miercuri, 26 februarie 2014

Destin vs. Creatori de Vieti

Cand mai ai tendinta de a te complace intr-o situatie care nu te multumeste si iti face rau si cand pentru tot ce ti se intampla dai vina pe Destin, fa un Test simplu.

Intr-o dimineata, trezeste-te si Multumeste pentru toate lucrurile pe care le Ai. Multumeste pentru ceea ce esti. Multumeste pentru sansa care ti se da o data cu o noua zi. Fii recunoscator ca esti in viata, ca esti sanatos (atat cat esti) si ca ai ocazia (din nou) sa vezi lumina zilei. Fii recunoscator ca intalnesti oameni cu care poti face schimb de experienta, oameni care te pot ajuta sa ... evoluezi! Apoi, pe tot parcursul zilei... ai grija sa ai o gandire pozitiva, sa zambesti, sa fii bun cu toti oamenii pe care ii intalnesti, sa imparti iubire neconditionat, asemeni Soarelui care ne iubeste pe toti la fel.
Procedeaza astfel si observa ce se intampla in acea zi. Eventual, noteaza-ti intr-un carnetel. Sa nu uiti. E important!

In alta dimineata, trezeste-te si baga-ti picioarele in tot. Fii nemultumit de tot ce ai si ce nu ai, de tot ce ai dorit si nu ai reusit sa ai. Considera ca nu esti in stare de nimic. Gandeste ca nimeni nu te iubeste si toata lumea e impotriva ta. Esti prost. Urat. Neimportant. Invizibil. Iar oamenii din jurul tau sunt niste nenorociti care nu iti vor decat raul si sa te vada suferind, la pamant.
Procedeaza astfel si observa ce se intampla in acea zi. Eventual, noteaza-ti intr-un carnetel. Sa nu uiti. E important!

A treia zi... compara cele doua zile. Compara ce s-a intamplat in cele doua zile. Compara ce experiente ai trait, oamenii cu care te-ai intalnit si relatia avuta cu ei.
Apoi... gandeste-te cu sta treaba cu DESTINUL. Este Destinul „de vina” pentru tot ce ti se intampla? Este Destinul responsabil pentru zilele tale bune sau mai putin bune, pentru toate realizarile si nereusitele tale? Hm... Ce zici ?

Este adevarat ca exista o Voie Divina, un Plan Divin, niste Drepturi Divine pentru fiecare dintre noi. Insa alaturi de toate acestea Avem si Posibilitatea de a Alege. Dumnezeu nu ne impune nimic, nu ne judeca si nu ne pedepseste. El doar ne INGADUIE anumite lucruri in functie de alegerile pe care le facem. El ne sustine in TOT ceea ce Alegem noi. Pentru El totul este Bine, este Spre Evolutia Noastra. Si El stie Deja asta! Noi singuri ne „pedepsim” prin alegerile pe care le Facem. Si apoi tot noi ne intrebam de ce ne doare? Amuzant, nu?!

Esti Creatorul Vietii Tale! Ti-am tot repetat asta de-a lungul timpului si am sa ti-o tot repet. Acum, insa, ai ocazia sa simti tu cum e sa fii Creator. Poate ai facut-o pana acum, poate nu... (constient, ma refer... ca inconstient o facem fiecare dintre noi in fiecare moment).

Asadar, repet:  Esti Creatorul Vietii Tale! Si, un pic (atat cat iti permit ei) esti si Creatorul Vietii Celor din Jurul Tau.
Asuma-ti responsabilitatea alegerilor tale.
Nu mai juca rolul de victima. Iti faci singur rau si le faci rau si celorlalti.
Fii Tu. Asa Cum Esti.
Fii Iubire. Fii Constient.

Venise vremea si pentru o proba practica. Prea mult timp ai stat linistit pe scaunel, cu ochii in calculator, citind ce-ti scriu. Trebuie sa mai si experimentezi, sa verifici, sa te convingi cum este la Tine, cum simti Tu, nu doar sa iei de bun ce spune ...Clara! 

Spor la experimentat!

Te pup cu drag!

Clara

luni, 24 februarie 2014

Iubirea de Sine si de Altii.

Azi se sarbatoreste Dragobetele si... iti scriu. 
Tie. Da, Tie.
Stiu ca (ma) citesti!

Pot spune ca am trecut prin toate formele de „iubire”.

