Despre durerea care ne doare atât de tare

Am fost învățați sa ne ferim de Rău, sa punem Răul înainte, sa fim pregătiți pentru orice Rău care ni s-ar putea întâmpla. 

Ar trebui sa uitam tot și sa o luam de la capăt. Sa începem sa ne construim un nou sistem de valori si credințe. Ne-ar fi de un real folos sa învățam sa mulțumim și sa fim recunoscători pentru ca tot ceea ce noi, ca oameni, denumim Rău nu este altceva decât cea mai importantă metoda de evoluție pentru noi. De ce? Pentru ca numai când ne doare învățam. 

Te-ai întrebat vreodată ce este durerea? 

Durerea este semnalul ca undeva in interiorul nostru exista o dizarmonie, ea ne indica faptul ca nu am înțeles ceva si ca este necesar sa începem sa ne punem intrebari. Durerea zgândăre totul: fizic, minte, suflet. Și bine face! Altfel am rămâne așa, ca prostii, intr-o ignoranta dulce care nu ne-ar duce nicăieri. 

De ce urâm durerea? 

Pentru ca este incomoda, iar noua ne place comfortul. Fugim de ea, încercam sa o atacam cu anelgezice, ne străduim sa ne focusam atenția in alta direcție, dam cu aghiazma, tămâie, descântam...

Hai sa ne oprim o clipa și sa privim totul dintr-o alta perspectiva. 

Durerea ne este aliat. Ea nu este cel mai mare dușman al nostru. 

Durerea nu ne face Rău, ne face Bine. 

Ea ne ajuta sa ne reașezăm pe calea pe care este necesar sa fim. Ea ne direcționează către Noi înșine. Ne stârnește atenția. Ne stimulează sa ii aflam...Cauza! 

Când ne doare, reacționam la impuls si, revoltandu-ne, începem sa ii strigam lui Dumnezeu: “De ce, Doamne?”, “De ce tocmai eu?”, “De ce mie?”, “De ce acum?”. 

Haideți sa ne întrebam mai bine de ce avem acest tip de comportament, de ce nu putem vedea dincolo de aceasta durere fizica? Pentru ca așa am fost învățați (inca de mici copii) și pentru ca așa ne este mai la îndemâna sa căutam mereu in afara noastra. Dar cum ar fi oare, dacă am afla ca Doamne, Doamne este in interiorul nostru, ca Forța Suprema Divina suntem chiar noi înșine, oare la fel de tare am urla? La fel de tare ne-am revolta? Ce s-ar schimba in noi atunci? Am deveni brusc responsabili, asumați, înțelegători, înțelepți?  

Ne plângem ca ne doare asemeni bebelușilor care nu au posibilitatea sa își îngrijească rănile și au nevoie in permanenta de...Mama. (Mama fiind orice persoana care are grija de ei.) Uitam ca suntem Adulți, uitam ca avem mâini, picioare, ochi, creier, discernământ. De ce uitam? Pentru ca e mai simplu? Chiar dacă este in defavoarea noastră? 

Și... iată, acum se naște o alta întrebare: de câte ori mai suntem dispuși sa trăim așa, in uitare, nepăsare, blazare, inconstienta și frustrare? 

Stiu ca  (te) doare! Știu ca (ți-)e greu! Cui nu i-a fost măcar și numai o singura data greu in viața lui? Toți trecem prin asta. Chiar de nenumărate ori intr-o viața! 

Chiar crezi ca cineva ne vrea Răul sau ca ne pedepsește cineva pentru ca “nu am fost cuminți”? 

Câte vieți ne mai trebuie sa conștientizam, învățam și sa înțelegem ca Dumnezeu e doar Iubire? Ca El este in noi și nu in afara noastră? 

Cât timp mai avem nevoie sa ne dam seama ca nu urlând de durere o vom putea opri, ci doar făcând Liniște. Doar ascultând fiecare respirației gâtuită, fiecare icnet, fiecare oftat... caci doar in ele sunt înscrise cauzele oricarei dureri și tot in ele metoda de tratament. 

