Despre Terapia Reiki II

Imi dau seama ca nu s-a înțeles prea bine cum sta treaba cu terapia REIKI. Asa ca simt nevoia sa mai explic o data. De data aceasta in scris, ca sa rămână si sa poată fi recitit. Iar si iar. Poate pana la urma, se înțelege! 

In primul rând, REIKI nu este o joaca. Terapeutul nu este un magician. Este un om, ca si tine, care a studiat si lucrat foarte mult, care, in timp, a devenit conștient de el însuși si de lumea care-l înconjoară, care a ales sa fie de folos semenilor săi. El nu face minuni prin HocusPocus si nici nu poate învata Lecțiile pe care le are de învățat pacientul. Adică le poate învata, dar le învață pentru el nu pentru celălalt. Ceea ce pe pacient nu il scuteste de a le învata.

In timpul terapiei, terapeutul accesează energia din Cerurile Superioare si, prin palme, informand-o sau nu, o transmite celui din fata sa. Acesta primește atâta energie cât ii este îngăduit de Dumnezeu, in funcție de tot ce a facut in aceasta viata si in Viețile trecute, de cât de bine si-a învățat Lecțiile, de cat de mult isi doreste sa se vindece si de cât drept divin de vindecare are. Toate acestea sunt prestabilite de Sus, terapeutul neputând sa le influențeze in nici un fel. Terapeutul este doar un canal prin care se transmite pacientului energia divina. 

La terapie participa, chiar dacă pacientul nu le simte/vede, si Entitățile de Lumina care trebuie, pot, vor si le este îngăduit. Ele pot fi mai multe sau mai putine, mai puternice sau mai slabe, de Cer mai mare sau mai mic... Pot fi persoane dragi pacientului, care au plecat in Lumea de Dincolo sau, pur si simplu, diferite fiinte de Lumina care sunt trimise de Sus pentru ajutor. Prin metode specifice, terapeutul lucrează împreuna cu acestea pentru Binele Suprem al pacientului si in Voia Deplina a Tatălui. 

Procesul de vindecare poate sa fie mai lent sau mai alert, mai zgomotos sau mai linistit, mai dureros sau mai placut... Ai ghicit! Tot in funcție de meritele si drepturile divine ale celui care vrea (sau nu) sa se vindece. 

Uneori, de fapt, dacă ma gândesc mai bine, in majoritatea cazurilor, apar 'efecte negative' in urma terapiei. Acestea nu se datorează energiei si terapiei in sine, cu atat mai puțin terapeutului, ci Plăților karmice ale pacientului, care, o data cu implementarea energiei in structurile sale, începe sa observe o accelerare a acestor plăti. De fapt, in prima faza, pacientul nu conștientizeza aceste plăti (mulți dintre ei poate nici nu stiu ca exista asa ceva), dar, cu siguranță, resimte efectele nu tocmai plăcute ale acestora. De ce se întâmpla asta? Pentru ca Vindecarea înseamnă restabilirea Ordinii Divine in toate structurile omului. Acest lucru se face pe principiul: ajungem la Liniște prin Haos. Acest haos este mai mare sau mai mic in funcție de meritele fiecăruia si de disponibilitatea lui de a-si schimba tiparele de gândire, relațiile si chiar modul de viata. 

Este momentul in care marea majoritate a pacientilor renunța la terapie, ba mai mult, își acuza, mai direct sau nu, terapeutul ca le-a facut 'ceva' rău. Cu toții știm ca nu putem avea pretenția obtinerii unor rezultate diferite continuând sa facem lucrurile in același mod. 

Terapeutul nu face decât da deschidă canalele omului către Lumina. De aici încolo si omul trebuie sa se îngrijească de ele, păstrându-le curate si deschise cât mai mult timp. Cum? Prin rugăciune, gândire Pozitiva, fapte bune, mâncare sănătoasă, Liturghii, post, stil de viata ordonat si, evident, prin Curățarea propriei Vieti de 'buruienile' care il leagă de mâini si de picioare, nelasandu-l sa evolueze. Nu e de vina REIKI sau terapeutul ca tu nu te Iubești pe tine, ca te blochezi singur in gânduri negative, ca iti place sa atragi atentia si afectiunea celor din jurul tau prin boala si problemele pe care le ai (vampirizandu-i), ca refuzi sa lași in urma Trecutul, ca te incapatanezi sa rămâi in relații cu oameni care se hrănesc cu energia ta... In nici un caz! Intr-adevăr, este întotdeauna mult mai usor sa le punem altora in cârca lucrurile pe care nu suntem in stare sau nu avem chef sa ni le asumam, numai ca nu trebuie sa uitam ca tot ce luam in ras si refuzam sa facem, ne va prinde la un moment dat din urma si va trebui sa dam socoteala si sa plătim. Si nu pentru ca exista cineva căruia ii place sa ne pedepsească si sa ne vadă suferind, ci pentru ca legile Universului nu pot fi fentate. Nimeni nu scapa! 

