradutul a fost o
surpriza pentru mine, aparand in casa noastra
de fiecare data intr-un moment cand eram plecata
la joaca sau la bunici. Cand il descopeream sentimentele mele erau amestecate,
impletindu-se in inima mea atat emotia revederii cat si dezamagirea ca iar am
ratat ocazia de a-l ajuta pe Mos la impodobit. Astfel, in fiecare an ma rugam
sa ma lase macar o singura data sa particip la bucuria de a atarna globurile si
bomboanele pe crengute si de a pune varful in inaltul cel mai inalt al bradului.
Cand esti mai scund decat coada unei maturi, varful unui brad ti se poate parea
la zeci de kilometrii inaltime. Ti-amintesti? Asa era si in copilaria ta.
Si iata ca la 11 ani dorinta mi-a fost
indeplinita! Bradutul meu drag ma astepta intins pe podea cu globuletele si
ornamentele alaturi.
Eram atat de emotionata!
Asteptasem atat de mult
acest moment, il cerusem cu atata ardoare incat acum sufletul imi tresalta de
bucurie si percepeam totul ca fiind ceva solemn si sfant. Era parca un moment
de regasire a mea cu mine, cu dorintele mele
nestiute de nimeni, cu bucuria cea mai inalta dintre toate...
Manutele mele
mici apucau cu foarte mare grija fiecare globulet, il ridicau pana la nivelul
ochilor care se reflectau mari si curiosi in luciul sticlei colorate, schimbandu-mi
fizionomia in fel si chip. Apoi, zambind, cercetam fiecare crenguta incercand
sa o descopar pe cea mai potrivita si demna de a imbratisa acel globulet. Numai
cand eram foarte sigura ca am gasit-o, manuta mea se intindea oferind globul
acelei crengute, aceasta primindu-l cu bucurie, ca pe o mare onoare care i se
facea. Apoi manutele mele emotionate luau alt globulet... si alt globulet... si
alt globulet. La sfarsit, faceam un pas in spate si, asemeni unui artist
care-si admira opera abia creata, incepeam sa cercetez in amanunt bradul ca sa
ma asigur ca totul este pus exact la locul cuvenit. O farama din teama ca poate
nu am ales crenguta potrivita pentru fiecare globulet, recunosc, ma incearca si
acum, de fiecare data cand impodobim bradul.
Este sentimentul acela cand iti doresti ca totul
sa fie perfect si te gandesti de mai multe ori daca decizia luata la inceput
este chiar cea mai potrivita.
Anii au trecut si am auzit anumite zvonuri care negau
existenta lui Mos Craciun. Am fost foarte derutata si trista. Nu avea cum sa nu
existe Mosul meu drag si bun. Pur si simplu nu avea cum! Poate ca nu il vazusem
niciodata, dar el pentru mine era chiar mai real decat patul sau biroul din
camera mea. Asa ca in loc sa continui sa fiu trista am hotarat sa nu iau in seama aceste rautati si sa ma bucur
in continuare de existenta lui in inima
mea si sa il astept cu aceeasi incredere, nerabdare si emotie ca in primii ani
ai copilariei mele. Ba mai mult decat atat, pentru ca invatasem deja sa
citesc am inceput sa caut in carti ce inseamna Craciunul si cine este acest Mos Craciun. Aveam nevoie de confirmarea
ca ceea ce inima stie poate dovedit si de minte. Si am cautat……. Si am citit….
Si iar am cautat…. Si am intrebat in stanga si in dreapta si astfel am reusit
sa strang o tolba mare de informatii, mare, mare…..poate chiar mai mare decat
sacul cel plin cu jucarii al lui Mos
Craciun. Un Mos Craciun care, desi se spunea ca nu exista continua sa vina in
fiecare an si sa lase cadouri sub bradutul meu, cu mare grija impodobit intai
impreuna cu parintii, cu bunicii, cu cea mai buna prietena, apoi in
adolescenta alaturi de omul iubit, dupa cativa ani pentru fetita mea,
apoi impreuna cu ea si cu toata familia.
Pot spune ca o parte importanta din
viata mea s-a desfasurat in jurul
bradului de Craciun, el devenind astfel martorul tacut al cresterii si evolutiei mele, dar si
prietenul caruia i-am prezentat, pe rand, cele mai dragi persoane din viata
mea. Nici Iepurasul de Paste, cu toata iuteala lui de picior, nu a reusit sa
tina pasul cu schimbarile care au avut loc de-a lunguil anilor.
La 36 de ani,
privesc in urma si revad imagini mirosind
a brad si placinta cu mere si scortisoara.
Cu timpul am descoperit ca pot aduce magie in fiecare zi obisnuita din
viata mea, transformand-o intr-o zi minunata, dar pentru mine Craciunul a ramas
si va ramane mereu cea mai mare portie de magie din tot anul. Este ca un
valoros premiu, frumos impachetat pe care il primesc la sfarsitul fiecarui an.
Cat despre Mos Craciun, pot afirma cu deplina incredere ( doar am studiat atat de mult despre el) ca Exista!! El este in fiecare dintre noi si prezenta lui este cu atat mai
pronuntata si mai palpabila cu cat credem mai mult in existenta lui. Practic, Mos Craciun este o energie la care
au acces toti oamenii indiferent de varsta. Este energia bunatatii, a
lucrurilor magice, a dorintelor implinite si a credintei fara de indoiala. Este
energia iubirii infinite neconditionat. Caci de Craciun am primit si primim in
fiecare an DARUL IUBIRII. Dumnezeu ne-a
dat fizic, in lumea noastra pe unicul sau fiu pentru a ne povestii despre
lucrurile importante ale vietii. In fiecare an, de Craciun, fiecare dintre noi
primim in dar o bucatica de Dumnezeu care se adauga celor primite in anii
precedenti. Pe acestea le putem oferi apoi tot restul anului
celor care au nevoie de ele, prin
intermediul faptelor bune, fara ca ele sa dispara, din contra se inmultesc cu
fiecare vorba buna pe care o rostim, cu fiecare gest frumos pe care il facem,
cu fiecare mana intansa neconditionat spre cel aflat in nevoie.
Craciunul ofera tuturor la fel. De primit, primeste
fiecare atat cat este pregatit sa primeasca si sa poarte in inima sa si atat cat este dispus sa ofere, la randul lui, mai departe.
A afirma ca Mos Craciun nu exista este dovada ca oamenii nu
au reusit inca sa isi descopere locul acela bun, cald si dulce din adancul
fiintei lor, numit Suflet. Dar sa fim optimisti: exista un timp pentru toti si
toate.
Craciun fericit!
Mos Craciun bine-ai venit!
Va pup cu drag si multa iubire in suflet,
Clara
Va invit sa urmariti si varianta audio a acestei povesti inspirata din copilaria mea si a Irinei, careia Neluta Bunicuta i-a dat glas...
Auditie placuta!
Ascultati aici: Poveste cu aroma de Craciun
