luni, 21 septembrie 2015

Nimic nu dureaza o vesnicie?!

Traim in etape.

Poate nu suntem constienti, dar asa se intampla. Este ceea ce noi, oamenii, numim cu tristete si uneori cu lacrimi de disperare in ochi: „nimic nu dureaza o vesnicie.”

Dragii mei, pai este foarte bine ca este asa! Altfel am bate pasul pe loc la nesfarsit...

Evolutia inseamna schimbare.
Schimbarea presupune renuntarea la acele lucruri, persoane, locuri, activitati care nu mai aduc nimic nou in viata noastra si care, intr-un fel sau altul, ne tin pe loc.

Pentru a avea o viata frumoasa si sanatoasa, fara drame inutile, este necesar sa purtam tot timpul intiparit in mintea noastra doua aspecte importante: Cine Suntem si Care este Scopul pentru care am venit Aici. Doar asa putem intelege diferitele etape prin care este necesar sa trecem ca sa ajungem Departe si sa crestem in Lumina.

Am fost invatati sa cautam Relatia perfecta. Omul perfect. Jobul perfect. Casa Perfecta. Viata perfecta. Nu e rau, dar nu e bine. Si nu pentru ca Perfectiunea nu ar fi posibila, ci pentru ca dorinta de perfectiune ne leaga cu lanturi groase si puternice de oameni si locuri, impiedicandu-ne Evolutia. Tragem cu dintii de tot ceea ce ni se pare noua ca ar semana a perfectiune sau este usor perfectibil si refuzam sa ne lasam dusi de val, sa curgem lin cu toate lucrurile care apar in viata noastra. Ne invinovatim si ne punem singuri mii de piedici (mentale) inutile, neintelegand ca toate ne sunt date Spre Binele Nostru Suprem.

Daca reusesti sa te detasezi este atat de clar si de simplu!

Nimic nu dureaza o vesnicie spre binele Tau! Ca sa inveti tu, ca sa cresti tu, ca sa descoperi tu, ca sa alegi tu, ca sa compari tu, ca sa intelegi tu, ca sa urci tu, ca sa te descoperi TU! Daca am avea de la inceput imaginea de ansamblu a vietii noastre am intelege! Daca am avea Incredere, Rabdare... Am fost invatati sa nu avem. Am fost invatati sa traim drame si sa nu ne bucuram. Am invatat sa ramanem blocati intr-un singur moment si sa consideram ca tot ce traim acum, bun sau rau, nu se va sfarsi curand. Habar nu avem cat suntem de iubiti si protejati!

Nu trebuie sa te agati de nimeni pentru a fi fericit. Nu trebuie sa te lupti pentru nimic  si nimeni niciodata. Este de ajuns doar Sa Fii. Atat. Cu Iubire. Pentru TOT!

Si intr-o zi... ai sa primesti un Cadou. Un cadou care a fost intotdeauna langa tine si ti-a urmarit, trait, inteles, acceptat si iubit etapele vietii tale lasandu-ti timp si spatiu sa le traiesti, intelegi, accepti si iubesti si tu.
Si-n acel moment ai sa constientizezi de ce a fost nevoie de tot ce ai trait pana in acel moment si de ce unii oameni au plecat din viata ta. Ai sa intelegi si ai sa multumesti ca „nimic nu dureaza o vesnicie”.
Te vei simti bogat. Pentru ca vei descoperi Vesnicia in ochii ei/lui. Care, de fapt, au fost ai tai in tot acest timp. Dar i-ai tinut inchisi. 

Imbratisez cu drag, in vesnicie,

Clara

duminică, 13 septembrie 2015

Si daca Iubirea...!?


Si daca Iubirea este aLtFeL decat credem noi?

