marți, 4 iunie 2019

Ranim in loc sa fim buni și nici măcar nu ne pasa!

Ne trăim viețile la întâmplare fără sa ne pese de timpul care trece pe lângă noi și de consecințele alegerilor pe care le facem. Ne comportam de parca am fi nemuritori și oamenii de lângă noi ar fi lipsiți de sentimente. Lovim in stânga și in dreapta cu gânduri, vorbe, fapte fără sa ne gândim măcar o clipa cât de simplu este sa mutilezi un suflet pe viața, cum poți distruge o inima făcând-o incapabila sa mai iubească pana la sfârșitul zilelor. 
Ne adunam câte doi in relații care din afara par potrivite și fericite, dar in interior miroase a trădări, neîncredere, suferința și moarte. Zâmbim frumos încercând sa păcălim oamenii din jurul nostru ca suntem Fericiți fără sa realizam ca primii și poate singurii pe care ii păcălim suntem chiar noi înșine. 
Alegem sa fim rai când natura noastră interioară este sa fim buni. Întotdeauna buni. 
Bunătatea poate fi confundata cu naivitatea, dar este singura salvare a acestei lumi și pana la salvarea lumii este singura salvare a propriilor noastre inimi. Bunătatea este de cele mai multe ori se dovedește a fi mai importantă decât iubirea. Bunătatea este cea care duce la iubire. Bunătatea este primul pas pe care îl poți face spre persoana de care îți pasa și pe care o dorești in viața ta. Oamenii au nevoie de bunătate. Sufletul lor rănit și înșelat de prea multe ori refuza sa mai creadă in iubire, dar nu va rămâne niciodată indiferent in fata bunătății. Bunătatea deschide uși, ferestre, inimi și suflete împietrite de durere. Bunătatea ne deschide spre Dumnezeu. Bunătatea este cheia care deschide porțile Raiului. Bunătatea este calea noastră spre Mantuire. 

Clara

duminică, 2 iunie 2019

Despre cum poți avea acces la momentul tău de Liniște.


Sunt întrebata adesea cum pot sa știu dacă este bine ceea ce fac, neavând acces la un anumit sistem de măsurare energetică (ansa, pendul, cărți cu îngeri, tarot)? 


In primul rând trebuie sa faci Liniște in tine. Aceasta este partea cea mai dificila,  după părerea mea. Fiind prinși in atâtea activități zilnice, greutăți, griji, gânduri nenumărate, majoritatea negative și nefolositoare, înconjurați de o așa mare diversitate energetică de persoane, devine din ce in ce mai greu sa ne amintim de noi înșine și nevoia noastră de Liniște. 


Liniștea. 
Ce este ea? 

Liniștea este acel moment in care ești doar tu cu tine și nu mai exista nimic altceva. Nici un gând. Nici o persoana. Nici o grija. Nici o alta preocupare. Liniștea este momentul tău cu tine. Punct. 

Liniștea este punctul tău zero. Punctul din care poți avea acces la orice din tine și din afara ta. Este punctul din care poți afla, înțelege, accepta, crea, integra și renunța la orice.
In acel moment de liniște pune-ți întrebarea pentru care îți dorești un răspuns și așteaptă. 
Vei simți ceea ce trebuie sa faci. Răspunsul va veni ca un gând, o imagine, o adiere de parfum, o atingere suavă (care este posibil sa îți amintească de cineva sau de ceva), o emoție sau orice alt semn. Instant vei avea sentimentul ca știi ce este de făcut. Nu îți poți explica senzația, dar o vei simți ca foarte intensa și adevarata. Atunci vei știi ca ți s-a răspuns. 

Apoi... vei știi de fiecare data sa recunoști acea liniște, te poți întoarce la ea ori de câte ori vei avea nevoie și de asemenea va deveni din ce in ce mai ușor sa găsești răspunsurile potrivite oricărei perioade din viața ta. 
Asa ca Tu trebuie sa alegi sa faci asa cum simti Tu ca e (mai) bine... , acel bine simțit, descoperit și trăit in momentul tau de Libiste cu tine însuți. De unde stii cum e bine? Pai... așa cum spuneam: nu poți explica, este doar simțire. In viața de zi cu zi, esti atent/a ce simti in momentul in care iei o decizie, faci o acțiune, întâlnești pe cineva, te gândești la ceva etc. Indiciul trimis de Univers pentru tine este simplu și îl Primești de cele mai multe ori instant prin ceea ce incepi sa simți referitor la gândul, fapta, vorba, timpul, persoana sau acțiunea respectiva. Atunci cand te simti bine in timp si dupa ce faci ceva... inseamna ca faci ceva BINE.