Cu speranta ca ti-am putut fi de folos, te imbratisez cu drag si te astept la... Terapie.

Clara

Te Rog!

Tot amanam Momentul.

Tot gasim scuze.

Tot gasim altceva „mai bun”, „mai important”, „mai necesar” de facut.

Ne tot lasam purtati de valul vietii... ca si cum nu ne-ar pasa de Noi, de Viata Noastra.

Tot amanam Momentul Nostru, acel moment in care deschidem ochii Mari si realizam ca Suntem Cea Mai Importanta Persoana Din Viata Noastra! ...momentul acela cand plecam, pe Calea Noastra, in calatoria inspre Noi Insine, inspre Ceea Ce Suntem cu Adevarat. 

Multi dintre noi ne plangem de faptul ca nu ne cauta nimeni, ca nu ne iubeste nimeni... Dar noi, oare, ne-am cauta si, daca ne-am gasi, ne-am iubi? Noi, oare, ne-am cautat, ne-am gasit si ne iubim? Aici, Acum?

Majoritatea, nu!

Dar avem pretentia ca altii sa o faca. Si suntem atat de tristi cand nu o face nimeni... Atat de tristi, incat, la un moment dat, starea naturala a vietii noastre devine Depresia. De care ne mai si miram cum o fi aparut? Si pentru care imediat gasim persoanele responsabile. Pentru ca, nu-i asa, tot timpul altcineva poarta responsabilitatea alegerilor, ideilor, si faptelor noastre.

Se spune ca Trezirea unui om nu poate fi grabita, nu poate fi influentata in nici un mod si ca nici nu ar fi corect sa se incerce acest lucru. Se spune ca nu poti sa grabesti o floare sa infloreasca! Hm... Oare? Poate da, poate nu. Totusi, gandind logic... macar poti avea grija de acea floare, ii poti pune apa, o poti muta langa fereastra sa se bucure de cat mai multa lumina naturala, o poti mangaia si alinta cu vorbe frumoase, astfel incat sa te asiguri ca Va Creste Frumos. Poti face asta, nu?! Hm… Nu te mai gandi. Stii si tu ca Poti!

La fel este si cu oamenii. Si aici nu este vorba numai despre Trezirea Spirituala. Pentru ca pana la Trezire sunt cateva mii de pasi de facut. Pe acestia cine ii face? Tu! Bineinteles. Fiecare in parte. Dar cand? Cand sa facem acesti pasi, cand tu o tot lalai, cand majoritatea dintre noi nu facem decat sa cautam scuze si sa amanam cat de mult putem acest moment al asumarii a Ceea Ce Suntem?! Fugim de acest Moment de parca ar fi cel mai rau lucru care s-ar intampla in viata noastra. Cand culmea! Este cel mai bun! Cel mai important! Cel mai benefic noua! Este Momentul in care descoperim ca Suntem, Ce Suntem, Ce vrem, Incotro ne indreptam, Care e scopul vizitei noastre pe Planeta Pamant. Ca doar nu o sa credem pana la sfarsitul acestei vieti ca singurul nostru scop este sa ne nastem, sa crestem (fizic), sa facem scoala, sa ne casatorim, sa mancam, sa bem, sa dansam, sa imbatranim si, intr-un final, sa murim! Cu siguranta avem un scop mult mai Inalt decat toate astea!

Tu stii care este Scopul tau?

Te-ai gandit macar o data?

Daca nu, gandeste-te acum. Fa-o pentru mine daca pentru tine nu ti-a trecut, pana acum, prin cap sa o faci. Fa-o pentru ca te rog eu. Fa-o de dragul meu.

Te Rog!

Intreaba-te: Cine Sunt EU? Ce am eu De Facut Aici, Acum? Si apoi... fa Liniste! SI Asculta! Asculta raspunsurile. Le vei primi cu siguranta. Am pus eu o vorba buna pentru tine, acolo Sus! Poti sa ai incredere, pentru ca am pile, sa stii.

