A patra zi de DORINTE IMPLINITE

Astazi a fost o zi agitata. 
Una din acele zile cand simti ca nici sa respiri nu ai timp... Stii tu, ziua aia cand uiti tocmai de Tine, incercand sa rezolvi tot, cat mai bine, pentru ceilalti. 

Te gandeai ca eu nu am astfel de zile? 
Oh, ba daaaa! 
Cum sa nu? 
Si eu mai am lucruri de invatat, emotii de domolit in mine, aspecte de descoperit si taine de inteles, acceptat, imbratisat si iubit... Chiar si pe mine ma mai fura alergatura zilnica dupa... "nicinumaistiuce". 

Mi-e tot mai clar ca mintea ta si-a creat o imagine deosebit de frumoasa despre mine si iti multumesc cu tot Sufletul pentru asta, insa sunt un OM, ca toti oamenii. Si ma aflu Acum, Aici, la fel ca tine, pe treapta mea de Evolutie, avand o scara lungaaa de urcat, inaintea mea... 

Si cum alergam eu asa in valtoarea evenimentelor zilei, preocupata pana peste cap de tumultul lucrurilor pe care vroiam neaparat sa le rezolv "Azi! Acum! Cat mai bine!" , uite cum, mergand grabita pe-o straduta aglomerata din cartierul meu, imi iese in cale EA! Atat de clara si atat de distincta de tot ce o inconjura. 

O vad si-acum, calma, demna si fragila cum ma privea! 

Am inlemnit de-ndata si toate gandurile zgomotoase din mintea mea au amutit. Timpul parea ca a uitat sa mai treaca. Tot, absolut tot se oprise in loc. 

Eram... Doar eu si ...EA! Atat! 

Fara sa pot sa imi dau prea bine  seama ce ar trebui sa fac, aleg, la intamplare, o idee din cele amortite in mintea mea si traaag adaaanc aer in piept! In acel moment, intreaga-mi fiinta a cazut in genunchi in fata ei, spunandu-i:

"Multumesc! Multumesc ca Esti! Multumesc ca imi reamintesti! Multumesc ca il manifesti pe Dumnezeu in fiecare clipa, de mii si mii de ani, fara sa uiti sa faci asta nici macar o secunda. Multumesc pentru lectia oferita azi! Multumesc! Multumesc! Multumesc!" 

EA... ca si cum mi-ar fi zambit, s-a scuturat toata si i-a dat voie vantului sa-i sufle Coroana de pufisori ce-i incadrau atat de frumos capsorul firav. Priveam acei pufi cum se ridica spre Cer, purtand cu ei o Dorinta pe care nu mi-o pusesem niciodata, dar care era mai reala si mai binevenita ca niciodata pana atunci. Dorinta ca orice-ar fi, nu voi mai uita niciodata de Mine, manifestandu-L pe El in fiecare clipa. La fel ca EA, papadia Mea! 

Cu drag, 
Clara

P.S. - Iti las aici lista cu lucrurile pe care le-am constientizat azi, privind-o pe EA: 

• ca este necesar sa ne stabilim repere de care sa ne "lovim" atunci cand riscam sa pierdem directia
• ca pentru nimic in lumea nu se merita sa te agiti atat de mult incat sa uiti de tine
• ca natura ne este cel mai bun si la indemana profesor si ar trebui sa petrecem mai mult timp in compania ei
• ca orice-am face noi, Dumnezeu va gasi intotdeauna o cale de a ne reaminti rostul nostru pe acest pamant.