Dacă ai dificultăți in a ajunge la starea de Liniste, da-mi un semn. Printre altele, Energia Reiki are rolul de a-ți calma zgomotul energetic, ajutându-te sa te regăsești pe tine. Nu iti pot promite ca este neaparat ușor de ajuns la tine (întâlnirea cu tine depinde de mai mulți factori, printre care drepturi divine și cât de mult îți dorești sa te Cunoști), dar cu puțin efort și timp din partea ta vei reuși sa ajungi la rezultatul dorit. Ceea ce îți pot promite este ca te voi insoti in aceasta frumoasa călătorie spre tine însuți, fiindu-ți prieten, ghid, terapeut și sprijin atunci când vei avea nevoie. 

Te imbratisez cu drag,

Clara 

duminică, 26 mai 2019

Do it


When you really want something you need to be prepared to work hard (even if nobody knows) to fulfil your dream.




Do it in silence.
Do it with passion.
Do it like you already get it.
Do it with patience.
Do it right.


Sometimes you’ll be starving.
Sometimes you’ll feel lost.
Sometimes you’ll feel rejected.
Sometimes you’ll be alone.
Sometimes you’ll be hurt.
Sometimes you’ll be really down.
Sometimes you’ll think to give up.

You can’t avoid suffering. Just keep going on the path that you once chosen it. And don’t bothered if nobody believes in your dream. Just listen to your inner voice and always be your best friend. You don’t need thousands of friendss. If you have yourself it’s enough.

Do it with faith. And never, but never give up  (not even in your heart or mind).
In the end you’ll be happy.

Keep in mind that every dream has a purpose. A good one. And even if you won’t accomplish your dream, all your hard work will build a better version of yourself.

So don’t be afraid.
You have nothing to lose.

#nevergiveuponyourdreams  #claraswords

Clara

sâmbătă, 23 martie 2019

Teama de cuvinte


Ceea ce ne sperie, de fapt, sunt cuvintele. Când auzim cuvântul demon înghețăm de frica. Și totuși, demon este și rămâne doar un cuvânt. Energia definita de acest cuvânt, însă, nu este neaparat rău voitoare sau nefolositoare. 
Poate fi chiar foarte de ajutor unora dintre noi. 

De fapt, ne speriem pentru ca nu știm mai nimic despre energie și pentru ca, aflați fiind pe nivelul vibrațional 3D, ne place sa clasificăm, sa delimitam, sa catalogam și sa definim totul. Urmam un pattern imprumutat “din auzite” de la alții. Însă in cazul energiei (de orice fel ar fi ea) este destul de greu (și de multe ori total nefolositor) sa impunem niște limite umane și sa ii cuprindem întelesul printr-un singur cuvânt, caci energia este despre simțire, Percepție și harul de a lucra cu ea. Este adevărat ca anumite forme de energie ne pot da stări generale proaste sau dureri de cap, senzație de leșin sau sufocare, dureri intense sau amorțeli, iar in acel moment denumim și catalogam respectiva energie drept negativă sau ca am intrat in contact cu un demon (atac demonic). Dar asta nu înseamnă mare lucru și nici nu ne ajuta cu ceva. Din contra. Ne imprima Frica, ceea ce ne duce intr-o zona obscura de unde nu mai putem face mai nimic sa ne fim noua înșine de ajutor. Dualitatea lui 3D este de vina pentru aceste confuzii! 

Lumina poate sa fie la fel de negativă și “demonica” pentru un om aflat in întuneric, precum este Întunericul pentru un om aflat in Lumina. Și asta nu se datorează diferențe de energie, ci incapacității omului de a se adapta, de a înțelege, percepe, integra și gestiona energia, indiferent de natura ei (pozitivă sau negativă). Dacă ajungi sa Cunoști energia in toate formele ei, sa o integrezi, sa o manifești asumat și sa lucrezi cu ea, dualitatea dispare, părăsești 3D și ajungi pe o treapta vibrationala de la nivelul căreia judecata ta devine acceptare și contopire cu Tot Ceea Ce Este, fără sa mai ai temeri sau dorința de a defini, cataloga sau clasifica ceea ce simți. In acel moment, noțiunile de Bine și Rău, Înger și Demon, Lumina și Întuneric dispar, apărând noi sensuri care nu au nevoie de nici un fel de definiție sau clasificare pentru a fi pe întelesul tău, caci in acel moment totul capătă sens, intr-o deplina stare de echilibru și armonie. 


