De foarte mult timp ni s-a tot sugerat, spus și repetat ca este necesar sa ne întoarcem către noi înșine. Putini au înțeles și mult mai putini au acționat.
Acum a venit timpul când este obligatoriu sa acționăm, fie ca înțelegem sau nu. Acest virus letal nu ne mai sugerează și nici nu ne mai roagă. El ne impune.
Cu toții am auzit si auzim de câteva zeci de ori pe zi: “Stai in casa!”, “Izoleaza-te.”, “Stai cu tine!”, “Spala-te pe mâini!”, “Nu-ți atinge fața!”, “Păstrează cel puțin 2m distanta fata de ceilalți.”.....
Acest virus, oricât de mortal ar fi el, ne face cel mai mare bine.
Ne trezeste!
Ne responsabilizează.
Ne împinge sa (începem sa) devenim conștienți de importanta renuntarii la iluziile și plăcerile materiale și de a începe sa petrecem timp cu noi înșine.
Cum altfel sa ajungem sa ne cunoaștem și sa aflam Cine Suntem cu adevărat dacă nu petrecand timp cu noi înșine? La fără frecventa nu se poate. Pe graba nu mai este suficient. Iar refuzul de a face asta, devine din ce in ce mai evident: se plătește foarte scump.
Virusul ne-a amintit tuturor importantă unui gest simplu: spălatul pe mâini. Ce reprezintă spălatul mâinilor? Pai, gandind și conștientizând ca mâinile sunt cele care ne oferă hrana, mângâiere, o meserie, abilitați de a face multe și diverse lucruri, atunci ne devine clar ca lumina zilei ca acest virus ne atrage atenția ca nu ne-am mai interesat de mult de curățenia cu care ne-am implicat in relațiile cu noi și cu alții, in puritatea unei mângâieri sau in onestitatea practicării unei meserii. Am umblat in stânga și-n dreapta cu mâinile noastre murdare, atingând nonșalant si murdarind, uneori cu buna știință, orice ființa, obiect sau intamplare din viața noastră. Am desacralizat totul și am uitat sa onorăm ceea ce primim in propria viața, considerând ca ni se cuvine.
Virusul ne învață sa renunțam la a ne mai atinge fata. Te-ai întrebat ce semnificație are atingerea fetei? Și nu, nu este doar despre scobitul in nas. Atinsul fetei este despre a cosmetiza realitatea și a o aduce la un anumit nivel de frumusete acceptat ca fiind rezonabil in lumea (iluziilor) in care încă trăim. Ne atingem fata pentru ca suntem (prea mult) preocupați de imaginea noastră in fata celorlalți: cum ne sta parul, dacă ni s-a scurs machiajul, dacă mai avem toate genele la locul lor, daca mustața și barba au forma corecta, dacă rujul are conturul perfect, dacă se vede ca am transpirat, dacă am acoperit bine coșul care ne-a apărut de dimineața pe nas și cu care luptam înverșunați sa îl facem sa dispară intr-o secunda (dacă s-ar putea) pentru ca altfel vom arată dizgratios in fata oamenilor pe care ii vom întâlni. Astfel, virusul acesta ne da o lecție, simpla, dar dureroasa, despre aparente și ne face atenți, intr-un mod brutal, despre cum ele au ajuns sa ne conducă viețile, diminuând in noi adevăratele valori și adevarata noastră valoare umană și spirituală.
Ba mai mult, dacă nu respectam regulile, ne atingem fata și ne pricopsim cu virusul, ajungem la spital unde, nu știu câți dintre voi ati văzut imaginile, dar vom sta întinși intr-un pat purtând un clopot transparent pe cap, asemeni trandafirilor pe care obișnuiam sa ii tăiem și sa ii conservam in globul de sticla, considerând ca este un cadou minunat pentru mama, fiica sau iubita. Natura nu ne pedepsește, doar ne da înapoi ce a primit din partea noastră. Ne este mama și oglinda in același timp.