Iubirea de mama, de tata, de copil , de iubita, de sotie, de amanta, de prietena, de sora, de colega, de nepoata, de matusa, de aproape, de Dumnezeu, de posesor de animale de companie, de lucruri, de tara, de putere, de haine, de locuri, de tocuri, de idei,  de bratari si inele, de anotimp, de...

Iubirea care iarta, care distruge, care construieste, care vindeca, care alina, care sufoca, care omoara, care inalta, care lasa indiferent, care raneste, care mantuie, care da speranta, care inchide vise si vieti, care inlantuie, care subjuga, care...

Pfiu!!!
Atat de multe feluri de iubire incat la un moment dat incepusem sa ma simt dezorientata si obosita. Totul mi se parea atat de complicat de gestionat si atata responsabilitate apasa pe umerii mei. Atatea persoane de multumit si de impacat. Atatea lucruri de tinut minte si de respectat. Atata zbucium. Atatea lacrimi. Atatea vise. Atatea asteptari.
Oamenii din jurul meu pareau buni si frumosi la inceput, transformandu-se in rai, indiferenti, egoisti si nemilosi in scurt timp.
Am ajuns de atatea ori in situatia de a abandona, de a nu mai dori sa iubesc, de a nu mai cauta iubirea in nimeni si nimic. Simtisem cat de tare poate sa doara! ...incepuse sa imi fie frica. Frica de Iubire!

Toate astea pana intr-o zi... Intr-o binecuvantata zi... in care cineva (nici nu mai conteaza cine, cred) s-a „impiedicat” de mine si... m-a invartit un pic. Pana m-am dezmeticit, deja disparuse! Dar lasase in urma sa o Comoara: Iubirea de Sine si de Altii. Habar nu aveam ce inseamna asta. Suna total necunoscut pentru mine, desi adeseori aveam impresia ca as face orice pentru ceilalti. De fapt, nu faceam nimic pentru ei din simplul motiv ca nu faceam nici pentru mine. De fapt, nu le ofeream nimic pentru ca nu aveam nici pentru mine. Aveam sa inteleg toate astea... mai tarziu, insa. 

Si din acea zi... viata mea s-a schimbat! 
Am inceput sa ma descopar pe mine, sa ma analizez, sa ma iert, sa ma indragesc, sa petrec timp cu MINE! Am inceput sa ma iubesc pe mine Asa Cum Sunt. 
Iubisem in atatea moduri, atatea persoane, in atatea locuri, cu atatea vise... , cu atatea lacrimi pe obraz si atatea rani in suflet..., dar niciodata nu m-am gandit si la Mine, la Ce Sunt EU, la Ce Reprezint EU pentru Mine, la Ce Simt EU pentru Mine... Deodata parca mi-am amintit ca si Eu EXIST! Dulce si frumoasa (Re)Amintire!

A urmat o perioada in care parea ca sunt egoista si am uitat de ceilalti..., ceilalti care fusesera atat de prezenti in viata mea incat uitasem de... Mine! A fost o perioada in care, cel putin la inceput, am avut nevoie de o analiza amanuntita a tuturor celor ale mele, dinlauntrul meu... Au urmat schimbari, renuntari, renovari, reamenajari, reamplasari si redecorari... Toate astea pana in momentul in care am inceput sa simt ca imi devenise atat de drag sa fiu Eu cu Mine si sa ma strecor pe usa intredeschisa a sufletului meu si sa stau acolo ore intregi la taifas cu simtirile mele. Ma simteam atat de confortabil si atat de in siguranta. Si-mi era nespus de bine! Am simtit nevoia sa deschid mai larg usa sufletului meu (care nu mai scartaia si nu mai avea povara aceea de lacate). La fel, am deschis si ferestrele pline de viata ale aceluiasi suflet pe care inca il descoperam cu uimire, recunostinta si iubire. Imi imbratisam Sufletul cu atata pofta de parca nu ar fi existat in mine inca din clipa in care m-am nascut, ci ar fi aparut deodata, picat din Cer, in acea binecuvantata zi! Si pentru prima oara am putut sa privesc lumea, pe ceilalti si tot ce ma inconjoara prin ferestrele Sufletului meu!