Daca este complet diferita de ceea ce cunoastem si inseamna cu totul altceva decat am fost invatati, am trait si am definit ca fiind...iubire?!
Cand iubim, am fost invatati sa ne adunam cate doi si din acel moment sa ne continuam viata impreuna, incercand sa facem aproape totul alaturi de cel iubit. Dar daca Iubirea inseamna sa fii liber, traindu-ti viata cum ai chef? 
Am fost invatati sa fim fideli... , sa fim atenti, sa fim tandri, sa oferim tot ce avem mai bun celuilalt... , uitand, de cele mai multe ori, de noi insine. 
Daca iubirea inseamna sa te iubesti si sa te celebrezi in fiecare zi ca fiind cea mai importanta persoana din viata ta si abia apoi sa iti indrepti atentia catre celalalt care, oricum este parte din tine si, fie ca iti este aproape sau la mii de kilometrii distanta, traieste fix aceleasi lucruri pe care le traiesti si tu, cu aceeasi intensitate si maretie? 
Daca iubirea inseamna sa il iubesti pe celalalt  fara sa ai nici un fel de asteptari de la el?
Daca iubirea inseamna sa nu fii impreuna cu omul iubit si, totusi sa il iubesti maxim, asa cum o face si el? Daca iubirea inseamna sa nu privesti (in) ochi, sa nu asculti soapte, sa nu saruti buze, sa nu mangai trupul infierbantat de dorinta, sa nu petreci timpul impreuna..., ci doar sa traiesti in sufletul celuilalt la fel cum si el traieste in sufletul tau?!  
Caci, nu-i asa!? 
Iubirea-i mai presus de toate! Ea nu are nevoie sa fie aprinsa, reaprinsa, cladita, intretinuta, protejata, oficializata... Ea doar Este si continua Sa Fie indiferent ce faci! 
Daca Iubirea este un perfect plan divin care incepe sa se desfasoare deindata ce ti-ai intalnit Sufletul Pereche? 
Daca nu este nevoie decat ca tu sa te bucuri si sa traiesti cu recunostinta fiecare picatura din acest Dar divin?
Daca va veni o vreme cand vom fi trasi la raspundere ca i-am taiat aripile si (posesivi, gelosi si paranoici cum suntem) am inchis-o in colivii mici, numite relatii, spoite apoi (din vanitate) cu aurul verighetelor, sperand sa facem astfel din iubirea noastra ceva puternic care sa dainuie peste veacuri?!  
Oare are nevoie Iubirea cea infinita de astfel de artificii ca sa reziste in timp? Sau noi inca nu am inteles si nu am trait inca, cu adevarat, Iubirea?

Celei mai iubite iubiri, cu Iubire Infinita, lasata libera sa zburde-n Univers,
Clara

miercuri, 9 septembrie 2015

Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu!

"Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu!" 

Este adevarat, o poti ajuta sa aiba conditiile optime de crestere, oferindu-i lumina sau intuneric, apa sau lipsa ei, caldura sau umiditate dupa caz (asta daca stii ce anume are nevoie acea floare pentru a se dezvolta, dar, de cele mai multe ori descoperi pe parcurs), dar nu ii poti grabi Inflorirea. Indiferent ce ai face, oricat ai vrea, oricata nevoie ai avea, oricat te-ai da peste cap, ea isi va continua planul sau de dezvoltare. Este important sa intelegi toate acesste lucruri.
Uita-te la tine!
Cu siguranta, au existat si exista in viata ta oameni care te-au sfatuit, au incercat sa te indrume, sa te aduca pe "calea cea buna", sa iti arate ce faci mai putin bine si ce ar fi necesar sa schimbi ca sa fii fericit, dar pe cati dintre ei i-ai ascultat? Si daca i-ai ascultat pe unii, nu-i asa ca tot propriile descoperiri, constientizari si decizii ti se par mai avantajoase si mai pline de sens? Aminteste-ti ca cel mai tare ai stralucit atunci cand tu ai vrut, cand tu ti-ai dat voie, cand tu ai muncit (uneori din greu) sa iti creezi propriul cadru in care sa stralucesti.
Probabil ti-e din ce in ce mai clar ca Tu, pentru Tine, esti Prima Persoana de care Ai Nevoie! Abia apoi vin ceilalti...
Iti este din ce in ce mai clar ca toate greselile pe care le-ai facut, toate deciziile pe care le-ai luat, toate experientele prin care ai trecut, te-au ajutat sa devii Omul de Azi.
Si-atunci de ce nu ai incredere in tine, Om drag?
De ce mai ai, inca, nevoie de confirmari?
De ce inca eziti sa actionezi, sa decizi pentru tine si sa iti creezi Viitorul?

Arunca o scurta privire in Trecut (pentru a-ti aminti ca Poti!) si-apoi aduna-ti toate fortele si traieste-ti viata cu toata fiinta ta. Aici. Acum. Cu demnitate si fara ezitari. Tot ceea ce ti se intampla (bun sau rau) este spre cresterea si dezvoltarea ta. Universul nu greseste niciodata. Ai incredere in Tine si in planul Divin. Ajuta-te continuu. Esti cel mai bun prieten al tau. Singurul care nu iti va intoarce spatele niciodata!

Bun... Si acum, dupa ce ti-e foarte clar cum sta treaba cu tine, indreapta-ti atentia catre ceilalti.
Incepe sa lucrezi cu ei, spre Binele LOR.
Ajuta-i fara sa ii sufoci.
Sfatuieste-i fara sa ii obligi.
Ramai aproape de ei, fara sa ii stresezi.
Iubeste-i fara sa ii santajezi.

Stiu! Dorinta de a-l vedea pe aproapele cat mai bine si mai fericit este mare, insa nu il pune pe el inaintea ta (mi-amintesc ca am mai discutat despre asta: ca sa il poti ajuta trebuie sa fii tu ok) si, foarte important, nu ii grabi ritmul. 
Aminteste-ti continuu: 

Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu.”.