Imbratisez,

Clara 

miercuri, 6 februarie 2019

Despre durerea care ne doare atât de tare

Am fost învățați sa ne ferim de Rău, sa punem Răul înainte, sa fim pregătiți pentru orice Rău care ni s-ar putea întâmpla. 
Ar trebui sa uitam tot și sa o luam de la capăt. Sa începem sa ne construim un nou sistem de valori di credințe. Ne-ar fi de un real folos sa învățam sa mulțumim și sa fim recunoscători pentru ca tot ceea ce noi, ca oameni, denumim Rău nu este altceva decât cea mai importantă metoda de evoluție pentru noi. De ce? Pentru ca numai când ne doare învățam. 

Te-ai întrebat vreodată ce este durerea? 

Durerea este semnalul ca undeva in interiorul nostru exista o dizarmonie, ea ne indica faptul ca nu am înțeles ceva si ca este necesar sa începem sa ne punem intrebari. Durerea zgândăre totul: fizic, minte, suflet. Și bine face! Altfel am rămâne așa, ca prostii, intr-o ignoranta dulce care nu ne-ar duce nicăieri. 

De ce urâm durerea? 

Pentru ca este incomoda, iar noua ne place confortul. Fugim de ea, încercam sa o atacam cu anelgezice, ne străduim sa ne focusam atenția in alta direcție, dam cu aghiazma, tămâie, descântam...
Hai sa ne oprim o clipa și sa privim totul dintr-o alta perspectiva. 
Durerea ne este aliat. Ea nu este cel mai mare dușman al nostru. 
Durerea nu ne face Rău, ne face Bine. 
Ea ne ajuta sa ne reașezăm pe calea pe care este necesar sa fim. Ea ne direcționează către Noi înșine. Ne stârnești atenția. Ne stimulează sa ii aflam...Cauza! 
Când ne doare, reacționam la impuls si, revoltandu-ne, începem sa ii strigam lui Dumnezeu: “De ce, Doamne?”, “De ce tocmai eu?”, “De ce mie?”, “De ce acum?”. 
Haideți sa ne întrebam mai bine de ce avem acest tip de comportament, de ce nu putem vedea dincolo de aceasta durere fizica? Pentru ca așa am fost învățați (inca de mici copii) și pentru ca așa ne este mai la îndemâna sa căutam mereu in afara noastra. Dar cum ar fi oare, dacă am afla ca Doamne este in interiorul nostru, ca Forța Suprema Divina suntem chiar noi înșine, oare la fel de tare am urla? La fel de tare ne-am revolta? Ce s-ar schimba in noi atunci? Am deveni brusc responsabili, asumați, înțelegători, înțelepți?  
Ne plângem ca ne doare asemeni bebelușilor care nu au posibilitatea sa își îngrijească rănile și au nevoie in permanenta de...Mama. (Mama fiind orice persoana care are grija de ei.) Uitam ca suntem Adulți, uitam ca avem mâini, picioare, ochi, creier, discernământ. De ce uitam? Pentru ca e mai simplu? Chiar dacă e in defavoarea noastră? Și... iată, acum se naște o alta întrebare: de câte ori mai suntem dispuși sa trăim așa, in uitare, nepăsare, blazare, inconstienta și frustrare? 
Stiu ca  (te) doare! Știu ca (ți-)e greu! Cui nu i-a fost măcar și numai o singura data greu in viața lui? Toți trecem prin asta. Chiar de nenumărate ori intr-o viața! 
Chiar crezi ca cineva ne vrea Răul sau ca ne pedepsește cineva pentru ca “nu am fost cuminți”? 
Câte vieți ne mai trebuie sa conștientizam, învățam și sa înțelegem ca Dumnezeu e doar Iubire? Ca El este in noi și nu in afara noastră? 
Cât timp mai avem nevoie sa ne dam seama ca nu urlând de durere o vom putea opri, ci doar făcând Liniște. Doar ascultând fiecare respirației gâtuită, fiecare icnet, fiecare oftat... caci doar In ele sunt înscrise cauzele oricarei dureri și tot in ele metoda de tratament. 
Uite ce-ți propun... (caci, simți și tu, chiar este necesar sa începi sa schimbi ceva).
Acorda-ți măcar o singura clipa in care sa fii doar tu cu Tine, înăuntrul tău. Închide ochii și poarta-ți gândul și simtirea prin interiorul tău. Fa-o incet, cu răbdare și compasiune. 