Iti multumesc in Numele Tau, Celui Care Esti si (inca) Nu Stii Ca Esti,

Clara

Despre "parazitii" energetici

Un lucru e sigur: Scopul Vietii pe Planeta Pamant este Evolutia Spirituala, Unirea Sinelui nostru cu Sinele Divin.

Cum facem asta?

Fiecare cum simte, cum poate, cum crede de cuviinta, cum descopera, pe parcursul vietii, (din carti, din experiente, din sfaturile altora)  ca este posibil... Caci nu vine nimeni sa te invete ce ar trebui sa faci si nici nu primesti la nastere un Manual. Tu trebuie sa cauti. Singur. Din proprie initiativa!

Cand facem asta?

Optim ar fi sa o facem cat mai curand posibil, insa, de obicei, o facem cand nu mai avem incotro. Sau, cum se spune in popor, „cand ne-a ajuns cutitul la os”.

De ce facem asta?

Pentru ca, cel putin in vremurile pe care le traim, nu se mai poate altfel. Evolutia spirituala devine din ce in ce mai importanta. Aproape vitala, as putea spune.

Asa... Acum sa o luam cu inceputul... Ca sa evoluezi spiritual trebuie sa constientizezi mai intai faptul ca esti o Energie.

Ce face aceasta energie?

Pai... emite energie, primeste energie (de la ceilalti sau din Univers), produce energie, canalizeaza energie, ia energie (de la ceilalti sau de la Sursa), vindeca, curata, blocheaza, deblocheaza, energizeaza...etc.  Unii dintre noi s-au prins (constient sau nu)  de faptul ca pentru a trai si pentru a evolua le este necesar accesul la energie.

Ce faci cand realizezi aceste lucruri?

Incepi sa cauti o Sursa la care sa te racordezi.

Unde poti gasi sursa?

O poti gasi la Sursa Divina sau la sursele-oameni, conectati sau nu la Sursa Divina.

Bun.

Acum stim de unde ne putem lua Lumina, energia necesara vietii si evolutiei.

Ce este de facut in continuare?

Racordarea! Hm... Simplu, nu? Nu! De ce spun ca nu e simplu? Pentru ca racordarea aceasta se poate face cu mai mult sau mai putin efort din partea noastra. Si cum sta in natura omului sa fie lenes, va alege varianta mai simpla, aceea de a se racorda la o sursa-om, in loc sa se racordeze la Sursa Divina. Si uite-asa apar „parazitii energetici” pe care multi dintre noi ii caram in „spate” (ani de-a randul, uneori chiar vieti de-a randu’), hranindu-i cu energia noastra sau cu energia primita de noi de la Sursa Divina.

Ai avut momente cand te-ai simtit fara vlaga, stors de energie, fara chef de nimic?

Ai simtit ca orice ai face azi parca se naruie maine?

Te-ai simtit vreodata secatuit de putere? Te-ai simtit tras inapoi de pe drumul tau? Sunt convinsa ca raspunsul tau este: DA! Pentru ca fiecare dintre noi am fost, cu stiinta sau fara stiinta, cu intentie sau fara intentie, vampiri energetici pentru altii. Unii mai sunt si acum. Si... oricat de Sus sau Jos am fi, tot se gaseste unul care sa ne „faca pe la spate”.

Ei bine, te anunt ca esti posesorul unui astfel de „parazit energetic”. Sa-ti traiasca! Sa te bucuri de el! Sau el de tine!

Ash!

Glumesc.

Nu e chiar o bucurie sa hranesti mai multe guri. Mai ales niste „guri” lacome si parsive care „mananca” din „strachina” ta fara sa le fi dat incuviintarea si fara sa le fi poftit la masa. Este adevarat ca trebuie sa fim buni, dar nu scrie nicaieri ca trebuie sa fim si prosti!

Asadar, tocmai ai aflat ca imparti „mancarea” ta cu altii. Neinvitati. Altii, pe care nici macar nu ii cunosti. Altii, despre care nici prin cap nu ti-a trecut vreodata ca exista si ca au vreo legatura cu tine. Altii, carora nici macar nu le-ai oferit un scaun pe care sa stea, o farfurie, un tacam... Altii, care „mananca” lacom, repezit, infigandu-si „mainile”, de cele mai multe ori „murdare”, in „mancarea” ta. Altii, care, la sfarsitul ospatului, nici macar „Sarut Mana pentru Masa!” nu stiu sa spuna.

Binggg! Bingo!

Acum ai inteles de ce iti este „foame” tot timpul si oricat ai „manca”, tot „flamand” te simti. Acum stii de ce oamenii din jurul tau se „ingrasa” pe zi ce trece, umflandu-se in fata ta si a celorlalti asemeni unor baloane.