Prin faptul ca ne incuie in case alaturi de familiile noastre, acest virus ne curată relațiile. Ne forțează sa deschidem ochii larg și sa vedem cu adevărat omul de lângă noi. Nu mai e o alegere. Și nu mai putem fugi. Nici nu avem unde. Distanta dintre bucatarie și dormitor se dovedește a fi mult mai mică decât nevoia noastră obișnuita de distanțare de celălat. Nu ne mai putem eschiva ducându-ne la serviciu și petrecând acolo cât mai mult timp cu putința astfel încât viața de familie sa ni se para suportabila. Nu. Iata-ne închiși, in aceeași celula, cu omul de care ne-an îndrăgostit (sau nu) și alături de care ne-am dorut sa îmbătrânim (sau nu).
Este momentul Zero al tuturor relațiilor de orice fel, dar mai ales al celor dintre soți.
In aceste condiții de austeritate 24/7 vom putea fi fericiti sau fiecare clipa de izolare forțată petrecuta alături de celălalt va fi un calvar?
Depinde...
Depinde de cât de mult ne-am mințit in toți acești ani de relație.
Depinde de cât de mult am învățat sa comunicam cu celălalt.
Depinde de cât de mult am fugit de Adevăr și de cât de mult ne-am implicat.
Depinde de cât de mult am tras de acea relație și am tot amânat o despărțire iminenta.
Depinde de puterea fiecăruia de a accepta unde și cât a greșit și de decizia sau indecizia lui de a îndrepta lucrurile.
Depinde de capacitatea de iertare.
Depinde de cât din nevoia interioară a fiecăruia este satisfacută de ceea ce este și oferă celălalt la nivel subtil (atenție! Subtil, nu material!).
Depinde de ceea ce alegem sa facem in viitor și dacă acea persoana se (mai) încadrează in tablou sau nu.
Depinde de capacitatea și dorința amândurora de a se lua de mâna și a alege sa-și continue impreuna călătoria in acord cu planul divin, cu toate renunțările care vor veni la pachet.
Virusul ne interzice sa mai trăim in grupuri mari și ne îndeamnă vehement sa ne retragem in grupuri cât mai mici (pana la izolarea personală) ca sa ne acordam o șansa sa ramanem neafectați. Ce înțelegem de aici? Unii nimic. Alții conștientizează ca oricât de importante sunt prieteniile și adunările cu ceilalti, acestea dăunează relației cu noi înșine.
Cum? Simplu.
Dându-ne impresia ca dacă prietenul meu este fericit și împlinit și eu sunt fericit și împlinit. Dacă el are o nevasta și eu sunt încă singur și deznădăjduit, in medie, amândoi suntem căsătoriți și fericiti.
Dacă prietena mea este slaba, frumoasa sau bogata și eu sunt grasa, urâta sau saraca, aleg sa stau in preajma ei, făcându-i intotdeauna pe plac si suportându-i toate mofturile, doar pentru a avea acces la grupul ei larg de prieteni la care eu însămi nu as avea niciodată acces din cauza felului cum arat.
Daca marea majoritatea oamenilor influenți de pe glob se îmbracă in haine scumpe, indiferent dacă le sta bine sau nu, dacă li se potrivesc cu personalitatea sau nu, dacă și le permit sau nu, atunci și eu trebuie sa muncesc din greu ca sa ma aliniez grupului de teama ca voi fi lăsat pe dinafara pentru ca nu valorez cât valorează ei.
Dacă grupul meu de prieteni fumează și frecventează anumite locuri, atunci este imperios necesar sa fumez și eu și sa ii însoțesc indiferent ca îmi place sau nu, pentru ca știu ca alegând altfel, ii pierd și rămân singur.
Da! Aceasta este realitatea: oamenii se vând pe ei înșiși de teama de a rămâne singuri.
Este suficient de clara ideea sau mai ai nevoie de alte câteva exemple? Eu simt ca te-ai recunoscut in câteva din aceste ipostaze și deja realizezi in ce punct te afli.
Omenirea a atins punctul maxim. Fiecare dintre noi a atins punctul maxim și suntem pe cale de a-i forța limitele. Moment in care va erupe cu o putere incredibila, data tot de noi cei care nu am putut sau nu am vrut sa înțelegem mai devreme. Puterea exploziei va fi direct proporțională cu nivelul inconștienței, încăpățânării, amânărilor și arogantei noastre.