Observi? 
Devine din ce in ce mai clar... Este vorba doar despre tine! Despre nimeni altcineva. Doar de tine! Și nu, nimeni nu vrea sa te pedepsească. Doar ca din când in când ai nevoie sa fii atenționat sa te privești nu numai in oglinda, dar și pe interior. 
Uite! Suntem atât de frumoși pe interior! Da! Chiar așa imperfecti cum ne percepem uneori. Avem fiecare frumusețea Dumnezeului din noi care ne locuiește pe toți, așteptând sa ii remarcam prezenta. Acum înțelegi ca nu exista nici un motiv sa urli? Pentru ca nu exista distanta și nici separare... El a fost întotdeauna mult mai aproape decât ai crezut. Si chiar și atunci când i-ai asurzit urechile cu strigătele tale de disperare și deznădejde el te-a asteptat tăcut, înțelept și răbdător aa îți întorci fata către El. Te-ntrebi desigur de ce nu ți-a arătat drumul?! Nu ar fi fost mai ușor așa? 
Hm... iar îți pierzi concentrarea. Tocmai ce am povestit ca durerea aceea nu era decât un semnal de alarma... sa te întorci la Tine. 

Uf! 
Știu ca ti-e greu sa rămâi in permanenta prezent și atent, dar intelege și tu cât de frumos și cât de bine ar fi dacă ai accepta ca nu exista alta cale de a trai fără durere. 

Îți imbratisez rănile cu Lumina, spre vindecare, 

Clara

joi, 25 octombrie 2018

Impreuna?!

Împreună?!

Împreună nu înseamnă eu aici şi tu în altă parte. Nici unul lângă altul simțind singurătate. Împreună nu înseamnă vise şi planuri diferite. Împreună nu înseamnă a-ţi impune ideile şi a încerca să schimbi omul de care te-ai îndrăgostit. Împreună nu înseamnă a lua libertatea cuiva, nici a-i limita zborul și visele. Împreună nu înseamnă explicaţii inutile şi nici justificări obositoare. 
Împreună nu înseamnă îndoieli, temeri, incertitudini. 
Împreună nu înseamnă abandon și fugă la prima decădere a celuilalt sau la primele încercări...

Împreună înseamnă două suflete care nu pot fi despărţite nici de distanțe, nici de timp, nici de oameni, nici de gânduri obsesive. 
Împreună înseamnă acelaşi univers, acelaşi cer, aceleaşi vise. Împreună înseamnă aceleaşi bucurii, aceleași dureri, aceleaşi eşecuri, aceleaşi nopţi nedormite, aceleaşi lacrimi de tristețe sau de fericire. 
Împreună înseamnă îmbrăţişări, mângâieri, sărutări, şoapte de dor şi dragoste. 
Împreună înseamnă al nostru. Împreună înseamnă tot ce există cu bune şi cu rele, împărţit la doi. 
Împreună înseamnă două suflete care devin unul și același...

Împreuna înseamnă sa fii Prezent in fiecare Clipa. Treaz. Implicat. Cu ochii limpezi si brațele deschise, zâmbind la gândul unei îmbrățișări. 
Împreuna înseamnă sa arați ca îți pasa. Prin orice vorba, gest, gând, fapta. Oricum. Oricând. 
Împreuna înseamnă sa simți ca nu ai aer fără celălalt. 
Împreuna înseamnă sa ii simți toate durerile, visele, gândurile, șoaptele, dorințele și speranțele înainte sa le manifeste, căci doar astfel ii poți fi cu adevărat aproape. 
Împreuna înseamnă EU in TU și TU in EU. 
Împreuna e RAR și complicat pentru tot mai mulți. E complicat tocmai pentru ca este foarte simplu. Impreuna vine firesc sau... nu. 

Impreuna înseamnă sa fii doi si sa nu fii decat Unul. 
Drăguț. Firesc. Oricând. 

<3

Clara



marți, 31 octombrie 2017

Halloween-ul este in noi, nu in afara noastra

Am sa te intreb inca de la inceput: cum ti se pare poza acestui articol? Mai priveste-o inca o data, te rog. 
Ce iti inspira ea? 
Teama? 
Liniste? 
Este aceeasi poza pe care am setat-o zilele trecute la profilul contului meu de Facebook si imediat mi s-a umplut mesageria de reprosuri, de uimire, de judecati si argumente cum ca aceasta poza nu este potrivita unei persoane spirituale... (ca mine). 
Hm... 
Nimic nou pentru mine! Stiam ca asa va fi. Ma asteptam. Din acest motiv am si ales poza respectiva. Daca le-as spune celor care se sperie de aceasta poza si de intuneric, ca de fapt asa sunt ei cu adevarat, s-ar supara. Stii ce? De multe ori chiar le spun, asumandu-mi toate riscurile. Oamenii au nevoie sa stie. Au nevoie de cineva care sa le vorbeasca sincer despre ei insisi. Au obosit sa primeasca doar linguseli si cuvinte frumoase, aceasta spoiala zilnica ce nu face decat sa ne indeparteze de ceea ce avem de rezolvat in aceasta existenta... 
Mie imi place acesta poza si nu mi se pare inspaimantatoare deloc. Mai degraba o percep amuzanta. Aceasta poza mi-am dorit sa fie si un test, o sita prin care se cern oameni. Multi mi-au dat Unfriend. Le multumesc pe aceasta cale. Au facut loc altora. Le multumesc si in numele acestora. 