Wow!
Asemeni unui copil, am facut ochii mari si am privit o lume noua, plina de Iubire, Armonie si Binecuvantari. Am vazut oameni buni cu suflete pline de compasiune si minti care nu judeca si gandesc numai la lucruri frumoase si pozitive.
Am clipit rar... de teama sa nu dispara acea frumusete pe care nu o mai vazusem niciodata pana atunci.
Sufletul meu parca prinsese vlaga, glas si chiar viata! Ma tinea strans de mana si imi soptea continuu, vrand parca sa imi imprime la nivel profund cuvintele pe care mi le transmitea:

”Nu te teme. Nimic din toate acestea nu vor disparea. Ceea ce vezi esti TU! E oglindirea ta... in lume. Mergi cu incredere si ofera din tot ce Ai. Acum stii Cine Esti, Ce Poti, Incotro te indrepti si Ce ai de facut. De acum totul este Simplu. Dragut. Firesc. Oricand. In Iubire!”

Din acel moment, Sufletul meu nu a mai plans, nu a mai simtit durerea, disperarea si deznadejdea. Din acel moment, Sufletului meu i-au crescut aripi! Aripi mov, puternice si numai bune de ...Zbor!


Imi deschid aripile sa te imbratisez.
Imbratisare Mov. Implinire. Iubire.
Clara

vineri, 21 februarie 2014

Legarea prin santaj emotional

Santajul emotional, desfasurat constant pe parcursul mai multor ani... leaga o persoana nevinovata de una care are nevoie sa-si traga energie de la altii, subjugandu-i.

Ce inseamna aceasta legare? 

„Victima” face tot, dar absolut TOT, ce ii solicita persoana care a legat-o, fara sa se poata impotrivi, suferind in tacere, de cele mai multe ori, chiar crezand ca face totul pentru ca asa ii dicteaza propria dorinta. Practic identifica solicitarile „agresorului” cu dorintele proprii. Astfel, ajunge sa nu se mai poata exprima pe sine, asa cum este, ci numai prin umbra celuilalt si conform celor placute acestuia. Orice incercare de a iesi din acest tipar este imediat pedepsita printr-un nou santaj si sortita esecului, producand o senzatie pregnanta de vinovatie, urmata de o serie de actiuni care au scopul de a reintra in gratiile „legatorului”. 


„Victima” simte (eronat, pentru ca aceasta idee ii este indusa la nivel mental) ca nu poate face nimic (bine) de una singura, cautand mereu aprobarea „agresorului”.

Exista oameni care traiesc in acest mod ani de zile crezand ca acesta este Normalul, nestiind ca se poate trai si altfel. In Libertate deplina, adica.



Dezlegarea se poate realiza pe mai multe cai (terapie cu Lumina, preoti, liturghii, taierea corzilor, Reiki etc.), inclusiv sa fie facuta (constient sau nu) de catre persoana care a legat, cu ajutorul unui soc emotional foarte puternic produs persoanei legate. 

Pe moment este dureroasa dezlegarea - cea realizata prin soc emotional puternic (caci orice demon care iese produce durere), insa ulterior... persoana redevine independenta, fericita si vindecata emotional. 


Va doresc sa nu aveti parte de (prea multe) astfel de experiente. Desi, din cate se stie, fiecare dintre noi a fost legat macar o data in viata lui.
Dezlegare grabnica si vindecare usoara.

Imbratisez (fara sa leg),

Clara

luni, 17 februarie 2014

„SE POATE!” - Nu poti limita Infinitul!

Exista oameni care sufera din diferite motive.
Exista oameni care plang si simt o mare durere, uneori inexplicabila.
Exista oameni care nu au ceea ce isi doresc (material, emotional, spiritual, mental... desi ultimele doua planuri nu prea preocupa pe multi. Oare de ce?!) si orice ar face nu reusesc sa obtina.
Exista oameni care si-au pierdut speranta.
Exista oameni care se simt neiubiti.
Exista oameni care simt ca nu sunt capabili sa iubeasca.


Exista oameni care considera ca au ramas fara suflet.
Exista oameni care sunt bolnavi, mai mult sau mai putin grav.
Exista oameni care se urasc pe ei si pe ceilalti,  isi urasc viata si isi doresc cu disperare sa moara, sperand ca astfel totul se va rezolva.
Exista oameni care... au nevoie de ajutor. Ajutor care pare ca intarzie sa apara...