Iata ce-ți propun... (caci, simți și tu, chiar este necesar sa începi sa schimbi ceva).

Acorda-ți măcar o singura clipa in care sa fii doar tu cu Tine, înăuntrul tău. Închide ochii și poarta-ți gândul și simtirea prin interiorul tău. Fa-o incet, cu răbdare și compasiune. 

Observi? 

Devine din ce in ce mai clar... Este vorba doar despre tine! Despre nimeni altcineva. Doar de tine! Și nu, nimeni nu vrea sa te pedepsească. Doar ca din când in când ai nevoie sa fii atenționat sa te privești nu numai in oglinda, dar și pe interior. 

Uite! 

Suntem atât de frumoși pe interior! 

Da! 

Suntem frumosi chiar si așa imperfecti cum ne percepem uneori. Avem fiecare frumusețea Dumnezeului din noi care ne locuiește pe toți, așteptând sa ii remarcam prezenta. 

Acum înțelegi ca nu exista nici un motiv sa urli? Pentru ca nu exista distanta și nici separare... El a fost întotdeauna mult mai aproape decât ai crezut. Si chiar și atunci când i-ai asurzit urechile cu strigătele tale de disperare și deznădejde el te-a asteptat tăcut, înțelept și răbdător sa îți întorci fata către El. 

Te-ntrebi desigur de ce nu ți-a arătat drumul?! Nu ar fi fost mai ușor așa? 

Hm... iar îți pierzi concentrarea. Tocmai ce am povestit ca durerea aceea nu era decât un semnal de alarma... sa te întorci la Tine. 

Uf! 

Știu ca ti-e greu sa rămâi in permanenta prezent și atent, dar intelege și tu cât de frumos și cât de bine ar fi dacă ai accepta ca nu exista alta cale de a trai fără durere. 

Îți imbratisez rănile cu Lumina, spre vindecare, 

Clara

Ce am invatat dupa razboiul "cuantic"

...in care m-am trezit în urmă cu 2 ani, fara voia mea

Am invatat ca oamenii au puterea de a te ridica, dar si de a te pune la pamant. Dar daca reusesc sau nu, doar de tine depinde.

Am invatat ca si preotii sunt oameni aflati pe planeta Pamant pentru evolutie. 

Am invatat ca zicala: "Sa faci ce zice popa, nu ce face popa." a inceput sa fie gresita, pentru ca preotii au inceput sa nu isi mai poata controla demonii si dau pe afara atat prin fapte, dar si prin vorbe. 

Am invatat ca Demonul poate exista si in Biserica.

Am invatat ca Preotia este un Har, nu o meserie.

Am invatat ca un preot iti poate face mai mult rau decat ti-ar putea face cel mai mare pacatos.

Am invatat ca nu este important ce nume ii dam ortodoxiei, ci cum aplicam legile si povetele divine. 

Am invatat ca oamenii (oricare ar fi meseria lor) care folosesc cuvinte mari si complicate, pe care cei mai multi nu le inteleg, de cele mai multe ori, nu au nimic de spus, pentru ca nu stiu nimic; vor doar sa capteze atentia oilor ratacite care au uitat ca li s-a dat creier cu scopul de a fi folosit. 

Am invatat ca oamenii se pot schimba mai usor si mai repede din bine in rau decat în bine. 

Mi-am reamintit ca nu suntem niciodata singuri.

Am invatat ca atunci cand se dau razboaie la nivel inalt este necesar sa se gaseasca niste tapi ispasitori spre care sa se indrepte atentia publicului, astfel incat sa nu mai fie atenti la adevarata problema si adevaratii vinovati.

Am invatat ca dupa ce ai exersat Detasarea, dupa ce te-ai prins ca nu este benefic sa ai asteptari,  dupa ce ai inteles ca e necesar sa iti asculti intuitia, dupa ce ai ajuns sa te cunosti pe Tine Cel Adevarat, sa iti stii limitele, puterea si slabiciunile, 

nimeni nu iti mai poate face rau oricat si-ar dori. Un fel de scut de protectie se ridica in jurul tau si nimeni din cei cu intentii rele nu te mai poate atinge. 