Asa... sa revin la subiectul acestui articol: Halloween-ul. 
Nu pot sa spun ca reprezinta sarbatoarea mea preferata, dar spre deosebire de altii, sunt un om tolerant, care alege sa ramana deschis si care reuseste sa se debaraseze de tipare si prejudecati. Un om care poate sa inteleaga si sa accepte necesitatea “raului” si “sarbatoarea celor rai”. Este adevarat ca nu rezonez cu imaginile pline de sange si despicati, dar asta este altceva. Si nici nu cred ca trebuie neaparat sa rezonez si nici ca sarbatoarea aceasta este despre sange, doar ca oamenii stiu sa inspire frica doar asa, prin imagini violente si sangeroase... E mai comercial. Vinde mai bine! 

Eu cred ca Halloween-ul ar trebui sa fie ceva amuzant, dar in acelasi timp profund, ca un party, o data pe an, Intre (ceea ce, ca oameni, numim) bine si rau, intre cei vii si cei trecuti Dincolo. O zi in an in care sa ii ierti pe toti. O zi in an in care sa fii capabil sa iti vezi clovnul din tine sau zombie-ul din tine sau prefacutul, mascariciul, perfidul, fricosul, delasatorul, violentul, dusmanosul, invidiosul, clovnul care esti! Singura zi din an in care sa ai curajul si tupeul sa te privesti fix in ochii aceia din adancul tau si sa accepti ca esti si asa. 
Te vezi? 
Esti un zombie prin viata aceasta.... 

Mai este numita si Sarbatoarea Mortilor si se spune ca este noaptea in care spiritele celor decedati se intorc pe Pamant. Cum poate sa fie asta ceva infricosator? Daca am face liniste, am putea transforma aceasta noapte intr-una a Regasirii, a Iertarii si a Detasarii de toti cei trecuti Dincolo, ajutandu-i sa nu mai bantuie intre dimensiuni si oferindu-le Lumina necesara sa urce atat cat le ingaduie Dumnezeu. 
Si chiar daca ar fi imagini cu sange in noaptea aceasta, tot ar in regula, caci Iisus a transformat ideea terifianta de sange, in jertfa, in ceva care spala pacate, asa ca sangele ar trebui sa fie un simbol de puritate, nu de spaima. 
Desigur ca mereu vor exista unii care vor duce totul la extrem si vor sacrifica suflete sau vor spinteca trupuri in numele Halloween-ului... , dar chiar si pentru ei exista un rost, o lectie, un inteles in tot ceea ce simt, spun, fac si gandesc. Este o experienta necesara atat lor, cat si victimelor lor. O experienta ingaduita de Dumnezeu! Oare nu ar putea Dumnezeul cel Atotputernic sa opreasca Raul? Sa faca sa dispara Intunericul? Oh, ba da! Caci El pe toate cate Sunt le-a creat. Dar nu acesta este scopul. Toate ne sunt ingaduite spre Binele nostru Suprem. Avem niste lectii de invatat si, in plus, Noi alegem ce vrem sa facem cu ceea ce ni se pune la dispozitie. Si chiar putem face orice. Dupa parerea mea, mai Important decat ceea ce facem este energia cu care facem. Atitudinea noastra, cum ne raportam la ceea ce facem, cu ce scop facem, cat ne temem, cat iubim, cat judecam, cat ne detasam, cat lasam sa curga... 

