Trairea intr-un mediu nepotrivit evolutiei tale, printre oameni care te trag continuu in jos, duce la acoperirea esentei tale divine cu tot felul de energii contrare tie si misiunii tale pe planeta Pamant. Astfel, incepi sa te inchizi inauntrul tau, sa iti pierzi increderea in tine, in altii si in vremuri mai bune... Ajungi sa te comporti vulgar, inadecvat principiilor si credintelor tale. Incet, incet te negi tu pe tine, cel adevarat.
In toata aceasta groapa de gunoi, care devii, ai momente cand te cauti si devine din ce in ce mai greu sa ajungi la ...Tine. Observand asta..., cu timpul renunti la a te mai cauta si accepti, resemnat noul TU. Viata ti se schimba radical si, parca mergi pe un drum care duce spre nicaieri. Dar nu iti mai pasa pentru ca, departe fiind de Tine, cel adevarat, este destul de greu sa te mai implici in ceea ce este important, preocuparile tale devin banale si lipsite de sens, dorintele dispar, iar viata ta devine monotona, neingrijita, neinsufletita si neordonata de Omul care erai candva...
E ca o moarte lenta de care nici macar nu esti constient. Degeaba iti spun prietenii si cunoscutii ca te-ai schimbat pentru ca tu te-ai putea jura ca esti exact la fel ca inainte.
Cu toate astea, ai si momente, sub forma unor flash-uri, cand te revezi pe Tine, asa cum erai. Si ti se face dor... Ai vrea sa redevii ce-ai fost, dar ai uitat drumul care ducea catre tine. Inchizi ochii si iti revezi trecutul. Te vezi asa cum erai: surazator, puternic si plin de lumina. Te privesti ca si cum ti-ai aminti de un foarte bun prieten de demult. Amintirea, fiind foarte estompata, nu o poti suprapune peste tine, cel de acum. Apoi, imaginile dispar, abandonandu-te in aceeasi lipsa de sens si culoare, numita candva viata.
Oamenii din jurul tau se schimba. Prietenii frumosi, profunzi si buni pe care ii aveai sunt inlocuiti cu personaje dubioase, ursuze, neinteresate de lucruri spirituale cum ar fi sensul vietii si constiinta de sine.
Peste diamantul care erai candva se astern straturi groase, succesive de 'gunoi' energetic. Copilul interior imbatraneste si, in final, moare sufocat de lipsa de 'aer' proaspat.
Ce este de facut?
Destul de greu de spus. Pentru ca esti prins in inchisoarea propriilor tale alegeri si ganduri.
Veste buna?
Totul are un scop bun.
Exista rezolvare.
Probabil am sa-ti vorbesc intr-o zi si despre asta...
Clara