Aminteste-ti ca nici tie nu ti-ar placea si nu ti-a placut niciodata sa fii grabit.
Aminteste-ti ca si tu ai fost candva la fel (de mic, de prost, de adormit, de nepriceput, de iresponsabil) ca cel din fata ta. Priveste-l cu ingaduinta, compasiune si iubire. Exact asa cum ti-ar fi placut si tie sa fii privit. Si da-i voie sa greseasca, sa aiba alegerile lui si experientele lui. Intervino doar din cand in cand, dandu-i cateva idei despre cum ai facut sau ai face tu in situatia respectiva. Dar nu-l speria, nu-l agresa, nu-l obliga sa ia de bun tot ce ii spui tu, nu-l face sa se simta inferior... Vorbeste-i si ofera-i totul cu calm si Infinita Iubire. Poate ca uneori e nevoie sa fii ferm... Incearca, totusi, sa indulcesti fermitatea aceea cu explicatii si exemple. Nu insista. Spune-i o data si apoi lasa-i timp sa rumege, sa inteleaga, sa accepte si sa actioneze singur. Sau sa uite ca ai discutat vreodata cu el. Caci e dreptul lui sa nu te ia in seama. Pana la urma, e viata lui! Si doar el decide pentru ea, fie ca e doar un ...Copil.

Tan taaa niisss!!!!
Copilul!
Copilul tau. Creatura aceea micuta care a aparut in viata ta, neinsotit de instructiuni si date tehnice. Micutul OM care depinde doar de tine ...pana la o anumita varsta (din fericire!). Doar de tine, ca parinte sau tutore, depinde calitatea vietii lui de mai tarziu. Pe toate planurile.
Oare esti constient de asta? Realizezi ce greutate imensa este pe umerii tai? Oare iti dai seama ca doar de tine depinde ca aceasta greutate sa devina mai usoara ca un fulg?
E atat de simplu!
Priveste Natura. Descopera-I legile dupa care se dezvolta. Invata de la ea. Iti poate fi cel mai bun profesor.
Parca-i vei auzi glasul incarcat de simplitate si istoria atator generatii: „Pe copil lasa-l sa creasca in ritmul lui, sa aiba alegerile lui, esecurile lui...” Nu incerca sa ii preiei sau sa ii impiedici posibila durere, posibilul chin, posibilele nereusite... Nu incerca sa il tii „protejat” intr-un glob de sticla, chiar daca tu, trecut fiind prin multe greutati, ai gasit calea cea mai simpla si nedureroasa de a rezolva diverse situatii. Copilul tau este o alta persoana, alt spirit venit Aici, Acum, sa evolueze. El are o alta misiune personala si alte experiente de trait, care, chiar daca seamana cu ale tale, nu sunt si nu vor fi niciodata identice. Nu-i vei fi de nici un ajutor. Ba mai mult, pe langa ca ii ingreunezi evolutia, te vei transforma, treptat, in omul care i-a distrus viata si increderea in sine si nu va mai avea nici un rost sa te intrebi, la batranete, de ce nu mai poate sa te iubeasca asa cum ar fi normal. Tu ti-ai iubi calaul? Poate vei spune „Da!”. E posibil sa fie un raspuns sincer sau unul venit din imensul tau Orgoliu care te-a dominat intreaga-ti viata. Daca e un raspuns sincer, te felicit! Insa stim amandoi cat de evoluat trebuie sa fii si cate rani trebuie sa fii avut si sa fii vindecat ca sa ajungi la aceasta inalta intelepciune si vibratie de A Iubi Neconditionat. In general, oamenii nu-si iubesc calaii. Deci, fa tot posibilul sa nu depasesti limitele si sa nu devii unul. Ar fi pacat sa distrugi vieti din dorinta „de a face bine”. Mai bine „lasa omul in prostia lui”! (caci mai mare ajutor ar fi decat sa ii iei dreptul de A Fi asa Cum E!) Cu siguranta se va gasi si pentru el o cale de a se declansa acel „Click” salvator. Caci nimeni nu scapa netrezit, neiluminat, nedesteptat... la fel cum nici o floare nu ramane neinflorita!
Acum sau in alta viata tot se va intampla.

Cu totii avem perioade mai putin bune... Cu totii dorim sa ne descoperim, sa aflam cine suntem cu adevarat, care e scopul nostru in aceasta viata si cum putem face sa fim fericiti.
Sunt alaturi de tine si te ascult fara sa te judec. Uneori o sa ti se para ca te cert, insa este vorba doar de fermitatea despre care vorbeam putin mai sus si de care ai nevoie din cand in cand. (Cineva trebuie sa faca si treaba "murdara", nu?! - aceea de a-ti pune in fata, din cand in cand, oglinda in care sa te vezi Exact asa Cum Esti. Caci marile reusite nu vin din mangaiat frumos pe crestet si din "Lasa, ca e bine si asa.")
Sunt convinsa ca vom reusi sa gasim cel putin o solutie la ceea ce te framanta. Putem gasi raspunsuri frumoase impreuna.

Prinde-mi mana intinsa catre tine.

Te imbratisez cu drag si te astept sa povestim despre ce vrei tu. Poate nu am sa stiu sa iti raspund la toate, dar sigur voi stii sa te ascult.

Clara