Consider ca o astfel de viziune asupra sarbatorii de Halloween ar fi un exercitiu bun si util pentru fiecare. Mai util decat atitudinea pe care o tot au oamenii de foarte mult timp: sa se sperie, sa fuga si sa spuna ca nu este crestineste. 
Hm... 
Nu este crestineste sa te privesti adanc acolo unde nu e chiar atat de curat si frumos? Acolo unde poate pute a moarte? A putrezeala sufletului? Un suflet de care poate ai uitat de atat de mult timp? De ce sa nu fie crestineste? 
Eu te vad. Da, pe tine. Si pe tine! Te vad cu adevarat atunci cand facem terapie impreuna. Stiai? Nu? Iti marturisesc acum: Eu (asemeni majoritatii terapeutilor) vad un Halloween in cam fiecare persoana pe care fac terapie. Inclusiv in tine! (Foarte rar sunt oameni curati energetic. Foarte rar!) Ce sa fac? Sa ma sperii mereu? Sa fug? Sa zic ca nu este crestineste sa (te) privesc? Ce sa fac atunci cand deschid energetic un om si din el zboara speriati lilieci, miroase a moarte si putreziciune, la fel ca in cripte? Cand de multe ori este necesar sa ma lupt cu o armata de demoni care il apara pe individ cu voia sa? Bineinteles ca nu ma lupt cu nimeni impotriva dorintei celui care il ingaduie alaturi de el. Respect alegerile personale ale fiecaruia. Intervin doar acolo unde mi se permite. Dar chiar si acolo gasesc un decor mult mai intunecat si infricosator decat multe din decorurile de Halloween. Asa ca, ce sa fac?! Sa fug? 

Multi va doriti deschiderea celui de-al 3-lea ochi! Dar oare cati dintre voi sunteti constienti ca asta ar insemna sa vedeti cate un Halloween la fiecare pas, peste tot pe unde mergeti? Nu stiu cum este (deocamdata) pentru tine, dar pentru mine devine tot mai clar: Ceea ce noi, ca oameni, numim Bine sau Rau, exista si va continua sa existe peste tot. Pentru ca sunt necesare. Pe principiul Yin si Yang. Acesta ne este Echilibrul ingaduit de Divinitate. Si... daca Dumnezeu le ingaduie impreuna... Cine sunt eu sa le despart? 

Halloween-ul este in noi, nu in afara noastra. De aceea ne temem si il negam. Il privim cu frica si dispret. De aceea ne ferecam usile si ferestrele cand zombie umbla liberi pe strazi. Pentru ca nu suportam sa ne vedem in oglinda. In acea oglinda. Ne plac doar oglindele luminoase, care ne arata frumosi. Problema e ca privindu-ne doar in acele oglinzi, nu ne vedem completi. Ele ne arata doar ceea ce dorim sa vedem..., ori noi..., noi ne aflam Aici, Acum mai ales pentru ceea ce nu ne dorim sa vedem. Ne temem de partea noastra intunecata, cea pe care o ascundem cat mai adanc sa nu cumva sa o descopere cineva si tot ascunzand-o ajungem sa uitam de ea, cand tocmai acea parte din noi este principalul motiv pentru care ne aflam in vizita la Scoala Planetei Pamant. Este necesar sa ne vedem exact asa cum suntem, cu bune si rele. Sa ne intelegem Si sa ne acceptam. Sa ne pretuim si sa ne iubim. Doar asa putem face Liniste in interior. Doar asa ne putem detasa si rupe de tipare si programe induse si autoinduse. Cand vom putea sa privim cu intelegere si detasare o sarbatoare ca Halloween-ul sau alt eveniment controversat (parada gay etc) inseamna ca am reusit sa facem Liniste in noi, am reusit sa ne vindecam profund si ne-am cam prins cum stau lucrurile si ce rost avem in Univers. 


In aceasta frumoasa seara de Halloween am avut o revelatie: 

Nu poti invata despre TOT, studiind doar despre Parte. 

Acum, mai priveste inca o data poza acestui articol, te rog.... 
Cum o percepi acum? 
Te-a bufnit rasul, asa-i? E de bine. A inceput vindecarea.

