joi, 17 iulie 2014

Spiritul nu moare.


Spiritul nu moare. El doar trece dintr-o stare de manifestare in alta.


Am fost obisnuiti sa credem ca suntem muritori si ca Moartea doare. Gandul acesta ne chinuie de fiecare data cand cineva, mai ales apropiat si drag, moare. Daca am stii ca Moartea este doar o Poarta spre Dincolo, ca existenta Spiritului nu se opreste atunci cand se opresc bataile inimii... oare, ne-ar mai durea? Oare atunci am intelege si am accepta ca Dincolo exista o lume asemanatoare cu cea fizica, in care toti cei care mor pe Pamant, continua sa existe si sa ne fie alaturi?

Universul nu risipeste nimic. Totul se transforma. 
Nu exista sfarsit definitiv. Exista doar sfarsit de etape, diferite etape de evolutie... Si acesta este un lucru Minunat! Pentru ca stim ca atunci cand ne e dor de cineva plecat Dincolo... avem acces la energia lui, pe care o putem simti din plin ca o mangaiere, o adiere, o soapta, o bucurie si o alinare a sufletului nostru. Ei ne sunt atat de aproape si ne ajuta continuu sa implinim planul Divin, sa (re)devenim si sa fim Ceea ce Suntem... 

Unii ii simt, altii nu. Unii devin constienti, altii nu inca... Dar ei sunt mereu Aici, Acum, langa noi. In fiecare Clipa. Clipa Eterna a IUBIRII. ...si zambind ii Imbratisam cu tot dorul si dragul. Si ei stralucesc din ce in ce mai tare.
Multumire si Recunostinta pentru TOT!
Iubire. 
Simplu. Dragut. Firesc. 

<3