Am invatat ca daca ai facut Bine si se incearca distrugerea ta, primesti, fara sa ceri, ajutoare. 

Am invatat ca adevarata arma nu este sabia, ci un amestec de Incredere, Liniste, Iubire, intelepciune si Spirit Puternic. Cum se creeaza acest amestec? In timp. Prin munca cu tine insuti. 

Am invatat ca exista oameni care iti sunt alaturi neconditionat fara aa fie nevoie sa ii legi de tine. 

Am invatat ca orice situatie tensionata in care esti atras fara voia ta este un plan al Divinitatii care intotdeauna vine cu Lectii si Daruri pentru tine.

Am inteles ca, cu cat ajungi mai sus, cu atat incepi sa deranjezi mai mult. 

Am invatat ca este necesara o plata pentru orice serviciu prestat, ca este un schimb de energie care, daca nu are loc, se intoarce la tine intr-o forma negativa. (pe celalalt nu-l afecteaza pentru ca e tot negativ si el)

Am invatat ca lacrimile unui om pot minti.

Am invatat ca este gresit sa crezi ca oamenii vor fi sinceri cu tine pentru ca asa ai fost si tu cu ei. 

Am invatat ca a fi Dumnezeu este o treaba foarte haioasa in anumite momente.... sa stai si sa privesti totul, de undeva de Sus, stiind exact ce a facut fiecare, ce este in gandul sau si sa observi modul in care actioneaza, de multe ori, total diferit de ceea a promis, de ceea ce  simte si gandeste. 

Am invatat ca nu poti controla totul si calea cea mai buna este sa te abandonezi vointei Divine. 

Am invatat ca a face voia Tatalui, oricare ar fi ea, te umple cu Daruri minunate la care multi nici nu gandesc. 

Am invatat sa multumesc cand cineva imi face rau si sa vad lectia ascunsa in acea intamplare. 

Am invatat sa ii linistesc pe cei dragi, care stau si privesc neputinciosi de pe margine un meci prea crud si prea perfid pentru puterea lor de intelegere. 

Am invatat ca ranile nu dor daca Dumnezeu nu ingaduie.

Am invatat ca atunci cand Dumnezeu iti este alaturi, oamenii nu mai au nici o putere asupra ta.

Am invatat sa nu imi fie Frica si intotdeauna sa aleg Iubirea.

Am invatat ca Maestrii adevarati poate ca nu stau tot timpul langa tine, purtandu-ti de grija la fiecare pas, dar atunci cand ai cu adevarat nevoie de ajutor, ti-l ofera imediat, neconditionat. 

Am invatat ca Iisus avea dreptate cand a spus ca: "Din altar vor sluji demonii."

Aceeași Clara. 

Despre Liniște

A fi liniștit nu este același lucru cu a fi puturos. Puturoșenia înseamnă să te odihnesti înainte să fi obosit. Liniștea este starea naturală a fiecăruia dintre noi. 

Liniștea este ceea ce nici un ochi nu a văzut, nici o ureche nu a auzit, nici o mână nu a atins și nici o minte nu a gândit. Ea este neîncepută și nesfârșită. 

Liniștea nu este a celor care cred ca viețile lor au fost distruse de alții, ci a celor care își asumă toată responsabilitatea pentru viețile lor.  Cei care posedă capacitatea de a nu mai căuta vinovații în exterior vor avea mereu liniște în sufletul lor. 

Noi suntem singurii care ne blocăm propriul acces către Liniște și, în același 

timp, suntem singurii care îl putem debloca. 

Liniștea este unul dintre acele lucruri care sunt cu atât mai greu de găsit, cu cât le cauți mai asiduu. Doar relaxează-te și Liniștea te va găsi. 

O mintea liniștită este Raiul (re)găsit. Iar o inimă liniștită este una care nu dă importanță părerii celorlalți. 