Te imbratisez cu mult drag, 
Clara

duminică, 24 septembrie 2017

Despre Iubirea Divina

Ne intrupam pe aceasta Planeta si dupa cativa ani (unii mai devreme, altii mai tarziu) incepem sa Cautam cu totii acel tip de iubire despre care tot citim in diferite scrieri si atunci cand citim avem senzatia ca se infioara totul in noi si in afara noastra de emotie.
Unii o numesc legatura Flacarilor Gemene, altii a Sufletelor Pereche, altii ii spun JUmatatea mea sau Iubirea Divina... Fiecare incearca sa ii dea o denumire cat mai deosebita din diferite considerente (comerciale, de promovare, manipulative sau pur si simplu din dorinta de a arata ca ei au descoperit ca roata e rotunda). O poti numi cum vrei pentru ca nu are un nume. Este nenumita, necuprinsa, infinita, neconditionata si imposibil de inteles cu mintea umana.
Iubirea divina este diferita de tot ceea ce oamenii pot sa cunoasca, observe, inteleaga, iubeasca, simta... Ea nu este o iubire langa care sa te trezesti in fiecare dimineata. Nu este o iubire alaturi de care sa pleci in vacante, cu care sa imparti aceeasi casa, impreuna cu care sa ai o casa, o masina, copii si langa care sa duci o viata de familie asa cum suntem obisnuiti la nivel uman. NU! Nu este nimic din toate acestea si orice incercare de a o rezuma la aceste “obiceiuri si traditii” umane nu va face decat sa aduca multa suferinta in viata ta si a celor din jur.  De ce? Simplu! Pentru ca Iubirea divina nu este despre nimic din ceea ce cunoastem la nivelul planetei Pamant.
Iubirea Divina doar Este.
Ea apare fizic in momentele cheie din viata noastra, producand unde puternice de energie care au unicul scop de a ne rearanja vietile si de a ne readuce directia corecta in tot ceea ce dorim sa facem.
Ea reprezinta ajutorul oferit de Divinitate exact atunci cand avem cea mai mare nevoie.
Adeseori joaca un rol foarte important in viata noastra de cuplu, invatandu-ne cum sa ne traim si manifestam iubirea pamanteana (pe care este musai sa o experimentam, implinim si desavarsim, aflati fiind pe aceasta Planeta-Scoala). Astfel, ne ajuta in gasirea acelui partener langa care putem trai o viata de familie in deplina armonie si intelegere, ne arata ce anume este defectuos in relatia pe care o avem, ne ajuta sa nu uitam cat de mult valoram si sa nu ne oprim pana nu  primim iubirea pe care o meritam. Iubirea divina ne vorbeste continuu despre noi insine, despre cat de frumosi, curati, valorosi, iubiti, protejati, divini suntem, nelasandu-ne sa ne pierdem in greutatile, tumultul si deznadejdile vietii dificile, plina de incercari (necesare) pe aceasta planeta.
Chiar daca se manifesta fizic printr-o persoana, Iubirea divina este un tip de energie (care se simte ca Liniste Deplina), este o bucatica de Dumnezeire (primita in Dar direct de la Sursa) nepervertita si neatinsa de nimic din ceea ce este pamantean. Este Lumina care lumineaza atat de firesc doar aspectele importante din viata noastra, aratandu-ne clar ce este necesar sa facem pentru a ne gasi Linistea. Ea este jumatatea noastra celesta de care avem nevoie din cand in cand pentru a ne regasi pe noi insine si a ne (re)aminti ce avem de indeplinit in aceasta viata. Unicul ei scop este de a ne reaminti si a se asigura continuu ca suntem Fericiti! 
Ea ne insoteste energetic pe tot parcursul calatoriei noastre in aceasta experienta umana, insa dorinta si incercarea de a o prinde si pastra fizic alaturi, este deseori imposibila. De ce? Tocmai pentru ca nu acesta ii este rostul. Asa cum spuneam si cu alta ocazie ( AICI ), nu poti inchide o iubire neconditionata, infinita si nepamanteana in colivii umane numite familii. Nu ar fi de nici un folos, nu ar ajuta pe nimeni cu nimic si, dincolo de toate, ar fi o amputare a propriei evolutii. Iubirea divina apare si ne invata despre Acceptare, Detasare, Compasiune, Legaturi dincolo de Spatiu si Timp... apoi se retrage, dandu-ne Timp si Spatiu sa le manifestam, continuand sa ne fie alaturi “din umbra”. Apoi..., cand suntem pregatiti, apare din nou, oferindu-ne alte si alte lectii necesare drumului nostru evolutiv.
Nu va mai imbatati cu apa rece!
Iubirea divina nu se consuma asemeni iubirilor pamantene. Nu are nevoie de declaratii, de promisiuni, de prezenta fizica, de imbratisari, de verighete, de oficializari si juraminte, de tinut in brate si strans de mana... Iubirea divina este mai presus de toate cate sunt!
Cum o recunosti? Simplu! Este Iubirea care nu iti cere nimic. Ea doar continua sa existe si sa se reverse asupra ta indiferent de ceea ce alegi sa faci in aceasta viata. Este iubirea care iti reaminteste ca tot ce ai de facut in aceasta viata este SA FI FERICIT!
Iubirea divina doar Este. Si atat.
Dragut. Firesc. Oricand.