De aceea așteptam și urmărim zilnic tabelele referitoare la numărul infectatilor și al morților. Din negare. Pentru ca in interiorul nostru știm cat departe am fost de planul divin, dar încă ne vine greu sa acceptam asta și tot speram ca prostii ca poate unele abateri nu au fost observate și contorizate și astfel vom sfârșit un pic mai bine. Nu ne pedepsește nimeni. Ceea ce trăim este doar o consecință fireasca a ceea ce am fost, am făcut, am gândit, am iubit, am atins cu mâinile murdare... fără sa ne pese. Cifrele zilnice sunt deja cunoscute de structurile noastre și a venit timpul sa le acceptam așa cum sunt, fără negari și iluzii deșarte ca se pot schimba. Vorbele au fost spuse. Faptele au fost făcute. Nu mai e cale înapoi. Nu putem repara și salva totul privind înapoi sau sperând ca este doar un vis urat care se va termina și lucrurile vor fi din nou așa cum au mai fost.
Ce este de făcut?
Este momentul nostru, al fiecăruia in parte. Și nu, nu este o Judecată. Este despre a ne privi cu responsabilitate pe noi și faptele noastre si de a alege pentru noi înșine. Putem alege sa devenim ceea ce ne-am dorit întotdeauna sa fim: liberi; nerealizand ca a fost primul dar primit la naștere. Dar nu este chiar târziu nici acum. Ni s-a dat timp. Și încă ni se mai da. Nu mult, cum am fost obișnuiți, dar un pic de timp tot mai putem primi. Un semn ca Universul este atât de îngăduitor cu noi și scopul final nu este exterminarea noastră, ci îndreptarea noastră.
Haideti sa înțelegem, impreuna și separat, ca suntem frumoși, valoroși și completi prin noi înșine, așa cum am venit pe aceasta lume, fără sa ne trebuiască artificiile societății de astăzi. Suntem demni de atenție si dacă nu avem gene, buze și unghii puse, Suntem frumoși ciufuliti sau cu un coș pe nas (care, apropo, oricât am încerca, are rostul și mesajul lui, și de asemeni are timpul sau de vindecare, care nu tine de cremele pe care le aplicam, ci, la fel ca orice alta boala sau suferința, depinde de modul in care ne ocupam de dezordinea noastră interioară). Suntem valoroși și dacă suntem săraci și nu posedam sau consumam lucruri scumpe sau nu frecventam locații de lux. Am fost înzestrați cu creativitate și puterea de a crea orice ne dorim. Sa ne reamintim acest lucru și sa alegem sa fim creatori! Creatorii propriilor noastre vieți. Suntem valoroși pentru aceasta Planeta, pentru noi înșine și pentru alții încă din prima clipa când ne naștem, indiferent cum arătam.
De ce? Simplu.
Pentru ca adevarata noastră valoare se afla in interiorul nostru și nu in afara noastră. De aceea ne este teama sa ramanem singuri cu noi insine. Pentru ca realitatea exterioara ne sperie și undeva, ascuns adânc in noi, știm ca cele doua realitati (exterioara și interioară) se creeaza una pe cealaltă. Adevarul este ca ne este frica de nimeni altcineva, decât de noi înșine. De aceea preferam sa petrecem cât mai mult timp cu alții, pentru ca ne sperie ce putem găsi înăuntrul nostru. De aceea tot amânăm și amânăm întâlnirea cu noi înșine, nerealizand cât de mult ne-am îndepărtat de Cine Suntem și cât de mult rău ne facem prin asta.
A venit timpul in care nu mai putem amâna, iar dacă o facem, prețul va fi mai mare ca niciodată.
Acum este momentul sa învățam ca ii putem ajuta pe ceilalți distanțându-ne de ei. Stiu ca suna invers de cum am fost învățați și de cum am tot făcut pana acum, dar ii putem ajuta pe ceilalți având, in primul rând, grija de noi.
Acum este momentul conștientizării și al alegerilor personale.