Ignoranții se plâng, condamnă și critică. Liniștea este a celor care pot vedea Binele în ceilalți și găsirea liniștii nu stă în grija ta pentru a găsi soluții pentru ce fac alții greșit, ci în puterea ta de a te îmbunătății continuu. 

Liniștea pune lucrurile în ordine în Univers. Este punctul Zero. Punctul Creației. Căci doar din Liniștea absolută putem crea orice. 

Liniștea este dincolo de formă, spațiu și timp. Ea este dincolo de sunet și totuși poate fi auzită. Nu poate fi văzută, dar există în tot ceea ce vedem. 

Liniștea vine adesea din Încredere. Cel care nu (se în)crede îndeajuns, nu poate fi de încredere. Crede în tine ca să poți să te cufunzi in Liniște! 

Liniștea vine din ascultare; din nemișcarea Gândului. Este imposibil să asculți în timp ce faci altceva, în timp ce îi permiți Minții să zburde liberă pe unde vrea ea. Stăpânește Mintea și (re)câștigă-ți Liniștea! Înțelepciunea vine tot din ascultare. Devenind înțelept vei fi ascultat la rândul tău. Exersează zilnic ascultarea Liniștii. Dacă vei învâța să o asculți, Liniștea îți va vorbi. 

Liniștea vine atunci când reușim să ne acceptăm pe noi înșine; atunci când înțelegem că este posibil ca lucrurile să nu iasă așa cum ne dorim; atunci când reușim să luăm lucrurile, situațiile și persoanele așa cum sunt, fără a încerca să le schimbăm (chiar dacă acea schimbare ar fi spre binele lor și al tuturor). Liniștea vine din acceptarea faptului că fiecare are Timpul său. Fiecare atinge Liniștea în modul și în timpul său propriu. Poți ajuta un om să ajungă foarte ușor și repede la destinație, dar dacă el nu înțelege nimic din această experiență, efortul tău devine inutil. Rămâi în Liniște și acceptă dreptul fiecăruia de a crește, înflori și lumina în ritmul său. 

Este important să înțelegem că Liniștea este mai puțin o Destinație și mai mult o Călătorie în care ești însoțit doar de tine însuți. 

Liniștea nu este a celor care își petrec viețile tânjind continuu după tot ceea ce nu au încă, dar care refuză să acționeze în direcția realizării viselor lor. 

Liniștea este un sentiment, nu un gând. De aceea Liniștea se simte, nu se gândește. 

Găsirea liniștii ne ajută să știm când să ne ascultăm inima și când să ne ascultam mintea, în concordanță cu situația respectivă. 

Liniștea nu cere nimic. Doar oferă. Enorm! Necondiționat. 

Se poate ajunge la Liniște prin simplul act de a permite Minții să tacă; prin transcenderea fricii și a îndoielilor. O minte liniștită îți oferă spațiu să gândești în mod conștient și productiv. 

Există o Liniște divină în orce act de Recunoștință pe care îl manifestăm față de Viață și tot ce înseamnă ea. 

Când îți (re)găsești Liniștea, Singurătatea dispare chiar și atunci când ești doar tu cu tine.

O dată ce ți-ai găsit propria liniște, nu va mai exista separare între Sinele tău divin și propria viață. Iar Totul va fi o continuă curgere. 

Liniștea este antidot pentru orice tip de Durere. 

Liniștea te face puternic. De neclintit. Căci nici un gând nepotrivit, negativ sau nefolositor nu va putea să tulbure Mintea celui care a descoperit și integrat Liniștea. 

Să găsești Liniștea înseamnă să te întorci Acasă. Liniștea nu se creează, ea se află în noi dintotdeauna, doar că am uitat de existența ei. Ea este grădina în care Sufletul nostru poate crește frumos, sănătos, viguros, transformând interiorul nostru într-o grandioasă Împărăție. 

Liniștea vine din a fi natural. Așadar, fii TU în orice situație și vei (re)găsi Liniștea. Drăguț. Firesc. Oricând. 

Permite-i propriei liniști să îi îvăluie și să îi inspire pe ceilalți. Rămâi centrat și lasă Liniștea să vorbească pentru și despre tine. 

Clara