...ar mai trebui sa stii si faptul ca orice balon face „Poc!” destul de repede. Este nevoie doar o intepatura si gata! Pufff..!!

Din pacate sau din fericire, aceasta este soarta vampirilor energetici: se „hranesc” cu energia ta pana la un anumit moment, cand li se taie „teava” si raman „flamanzi”. Intr-adevar, vor cauta (si vor gasi) o alta „victima”, dar...  dureaza un pic. Hi, hi...

In cel mai bun caz, insa, vampirii se pot trezi, pot realiza raul pe care (ti / ni) l-au facut si se pot hotari sa inceapa drumul Lor spre racordarea proprie la Sursa Divina. Doamne Ajuta!

Stiu ca vor fi unii care-mi vor sari, ca arsi, in cap, spunandu-mi ca nu exista „furt energetic”, ca energia nu este a mea, ca este a Universului si ca din ea ne putem hrani toti, fara sa se termine. Da! Adevarat.

Dar ii rog pe cei care vor sa spuna aceste lucruri sa nu uite sa povesteasca si cate eforturi, cata munca este necesara pentru a ajunge atat de Sus, la nivelul la care nu te mai poata afecta faptul ca un vampir energetic „te suge” de... energie.

Eu ma refer acum de majoritatea oamenilor care sunt pe drumul lor de evolutie, care au reusit sa avanseze mai mult sau mai putin si care se trezesc, tam nesam, cu cate un musafir nepoftit. Eu nu vorbesc de exceptii. Acelea sunt foarte putine si rare. Chiar si Marii Maestrii spun ca se simt, adeseori,  vampirizati. D’apai un om obisnuit! Un om obisnuit, chiar si racordat la Sursa Divina, tot se va simti secatuit de energie in momentul in care cineva il fura energetic.

Diferenta dintre un (Mare) Maestru si un om obisnuit, racordat sau nu la Sursa Divina, este ca Maestrul va resimti mult mai putin „furtul” de energie, va fi mai putin afectat si va reactiona mai prompt, mai ferm, mai in cunostinta de cauza, indepartand astfel, mult mai usor „parazitul”.

De ce?

Simplu. Pentru ca are experienta. Pentru ca a indepartat mii de astfel de „paraziti” de-a lungul timpului. Pentru ca are o putere mai mare, o vibratie mai ridicata si mai mult ajutor din Lumea de Dincolo.

Dar asta nu trebuie sa ne descurajeze pe noi, oamenii (mai) obisnuiti. Din contra, ar trebui sa ne motiveze sa Crestem din ce in ce mai mult, sa ne ridicam continuu vibratia, sa ne imprietenim cu cat mai multe Entitati de Lumina si sa experimentam tot mai multe lucruri pe Calea Noastra. Sa nu ne dam la o parte de la nimic. Sa nu mai gasim scuze, sa nu mai fim lenesi, sa nu mai lasam sa treaca nici macar o clipa, fara folos, pe langa noi.

Va doresc sa reusiti sa va eliberati cat mai rapid de acesti „furaciosi” pentru ca, pastrandu-i pe langa voi, nu va faceti nici voua si nici lor un bine. Le stimulati lenea si inconstienta, dar mai ales, involutia spirituala!

Aveti curaj sa le taiati „teava” fara resemntimente. Nu va mai ganditi ce vor „manca” ei dupa... E treaba lor. Nu a voastra. Treaba voastra este evolutia proprie si evolutia acelor persoane (cinstite)  care au ochi si urechi sa va auda si sa va vada si sa se inspire din Ceea Ce Sunteti. Atat. Nu e treaba voastra sa carati in spate si sa cocolositi lenesii.

Actionati ferm si pe deplin constienti ca faceti Bine. Taiati-le „teava”. Lasati-i fara „hrana”. Faceti-o macar asa... o data, de test, sa vedeti ce se intampla dupa... Veti fi surprinsi cum „parazitii” se vor revolta imediat chiar impotriva „mainii” care i-a „hranit”. Caci, da, veti primii vizati atunci cand vor realiza ca le-ati luat accesul la „hrana”.

Nu va speriati. Nu au putere asupra voastra, decat daca le dati voi aceasta putere. Urechile voastre vor auzi multe lucruri urate in aceasta perioada, iar ochii vostrii vor avea parte de un spectacol nu tocmai frumos. Veti fi acuzati de multe lucruri, pe care nici macar nu le-ati gandit, dar sa le mai si faceti. Veti fi acuzati ca va doriti moartea „parazitului”... Nu o luati personal. E doar o reactie extrema la nevoia disperata de „hrana”.