Cati oameni, atatea „probleme”. Pana nu de mult ma intrebam: „De unde vine diversitatea asta de „probleme”?”. Intre timp am primit raspuns: pentru ca oamenii au fost obisnuiti sa gandeasca (prea) mult, prost si fara rost, sa faca o gramada de scenarii, sa judece si sa acuze in dreapta si stanga... Pentru ca oamenii, fie ca realizeaza sau nu, sunt creatorii propriilor lor vieti. Gandurile lor creeaza dupa chipul si asemanarea lor. Deci, e logic... Cati oameni, atatea probleme!
Asa ca oamenii sufera din diferite motive (de cele mai multe ori din cauza lor si a programelor pe care si le induc sau le accepta de la altii). Si, cautand sa scape de suferinta, oamenii ajung sa devina constienti de ei insisi si de ceea ce ii inconjoara. Incep sa primeasca raspunsuri la intrebarile care ii framanta de ani de zile... Incep sa se autoanalizeze, ceea ce conduce la o rearanjare a Ceea Ce Sunt... Incep sa inteleaga ca lucrurile sunt Asa Cum Sunt, adica Bune oricum ar fi. Incep sa se ierte pentru tot ce au crezut ca au greit. Incep sa invete ca nu exista greseli, ci numai trepte de evolutie si, astfel, incep sa se accepte pe ei insisi, sa se inteleaga si sa se iubeasca. Apoi, incep sa manifeste compasiune pentru ceilalti, sa ii inteleaga si sa ii accepte asa Cum Sunt... Astfel, oamenii fac Pasi MARI pe Calea lor de Evolutie. Si toate acestea datorita suferintei, a durerii si a lacrimilor care le-au primit in dar la un moment dat.

Mare DAR! MARE!
De ce? Pentru ca daca nu ar fi existat suferinta omul ar fi ramas ignorant, complacandu-se in „ape caldute” si un trai flu-flu.

Exista oameni... Si o parte din acesti oameni ajung la terapeuti (alti oameni, dar care se presupune ca sunt constienti de ei insisi, de Univers, de Dumnezeu, de Viata, de Moarte...). Ajung prin recomandari, din „intamplare” sau oricum altcumva. Nu m-am gandit daca este important modul cum ajung (ma voi gandi si daca gasesc un raspuns, te anunt), insa stiu ca e un pas important intalnirea cu terapeutul. De ce? Pentru ca poate deschide acelui om Poarta spre Lumina. Sau Intuneric. La fel de important. Sau ii poate deschide chiar Poarta Spre El Insusi.

Terapeutul te poate ajuta in multe moduri. Daca vrea. Daca stie. Daca a inteles ceva din toate cursurile pe care le-a facut. Daca a experimentat el insusi. Daca a lucrat mult. Daca are incredere in ceea ce face. Daca este apropiat de oameni. Daca inima lui este deschisa celorlalti, nu numai banilor. Daca este lasat. Daca este ajutat de cel ce vrea sa se vindece. Daca... Daca... Daca... Sunt multi de „daca”, insa important este ca POATE!

Am fost si sunt intrebata daca orice boala se poate vindeca? Raspund aproape instinctiv: „Da! Se poate vindeca! Dragut. Firesc. Oricand.” Uneori, recunosc (fara nici o teama), nici eu nu stiu cum. Dar simt, stiu ca se poate! Si, apoi... daca acel om a ajuns, cu ultimul sau strop de speranta, la mine, cine sunt eu sa ii ucid si ultimul licar din privire? Atata timp cat terapia pe care o fac... nici macar nu o fac eu?! Cand eu sunt doar un canal prin care energia divina trece spre celalalt... Atat cat este nevoie. Atat cat trebuie. Atat cat este ingaduit. Atat cat este optim pentru acea persoana. In voia Tatalui si Spre Binele Suprem.
Nu am sa pot niciodata sa spun: „Nu.” In primul rand pentru ca tot ceea ce ma compune ca om, ca spirit, ca energie... urla din mine ca „SE POATE!”.
Uneori sunt acuzata ca sunt prea naiva, prea increzatoare, prea curajoasa... Mi-o asum.
Ce nu-mi asum este sa fiu eu cea care-i trage o palma peste ochi „nefericitului” din fata mea care, impovarat de griji, abia daca mai poate ridica ochii din pamant.