Nu virusul ne provoacă suferința noua și celor dragi. Nu virusul ne omoară. Înainte ca acest virus sa fie creat intr-un laborator sau sa apăra intr-un liliac, cu siguranța el a fost creat la nivel energetic. De către fiecare dintre noi prin fiecare gand, vorba, fapta aruncate in Univers. Degeaba dam acum vina pe alții. Nu este nimeni de vina pentru ceea ce trăim. Și nimeni, nimeni nu ne vrea raul. Și chiar dacă ni l-ar vrea, e necesar sa ne reamintim ca nimeni nu ne poate face rău fără acordul nostru. Putem decide pentru noi. Putem CREA! Putem crea ceva frumos măcar de acum înainte. Ne putem schimba. Putem schimba totul. Cu un simplu gând. Caci fiecare gând proiectează un anumit tip de viitor.
Intreaga constiinta umană gândește la fel in aceste momente și dacă putem folosi asta, in acest moment, putem face aceasta lume un loc mai bun.
Este o oportunitate pentru conștiința colectivă sa devină Unul. Este momentul nostru, al tuturor, de a redeveni Unul și de a acționa impreuna, salvând Planeta.
Ne place sau nu, suntem intr-o alta era astrologică și lucrurile trebuie sa se schimbe. Nu existe alta cale.
Mulți dintre noi am fost ținuți prizonieri ai porțiilor noastre minti, crezând tot felul de lucruri care nu exista, pe care oamenii le-au creat in mințile lor și acum, acolo ele sunt atât de reale. Caci, nu-i așa, oamenii cred ceea ce le spune mintea. Este și un lucru bun aici: dacă mintea poate crea lucruri negative atunci poate crea și lucruri minunate care vor duce la schimbarea lumii in care traim.
Evoluați sau nu, cu toții știm ca lumea trebuie sa se schimbe pentru a se crea echilibru și armonie.
Da, vor fi pierderi, dar mulți vom merge mai departe spre un viitor luminos. Vom trece prin vremuri grele, dar nu trebuie sa le privim ca pe ceva negativ, ci ca pe o curățare a energiilor negative și nefolositoare pe care este necesar sa le lăsam in urma. Pentru a avea acces la ceea ce ne dorim este nevoie, chiar dacă doare despărțirea, sa lăsam in urma ceea ce nu ne mai folosește și ceea ce nu se mai potrivește noului tipar vibrațional.
Avem nevoie de o Schimbare in toate planurile. Dar pentru a realiza acest lucru avem nevoie ca oamenii sa devină conștienți de ei însăși. Oamenii trebuie sa aibă curajul sa coboare in ei înșiși și sa înceapă sa descopere Cine Sunt cu adevărat, sa se cunoască, sa se înțeleagă, sa se aprecieze, respecte și sa se iubeasca.
Ni s-a dat timp, numit “izolare” tocmai ca sa facem toate aceste lucruri. Ni s-a oferit timp pentru noi înșine. Este momentul sa profitam la maxim de acest DAR și sa nu ne mai împotrivim căutând, din nou, cai de a fugi de noi înșine. Nu mai putem amâna. A venit timpul sa ne vedem așa cum suntem cu adevărat.
Izolarea este un lucru bun dacă știm sa îl privim din perspectiva corecta. Nu este nevoie de panica. Este momentul nostru de liniște cu noi înșine, când putem trage linie și descoperi unde ne aflam. Apoi vom alege unde ne-am dori sa fim și ce resurse avem ca sa facem asta. Este momentul sa ne oprim din a trai haotic și sa ne facem un plan cu ceea ce ne dorim in viața noastră, la ce suntem dispuși sa renunțam și ce schimbări dorim sa facem pentru a ajunge acolo unde vrem. Este atât de simplu.
Este nevoie de ceva mai clar exemplificat decât aceste vremuri îngrozitoare pe care le trăim?
Pentru unii, probabil ca da. Dar deja am stabilit ca nu de ceilalți este necesar sa ne preocupăm acum.
Acest Acum este doar despre Tine: ce faci tu începând din clipa Acum? Și dacă toți vom decide pentru noi, întreaga omenire va culege roadele mai târziu, cand ne vom putea îmbrățișa din nou, dar nu ca trupuri goale (ca pana acum), ci ca suflete cu trup.
Te imbratisez cu Lumina care Sunt,
Clara
