Azi iti propun sa facem Impreuna ceva Nou. Ceva ce,
poate, unii dintre noi, nu am mai facut niciodata pana acum: Sa Fim Sinceri Cu
Noi Insine. Sinceri cu adevarat. Ca la Spovedanie. Dar nu in fata popii, ci in
fata altarului propriului nostru… Suflet!
Inchide ochii…
Pornim la drum.
Poate in cea mai frumoasa calatorie a vietii noastre
de pana acum. Cea care ne va aprinde “becul” deasupra capetelor facandu-ne sa
ne simtim luminati si sa exclamam: “Asta e! De asta aveam nevoie Aici, Acum!”
Foarte multi oameni, daca ar fi sinceri cu ei insisi,
ar realiza ca majoritatea nereusitelor, dezamagirilor si nefericirilor, din
viata lor, li se datoreaza. Suntem Creatorii propriilor noastre vieti, ai
uitat? Hm… Se intampla sa mai si uitam. Desi nu ar trebui. Si eu uit, uneori. Recunosc
ca uit. Ma ia viata si imi uit scopul pentru care sunt Aici. Sunt atatea de
facut in planul fizic (rate, facturi, serviciu, grijile zilnice, etc…) incat pare
ca nu mai e timp si de Spirit, pentru evolutia lui, pentru urcarea cat mai sus
posibil.
Insa mereu exista o forta nevazuta, nestiuta si
nechemata care ma trage de maneca si imi (re)aminteste ce este important sa fac
in viata aceasta si ca doar de mine depinde ca totul sa fie asa Cum Trebuie Sa
Fie.
Suntem Creatori.
Ne putem crea viata asemeni unui Iad sau asemeni unui
Rai. Bine ar fi sa ne si asumam Creatia noastra si sa ne asiguram ca avem
resursele necesare de a sustine toata aceasta creatie.
Cand asculti soaptele divine si creezi Raiul si esti
fericit, resursele vin de la sine. Si totul merge fara nici o piedica. Dragut.
Firesc.
Cand te impotrivesti indicatiilor divine si creezi
Iadul pe care te si straduiesti sa il vezi Rai si sa pari fericit si multumit
cu viata ta asa cum e, este necesar sa iti procuri / produci singur resursele
necesare. Si nu intotdeauna reusesti sa faci asta. Este dificil. Uneori chiar
imposibil si clachezi. Mai devreme sau mai tarziu.
Tot amintesc de soaptele si indicatiile divine... Vei
spune: “Cum asa? Nu ai spus ca suntem Creatori? Nu noi hotaram?”. Ba da. Noi
hotaram ce vrem in viata noastra. Noi materializam Binele si Raul, Lacrimile si
Linistea, Armonia si Haosul… , Asteptarea si Iubirea si Tot Ceea Ce Este. Doar
ca toate acestea au fost deja gandite inaintea noastra. De cine? De El. Unicul.
Divinul. Cel Nevazut.
Nu ni se impune nimic. Doar primim continuu ajutor si
indrumare, pe care noi le percepem doar din cand in cand. Ar fi bine sa fim mai
prezenti, mai constienti si sa tinem ochii larg deschisi spre Interior…. Ca sa
putem vedea, simti si trai tot ceea ce ni se ofera. Ni se ofera Infinitul. Caci,
stii prea bine, nu se doreste moartea noastra, ci sa fim Vii. Sunt indrumari de
care tinem sau nu cont. Este alegerea noastra. Nimeni nu ne trage la
raspundere. Nimeni nu ne pedepseste. Nimeni nu ne cearta. Insa culegem ceea ce
semanam. Intotdeauna. De acolo vine “Raul” in viata noastra: din ceea ce alegem
sau nu sa facem, sa iubim, sa simtim, sa fim, sa materializam… Degeaba dam vina pe altii, pe situatii, pe destin, pe… parinti, pe noroc sau sansa… Noi suntem
responsabili pentru tot. E atat de simplu!
Fiecare dintre noi am pornit
pe un drum care este asa cum Este datorita a ceea ce am ales la un moment dat.
Un drum care uneori ne face sa ne simtim fericiti (sau doar ni se pare?)…,
alteori ne face cei mai tristi oameni de pe pamant.
Alteori nu ne simtim pe drumul pe care trebuie sa fim.
Se intampla chiar sa stim exact unde in alta parte ar trebui sa fim… Apare brusc intrebarea (fireasca) de ce nu
esti pe drumul Tau? Chiar asa: De ce?! Stii?? Te-ai intrebat?
Poate ca da, poate ca
nu. Poate ca ti-ai si raspuns la aceasta intrebare, doar ca, vrand sa nu
ranesti oamenii dragi din jurul tau nu ai actionat conform chemarii sufletului.
