Ni s-a spus încă din copilărie că, a-ți cere scuze, este un act de politețe. Nah, ce să zic?! - părinții noștri ne-au crescut cu informațiile la care aveau acces atunci. Până in momentul de față, însă, lucrurile au mai fost cercetate, verificate, unele s-au descoperit, altele s-au mai schimbat, au mai evoluat și astfel avem acces la alte aspecte ale relațiilor interumane și vieții, in general. Este timpul sa ne aliniem unor noi energii, mai înalte și, de ce nu?! - mai stabile și mai puternice.
Ideea este ca ne cerem scuze prea des! Și asta nu ne ajuta cu nimic. Din contră! Ne scade vibrația (care și așa este atât de greu de crescut și menținut ridicată) și totodată, ne face sa ne pierdem din energie… inutil. Fără nici un folos.
Voi explica puțin ca să fie mai clar. Desigur, cei care sunt pregătiți să înțeleagă aceste lucruri, o vor face cu ușurintă, ceilalți, mai au de experimentat. Și e ok. Toate la timpul lor.
Asadar, după părerea mea și bazat pe experiențele avute pănă in prezent, în momentul in care ne cerem scuze, de cele mai multe ori, ne poziționăm, din punct de vedere energetic, sub persoana căreia ii cerem scuze. De ce spun “de cele mai multe ori”? Pentru că depinde foarte mult de energia, intenția și atitudinea cu care spunem “scuze!”. Marea majoritate a amenzilor își cer scuze cu intenția de a fi iertați pentru ceva ce urmează să facă și care ei considera ca ar deranja sau ar aduce un anume disconfort sau prejudiciu celuilalt. Ei asumă aceste lucruri, nu le știu sigur. Cumva încearcă să controleze lucrurile. Căci da, a-ți cere scuze mereu, este atât o forma de umilință, dar și o formă de control al lucrurilor, de manipulare adică. Iar manipularea de obicei este de vibratie joasă. Practic, ne cerem scuze având impresia că astfel putem influența in ceilalți consecințele faptelor noastre. Dar scăpăm din vedere ca celălat este cel care decide dacă se simte deranjat, ofensat, prejudiciat de faptele noastre, nu noi. Responsabilitatea este la el. Noi nu putem influența modul in care celălalt primește cererea noastră, oricâte.scuze i-am cere. Doar el și numai el, știe și poate hotărî dacă are timp, dorință și resurse să ne ajute, să ne răspundă la o întrebare sau pur și simplu să petreacă timp cu noi. Noi putem doar sa inițiem un act care apoi se rostogolește către celălalt și, in funcție de disponibilitatea și buna sa plăcere, se întoarce la noi intr-o forma drăguță, utilă, amabilă sau in una disprețuitoare, arogantă, grăbită, grosolană. Si oricum ar fi e bine! Ne-a refuzat? E ok, așa trebuia să fie. Nu de acolo trebuia să vină ajutorul nostru. Este necesar să învățam să renunțam la așteptări și la control. Este necesar să începem să manifestăm Acceptarea a Ceea Ce Este exact așa Cum Este.
Este necesar și important să păstram in minte că ceea ce primim înapoi de la ceilalți nu depinde de noi, ci de ei.
Când noi rugăm pe cineva să facă ceva pentru noi trebui să fim pregătiți pentru orice variantă de răspuns - pozitiv sau negativ si să le primim si îmbrățișăm pe ambele cu bucurie si Acceotaere. Răspunsul celuilalt la acțiunile noastre vorbește despre el, nu despre noi. El strânge karmă sau dharmă pentru modul cum reacționează și răspunde solicitării noastre. Este necesar să încetăm să mai asumăm ceea ce nu este despre noi și, astfel, să nu mai preluăm karmele altora, ca apoi, tot noi! să ne întrebăm, mirați, de ce ne merge rău.
Ca forma de politețe putem folosi “te rog (când poți)” și “Mulțumesc (pentru răspuns, pentru ce ai făcut pentru mine, pentru timpul acordat, pentru implicare, pentru ajutor” etc) in locul clasicului și mult prea folositului “îmi cer scuze (că te deranjez / că îți scriu / că îți cer asta” etc.).
O forma de politețe in sine este însăși respectarea dreptului celuilalt de a decide dacă se simte deranjat sau lezat de ceea ce noi inițiem.
Pe de alta parte, a-ți cere scuze cu fiecare ocazie poate deveni stresant și obositor pentru persoanele din preajma noastră. Consumator de energie adică, ceea ce ne poate transforma rapid, uneori fără să știm sau să vrem, in vampiri energetici. Și uite-așa, in loc să fim scuzați de eventualul deranj produs, ajungem să fim tratați cu respingere, pe fugă sau chiar evitați, pentru că, nu-i așa?! - nimănui nu ii place să se simtă agresat energetic sau furat de energie.
Este adevărat si sunt de acord că fiind educați de mici copii in acest spirit, ne va fi destul de greu să acceptam ideea că nu este tocmai cea mai bună și benefică abordare și mult mai dificil să începem și să reușim să schimbăm acest patern adânc înrădăcinat in noi. Totuși, nu este imposibil. Iar motivația și consecventa se pot obține foarte ușor din înțelegerea minusurilor pe care le aduce cererea repetitivă de scuze și constientizarea faptului că se poate mult mai bine de atât, cu un minim de efort și fără a ne plasa pe o treapă de umilință inutilă față de ceilalți.
Doar de noi depinde dacă alegem să apropiem sau să îndepărtăm oamenii din jurul nostru.
Îmbrățișări,
Clara