Nu va lasati impresionati. Nu dati curs instinctului de a reactiona.

Ramaneti calmi, fermi si cinstiti. Constienti ca ati facut un lucru bun si corect.

Eventual, pastrati-va simtul umorului si lasati-i „parazitului” un biletel pe care scrieti aceste cuvinte:

„Eu doar am facut dreptate. Si tu stii asta! Sunt un Luptator intru Iubire, Lumina si Adevar. Nu vreau moartea ta. Nu m-ar ajuta cu nimic. Doar de tine depinde daca alegi sa mori sau sa traiesti. Daca nu vrei sa mori... invata sa produci singur energia care sa te metina in viata..., fara sa mai „furi” de la altii. Nu te-a invatat mama ta ca nu e frumos sa furi?”

Apoi... continuati-va Drumul. Nu va opriti!

Imbratisez cu Iubire, lasandu-va acces la Lumina si Iubirea mea, primita direct de la Sursa, atat cat va este ingaduit de Sus, in Voia Tatalui si Spre Binele Vostru Suprem.

Clara

Ofera cu Iubire!

Pentru ca tot este o perioada in care oamenii obisnuiesc sa faca mici daruri... am simtit sa scriu cateva randuri despre A DARUI cu IUBIRE.

Nu stiu cum faci tu cand oferi. Nu stiu ce simti. Nu stiu cu ce sentiment daruiesti... Habar nu am. Dar aminteste-ti ca de fiecare data cand oferi ceva, oricat de mic sau oricat de mare ar fi darul tau, sa il oferi cu Iubire. Simte ca o data cu martisorul, floarea, obiectul pe care il oferi, dai si o parte din iubirea ta, o parte din energia ta benefica si pozitiva, o parte din zambetul tau, o parte din bucuria ta de a fi!

Ofera atat cat ai, cat poti, cat simti. Nu-ti face griji ca nu ai oferit destul sau „cat ar fi trebuit sa oferi”. Doar daruieste cu Iubire. Iubirea nu se poate masura. Este imensa. Infinita.

Zambeste cand oferi ceva cuiva. Zambeste si simte ca dai ceva Imens, caci daca dai cu bucurie si iubire, chiar asa este! Imens. De nepretuit darul tau. Cand zambesti, zambeste cu inima. Simte-ti inima cum se umple de Zambet si Bucurie.

Chiar si cand ii oferi cuiva doar un gand bun, pe mail sau pe facebook sau prin sms... zambeste! Trimite acel mesaj cu zambet, iubire si bucurie. Chiar daca cealalta persoana nu te vede, cu siguranta va primi energia frumoasa transmisa de tine. Si se va bucura inmiit!

Daca nu simti sa oferi cuiva ceva, nu oferi. Nu oferi din datorie. Nu oferi „pentru ca asa trebuie”. Nu oferi „pentru ca si el/ea mi-a dat mie”. Nu oferi ca sa te vada lumea ca... oferi. Nu oferi pentru a-i impresiona pe altii. Nu oferi mai mult decat simti sa oferi. Abtine-te! Oferind fara sa simti sa o faci, transmiti o energie negativa care ii va face rau celuilalt si apoi se va intoarce la tine, afectandu-te. Pe principiul „ce dai, aia primesti!”

A DARUI ESTE INSASI BUCURIA DE A FI!

Poti astfel sa dai valoare oricarui obiect pe care il dai mai departe. Poti astfel sa vindeci un suflet, sa aduci un zambet, sa alini o inima, sa redai o speranta... Nu trebuie sa fii terapeut, medic sau psiholog  ca sa poti sa vindeci. Este de ajuns sa simti Iubire si sa oferi cu bucurie.

Cand dai ceva cuiva... dai din Tine, din Ceea Ce Esti, din Ceea Ce Ai PRIMIT SI TU LA RANDUL TAU. Observa ca nu am zis „din ceea ce ai.”, ci „din Ceea Ce Ai PRIMIT SI TU LA RANDUL TAU”! Sunt convinsa ca iti este foarte clara diferenta.

Atunci cand oferi, simte cum TI SE DESCHIDE INIMA! Zambeste. Iubeste. Daruieste.

Dragut. Firesc. Oricand.

Iti daruiesc ce ai tu nevoie, atat cat ai tu nevoie, Aici, Acum, cu Voia Tatalui si Spre Binele Suprem.

Clara