Am auzit de curand, de la un terapeut, expresia: „Oare de ce oamenii ajung la mine atunci cand nu mai este nimic de facut?”. Iertat sa-mi fie, nu judec pe nimeni, insa, eu personal, cand aud astfel de replici simt cum mi se infioara tot corpul si striga cat poate de tare: „Orice Se Poate!!!”, „Mai sunt atatea de facut!!!”
Caci, da, terapeutul nu este doar cineva care poate sa te vindece de o anumita boala. El, lucrand la nivel energetic profund, te poate ajuta sa te cunosti, sa te accepti, sa te iubesti, sa te intelegi, sa te ierti; te poate ajuta sa devii Cine Esti de fapt, te poate ajuta sa constientizezi diferite lucruri de care ai nevoie pentru a evolua, te poate ajuta sa te schimbi conform planului divin, te poate ajuta sa te echilibrezi energetic, sa iti anihilezi toate programele induse si autoinduse, sa iti taie legaturile nesanatoase si negative, te poate ajuta sa iti recuperezi sufletul, te poate ajuta sa intelegi diferite lucruri care ti se intampla, te poate ajuta sa cresti spiritual, te poate ajuta sa iti gasesti Linistea, Armonia, Iubirea, Echilibrul; te poate pregati pentru o operatie, pentru o perioada dificila sau chiar pentru plecarea, usoara si fara durere, din aceasta lume fizica (nu e putin lucru, sa stii), te poate pregati pentru calatoria ta in lumea de Dincolo, astfel incat sa te poti bucura cat mai mult de tot ce te asteapta Acolo, in diferitele planuri prin care vei ajunge (astral, mental, cauzal)... Am enumerat doar cateva din lucrurile care le poate face pentru tine un terapeut, insa lista este mult mai lunga. Judecand dupa toate acestea ne dam seama ca nu vindecarea bolii de care suferi este prioritatea, ci constientizarile si pregatirea ta ca Spirit, pentru intoarcerea Acasa.

Si atunci, cum pot eu, ca terapeut, sa ma uit in ochii tai stinsi si sa iti spun, certandu-te si tragandu-te, parca, la raspundere pentru neglijenta si neputinta de a ma gasi mai repede: „Ai venit prea tarziu. Nu mai e nimic de facut!”? Cum???

Sa fie clar: 
Nu poti limita Infinitul!
Toti oamenii se pot vindeca! 
De orice boala. De orice suparare. De orice problema.
Toti.
Acum sau alta data.
Dragut. Firesc. Oricand.


Trimit energie vindecatoare spre tine. Cu voia Lui. Spre Binele Tau Suprem.
Clara

joi, 6 februarie 2014

Da din Lumina TA, Curcubeului!

Unii dintre voi poate isi mai amintesc de Fetita Curcubeu. Altii posibil sa o fi uitat. Iar altii... afla abia acum de existenta ei.

Frumoasa si minunata mea fetita ... Curcubeu!

De ce Curcubeu? Pentru ca atunci cand ii fac terapie ea vede... C U L O R I. Intai culori inchise si apoi, pe masura ce inaintez cu terapia, culori din ce in ce mai vii, mai colorate si mai luminoase.

Am povestit despre ea in urma cu ceva timp, postarea "Terapie Curcubeu". 
Gasiti aici povestea ei.

Spuneam atunci ca fetita are probleme cu inima... Si pentru a le rezolva este necesara o interventie chirurgicala. Usor de zis. Greu de acceptat pentru parinti si cei apropiati. Fetita are doar 7 ani.

Cu totii stim: orice interventie chirurgicala este un... risc. La aflarea vestii bolii si a necesitatii interventiei, parintii ei au fost bulversati, dati peste cap cu totul... Lucru firesc, de altfel. 
E greu, aproape de imposibil, ca parinte sa accepti ideea ca propriul copil sufera, ca este bolnav, ca trebuie sa treaca prin chinul unei astfel de interventii. Ai face orice sa il ajuti. Te revolti. Ridici ochii spre Cer si intrebi: „De ce, Doamne? De ce tocmai ea? E atat de mica... ”... Viata ta se schimba. Nu mai ai chef de nimic, uiti de tine, de dorintele tale si, brusc, pare ca nimic nu mai are sens. Vrei doar sa ai copilul sanatos, asa cum il stiai ca este. O perioada chiar negi existenta bolii in speranta ca este un vis urat din care cu siguranta te vei trezi. Trece timp... si realizezi ca aceasta este realitatea. Atat de cruda. Si, mai ales, nu o poti schimba. E foarte greu, dar, in final, iti accepti, resemnat, neputinta.