Clara

luni, 21 august 2017

Terapie in Cer

Azi... am cerut lui Doamne sa imi ingaduie sa te duc Sus, in Imparatia Lui plina de Lumina si sa iti faca Fiintele de Lumina terapia. Mi-a zambit, semn c-a acceptat. Si-am inceput sa urcam...prin straturile de vibratie, ajungand la Lumina Perfecta, alb-stralucitoare, unde era deja totul pregatit. Mi-a facut semn sa stau doar sa privesc. Si am stat. Si am privit. M-am bucurat cu o bucurie nepamanteana. Atatia ingeri in jurul tau oferindu-ti din Lumina lor, imbratisandu-te cu Iubire. Unica Iubire care exista.
Atata Liniste, Curatenie, Alb, Puritate. Atata firesc!
Traiam impreuna cu tine toata aceasta divina Bucurie de A Fi.
Pluteam usor in jurul tau. Ma priveai cu ochi mari si nedumeriti. Ti-am soptit ca "Totul este real." Mi-ai zambit, limpezindu-ti ochii a Incredere, semn ca m-ai crezut.

La sfarsit, Doamne ti-a pus in suflet o Floare de Lumina ...sa te ridice atunci cand cazi, care sa iti aminteasca de aceasta Clipa Eterna si care sa te ajute sa recunosti de-acum inainte Iubirea, dincolo de tot ce ai invatat printre oameni.
O vei descoperi mereu in Sufletul tau, stralucind atat de tare. Vei zambi. Stiind ca a fost Real.

Te imbratisez.
Clara

duminică, 20 august 2017

Nu-ti fie Teama sa Urci in Iubire

Am fost invatati sa ne gandim intotdeauna la ce-i mai rau, sa "punem mereu raul inainte" ca sa fim pregatiti, sa nu fim dezamagiti, sa nu suferim apoi prea mult.

Si daca aceasta idee este gresita?

Daca in acest fel ne programam, de fapt, pentru ce este mai rau? Daca atragem exact raul in viata noastra gandind asa?

Cand simtim ca suntem pe cale sa pierdem ceva sau pe cineva, punem raul inainte si ne blocam in Teama de a pierde, Teama de singuratate, Teama ca nu am fost suficient de buni pentru celalalt...


Stii ceva?!

De fapt, nimeni nu pierde pe nimeni, pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni. 

Relatiile, in marea lor majoritate, sunt lectii necesare pentru dezvoltarea si evolutia noastra, caci, nu-i asa?! cel mai bine invatam privind(u-ne) in Oglinda. Cand te afli intr-o relatie exact asta se intampla: celalalt este Oglinda ta. Si te oglindesti in el atat cat ai nevoie ca sa ajungi sa te cunosti, sa te intelegi, sa te accepti si sa te iubesti pe Tine. La fel si el, se oglindeste in tine pana cand reuseste sa invete despre El. Uneori este suficienta o singura relatie pentru a ajunge la Desavarsire, alteori... de mai multe. 
Acestea sunt asa zisele relatii karmice sau relatii-scoala. Le putem confunda usor cu Iubirea, dar ele sunt doar un soi de antrenament necesar pentru ceea ce urmeaza sa traim, Acum sau in alta viata. Intelegand asta, intelegem ca nu ne este de nici un folos sa disperam atunci cand ne trezim simtindu-ne straini de omul langa care am trait ani buni si cu care am impartit atatea momente de toate felurile.  Ne-ar fi de mai mult ajutor sa ne gandim ca se incheie doar o etapa a vietii noastre pentru ca ceva mult mai bun si mai frumos urmeaza sa vina. Nu este nici un motiv de disperare si nici de prabusire. Este doar ...Viata. Atat.

Urcam.
Caci pentru a urca ne aflam Acum, Aici si despre asta este Viata.
Despre a urca spre Dumnezeire.
Despre a urca spre Iubire.
Unica.
Adevarata.
Infinita Iubire Divina.

Incep sa cred tot mai mult in ideea ca "a pune raul inainte" nu face decat sa ne inchida (pe multi dintre noi o viata intreaga) intr-o colivie a Fricii de unde nu putem atrage asupra noastra decat situatii, persoane, stari si evenimente care rezoneaza cu vibratia negativa a fricilor, disperarilor si deznadejdilor noastre, ca apoi, tot noi, sa ne intrebam de ce meritam toate acestea? Simplu: pentru ca noi le-am chemat in viata noastra.


Respirati adanc.
Primiti tot ce apare in viata voastra cu Incredere si Credinta ca este Planul lui Dumnezeu pentru voi. Si chiar daca doare, continuati sa va afundati in acest Plan. In final, vor fi doar lacrimi de Iubire si Fericire, caci veti fi ajuns inapoi la Dumnezeu, pe cea mai inalta treapta a Iubirii.

Ma iubesc. Te iubesc. Multumesc.
Clara