Hai sa incepem diferit de data aceasta. Te rog sa faci cateva exercitii simple...
Priveste-ti mainile. Strange pumnul drept. Acum strange-l pe stangul. Deschide palmele. Intinde-ti bratele spre Cer. Coboara-le. Du-ti degetul mare de la mana stanga la nas. Apoi trece usor cu mana dreapta prin par.
Acum... Acum priveste-ti picioarele. Ridica-te usor pe varfuri. Revino apoi cu toata talpa pe pamant. Fa cativa pasi. Sari de doua ori, apoi invarte-te spre stanga. Apleaca-te. Ridica-te si fa doua genoflexiuni.
Pana acum ai putut sa faci tot ce ti-am spus sa faci, nu? Fara efort chiar. Poate doar la genoflexiunile alea sa fi avut un pic de greutate din cauza faptului ca nu esti obisnuit sa faci sport..., dar per ansamblu, ti-a fost usor sa indeplinesti indicatiile mele.
Imagineaza-ti acum cum ar fi sa nu mai poti sa iti coordonezi miscarile, sa nu poti sa iti tii capul drept, sa nu poti sa mergi, sa nu poti nici macar sa stai in picioare?
Cum ar fi, Omule?
Cum ar fi sa nu poti sa te piepteni singur, sa nu poti sa faci pipi singur, sa nu poti sa articulezi cuvintele, vorbind parca intr-o limba straina oamenilor obisnuiti...?! Cum ar fi ca oamenii din jurul tau (care pot merge, care pot sa faca toate lucrurile singuri, care pot sa vorbeasca, care au o viata normala), cum ar fi ca acesti oameni sa te priveasca ca pe un ciudat si sa te evite?!
Cum te-ai simti?
Cum ar fi sa te trezesti deodata izolat intr-o lume stramta si mica, rece si goala, in care niciodata nu se intampla nimic spectaculos? Izolat intr-o lume a ta, pe care nu tu ai creat-o, nu ti-ai dorit-o, nu o doresti si din care nici macar nu poti sa iesi?
Cum ar fi, Omule?!
Te-am zdruncinat?
Exista oameni care nu pot face nimic singuri. Nimic. Niciodata (macar) in viata lor. Oameni care au nevoie toata viata de un insotitor. Oameni care si-ar dori sa fie ca tine. NORMALI. Dar care nu vor fi niciodata asa. Pentru ca ceea ce numim noi, ca fiinte umane, BOALA, nu ii lasa! Da, asa se cheama colivia in care stau inchisi INTREAGA LOR VIATA: boala! Un cuvant simplu, dar nemilos, sec si rece. Acest cuvant are o sumedenie de "porecle" (date de medici), care mai de care mai greu de pronuntat si de retinut: tetrapareza spastica, paralizie cerebrala infantila, sindrom Down, hidrocefalie... Dar toate se rezuma la acelasi tip de colivie: BOALA. O colivie mica, cu cinci gratii groase si rezistente de otel: 1.B 2.O 3.A 4.L 5.A !
Sunt oameni care se nasc in aceasta colivie. Din diferite motive: o plata karmica (a lor sau a parintilor), o forma de evolutie spirituala rapida ( evolutiile spirituale pe Întuneric, prin suferinta si durere) sunt cele mai rapide), o lectie de viata ce trebuie asimilata...de cel in cauza, de rude, de cunoscuti sau intreaga suflare omeneasca. Sunt spirite care-si aleg, inainte de venirea pe Planeta Pamant, acest soi de (ne)viata, acest chin continuu, cu scopul de a-si grabi evolutia personala sau a celor din jur. Este un Act de Iubire! Pentru OAMENI ca mine si ca tine care nu suntem (pe deplin) constienti de toate lucrurile pe care le putem face singuri clipa de clipa, lucruri care ni se par normale, dar care sunt importante, esentiale chiar, pentru confortul si independenta noastra.
Aminteste-ti acum de gesturile simple si usoare pe care te-am pus sa le faci la inceputul acestei scrieri.
Bucura-te!
Oamenii care se nasc in colivia numita Boala...NU le pot face. Doar viseaza la ele.
Sunt oameni care nu se plang, nu dispera, unii nici macar nu realizeaza ce se intampla cu ei...
Te-ai gandit vreodata asa? Te-ai gandit vreodata cat esti de norocos sa te fi nascut sanatos si independent?
Du-te.
Cauta o oglinda.
Priveste-te.
Observa-ti trasaturile fetei. Ciufuleste-ti parul.
Observa-te.
Stramba-te.
Vorbeste cu reflexia ta din oglinda. Spune-i ce-ti trece prin cap. Orice!
Esti fericit?
Probabil vei continua in ignoranta ta si vei spune "as fi fericit, daca..." sau " tot nu ma simt fericit." sau "sunt fericit, dar as mai vrea..."...
Priveste-te in oglinda! Esti fericit! Sau ar trebui sa fi fericit! Te ai pe tine. Ai o minte intreaga. Un corp frumos, sanatos chiar daca, poate, consideri ca te-ai cam ingrasat in ultima vreme sau ai vrea sa ai parul mai lung si blond si picioarele mai drepte.
Esti fericit!
Lasa prostiile. Bucura-te de tot ceea ce ai si esti si poti sa faci SINGUR!
Fii recunoscator!
Intoarce-ti gandul catre oamenii inchisi in colivia numita Boala, colivia neputintei. Ai trecut de-atatea ori indiferent pe langa ei... I-ai evitat de teama sa nu se ia boala si la tine sau poate te-ai gandit ce rost are sa-ti irosesti cateva ore din viata cu niste oameni ca acestia... Asa ai facut, nu?
Pe multi nici nu i-ai observat in goana ta nebuna de om sanatos.
Aminteste-ti de acesti oameni. Sa stii ca si pentru ei trece timpul, dar ei nu se grabesc nicaieri. Pentru ca tot ce au nevoie au gasit in interiorul lor. Caci in exterior nu au acces.
Invata de la ei, Omule! Invata Lectia Rabdarii, a Umilintei, a Acceptarii si a Optimismului. Invata Lectia Iubirii.
Nu mai evita sa dai ochii cu acesti oameni. Opreste-te. Priveste-i. Aseaza-te langa ei. Vorbeste-le. Asculta-le Linistea. Petrece timp cu ei chiar daca par pierduti in lumea lor cea fara de intoarcere. In adancul lor te simt, te aud, te percep si se bucura. Prezenta ta ii ajuta! Macar si numai sa le treaca timpul mai repede. Dar nu e doar atat! E mult mai mult, Om bun! E vorba de A Darui, de A Imparti, de A-ti pasa... Este un schimb fantastic de energie. Ofera-le din Tine. Ofera-le din ce Esti. Ce Ai. Ce Poti.
Ofera-le Timp. Atentie. Iubire. Orice!
Au atata nevoie!
Nu mai trece nepasator! Este si Lectia Vietii Tale in ei si-n neputinta si durerea lor! Multumeste-le pentru Sansa de a-i intalni. De fapt, ei te-ajuta pe tine, platind un pret Imens. Tu l-ai plati? Te cred. Poate nici eu.
Fii recunoscator! Macar atat!