Si atunci… Atunci s-ar impune o Schimbare. Insa o schimbare dupa ceea simti in sufletul tau ar inseamna sa
schimbi si destinele oamenilor din jurul tau. Sa le dai viata peste cap, sa ii
doara, sa ii faci sa isi puna mii de intrebari, sa ii determini sa le agate de
tine cu o forta mult mai mare... De ce? De frica! Oamenii au tot felul de
frici. Oricat de puternici am parea, tuturor ne e frica de ceva. Daca am fi
doar Iubire si Bunatate nu am mai fi aici. Am fi in ceruri, langa Sfinti!
Sa-ti spun un secret
(il stii deja!): Nu o sa poti sa te ascunzi sau sa fugi de Tine la nesfarsit.
Nu o sa poti sa ii protejezi pe toti la nesfarsit. Nu esti tu responsabil
pentru durerea tuturor. Este vorba despre viata lor, lectiile lor, durerile lor,
...drumul lor. Faptul ca te-ai decis ca tu ai „treaba” in alta parte (decat
langa ei, asa cum a fost pana acum) s-ar putea sa fie chiar o eliberare pentru
ei. Un lucru bun care, desi ii va rani la inceput, ii va propulsa spre directia
benefica lor.
Gandeste-te ca lasand
sa fie totul asa cum a fost pana acum... tot sufera, tot ii doare, tot simt ca
ceva nu e „cum trebuie”. De ce? Simplu: pentru ca nu le poti oferi acces la Cea
Mai Buna Versiune a Ta! Si nu pentru ca nu ai vrea, ci pentru ca, nefiind acolo
unde trebuie sa fii, nu te poti deschide cu adevarat. Cum vine asta? Hm... Nu
iti mai zic. Lasa, ca vei simti tu cum e la un moment dat.
Spuneam ca sa schimbi
destine nu e usor. Nu e o decizie usor de luat, chiar daca este vorba despre
Chemarea si Fericirea ta, chiar daca ti se sopteste continuu ca drumul tau ar
trebui sa fie in alta directie decat mergi acum. Pentru cunoscatori, este o
responsabilitate nu prea usor de asumat. E o treaba destul de “murdara”, cu
repercursiuni diverse. Nu tocmai placute si de dorit.
Nici macar chestie de curaj nu e.
E mult mai mut!
Este asumarea a Ceea
Ce Suntem si a Motivului pentru care am venit Aici, Acum. Pentru asta e nevoie
de o anumita vibratie, o anumita forta, perseverenta si pregatire. Lucrurile nu
se fac pe fuga. Ci pe indelete. Pentru ca se cer a fi intelese, acceptate,
asumate, asimilate in fiecare celula, simtite profund si respirate apoi in...
lume. O schimbare nu se produce intr-un ceas, intr-o zi, intr-o luna. Sincer,
nici nu cred ca exista un timp prestabilit pentru asta. Oricum, Universul e
dincolo de Timp. La fel si Iubirea.
Nimeni nu te
grabeste. Este treaba ta. Fa-o in felul tau. Dar fa-o! Incepe Acum. Si nu
pentru ca mai incolo ar fi prea tarziu..., dar, in final, tot in acest moment
vei fi condus... Pana vei intelege ca trebuie sa incepi, sa pornesti lucrurile
sa se miste in modul lor... firesc. Divin. Nu mai amana pentru ca oricum, mai
devreme sau mai tarziu, te va prinde din urma. Nimeni nu scapa! (sa nu uiti
asta!!!)
Esti doar la un gand
distanta de absolut orice iti doresti. Indiferent cat de departe si imposibil
ti-ar parea.
Strange-ti toate
resursele, gandurile, simturile, dorintele si... fortele (Slava Domnului, ai
destule!) si porneste la drum. De data aceasta pe Drumul Tau! Si oricat de greu
va fi, continua sa mergi pana vei deveni una cu mersul. Una cu visul spre care
te indrepti.
Vei simti cum te
umpli de Tot Ce E Mai Bun si Mai Frumos in Toate Cate Sunt. Aia e Fericirea.
Aia e Iubirea. Aia e Perfectiunea. Aia e Divinitatea.
Aici au fost
dintotdeauna si le-ai fi avut de mult timp daca nu ti-ai fi pus singur piedici.
Nu.
Nu te opri ca sa te
invinovatesti pentru ce a fost si ceea ce nu ai facut pana acum.
Continua sa mergi.
Dragut. Firesc.
Oricand.
Sunt la un gand
distanta de tine, pe Drumul Meu,
Clara