Parintii fetitei au trecut prin toate aceste stari. Le-au trait cu intensitate maxima pe fiecare dintre ele. Nu avem de ce sa ii condamnam.  Si nici nu avem de ce sa ne fie mila de ei.  Din contra! Eu simt admiratie, respect si compasiune (ceea ce e diferit de... mila, desi adesea sunt confundate). Le-am fost alaturi, atat cat am putut si cat am avut voie, inca de la inceputul aflarii vestii despre interventia chirurgicala. M-am implicat atat cat am simtit ca pot si mi se permite. Am preluat din durerea lor si, cu ajutor divin, am transformat-o in zambet, pe chipurile lor. Ne-am rugat impreuna pentru un viitor frumos al fetitei. Si darurile nu au intarziat sa apara. Unele dintre ele le-am constientizat si le-am primit cu drag si bucurie imensa, altele, insa, nu am reusit (inca) sa le descifram si sa le recunoastem.

Suntem recunoscatori pentru TOT!

In primul rand, si cel mai important (cred) am primit Putere, Incredere si ...Timp. TIMP in care fiecare sa poata sa analizeze toata situatia, sa o intoarca pe toate partile, sa inteleaga o mare parte din lectiile acestei perioade de grele incercari si sa se pregateasca pentru Marele Moment al interventiei. Caci, oricat de greu ar fi de crezut, da, EXISTA pregatire pentru un astfel de moment. Si TIMPUL este un dar si un factor foarte important in aceste cazuri.
Toate acestea le-am constientizat aseara, cand mama fetitei m-a anuntat ca interventia a fost programata pentru marti, 11 februarie, la ora pranzului.
Cu ajutor divin, parintii fetitei au reusit, intr-un timp relativ scurt, sa isi schimbe gandirea, atitudinea si raportarea fata de aceasta grea incercare a vietii lor. Iubirea imensa din sufletul lor a reusit sa calmeze gandurile care le asurzeau creierii cu intrebari inutile. Increderea in scopul bun al oricarei situatii de viata, oricat de rea ar parea ea, i-a ajutat sa isi regaseasca puterea de a zambi, de a spera si de a se bucura de fiecare clipa.
Dupa saptamani intregi in care, fiecare se inchisese in el, indepartandu-se de celalalt, fiind torturati de propriile ganduri negative, s-au regasit IMPREUNA, , cu zambete si bucurie, la mesele din familia lor. Au ridicat atunci ochii spre Cer si, tinandu-se strans de mana, au spus simplu, dar din toata fiinta lor: „Multumim!” Si Cerul le-a zambit, gandind: „Au inteles!”

Mesajul de aseara...

Buna Oana, marti 11 feb, intram in operatie . Am emotii, dar sper ca toate sa se rezolve asa cum trebuie. Te pup.”

Recunosc, pentru cateva momente am ramas inerta, privind ecranul telefonului si recitind mesajul de cateva zeci de ori. Inima parca incetase sa-mi mai bata. Era liniste. Chiar si Timpul se oprise in loc. Nu mai auzeam nimic, nu mai simteam nimic, nu mai vedeam nimic, nu mai gandeam nimic. Erau doar acele cateva litere negre scrise, de mana tremuranda (de emotie si teama) a mamei, pe un ecran alb. Pe care, habar nu am de ce, le citeam si reciteam intr-una pana cand ochii mi s-au impaienjenit de... lacrimi. Erau lacrimi de panica, frica, intrebari fara raspuns, dar si de bucurie, speranta, iubire si incredere. Caci, da, ceea ce numim, in aceasta lume fizica, Bine si Rau, exista mereu impreuna, oricat am incerca noi sa dam impresia ca suntem maestrii in a le separa. Nu avem cum. Separandu-le, dezechilibram totul. Yin si Yang... va amintiti?

M-am trezit respirand profund de cateva ori. Apoi am tastat si eu: „Vin cu tine. Crezi ca am voie?”. Am simtit ca sunt parte din tot acest tablou. Ca misiunea mea e sa fiu acolo, cu ei, traind ce traiesc si ei, sperand si rugandu-ma, alaturi de ei,  pentru micuta fetita Curcubeu. Asa ca am continuat sa ii tastez mamei: „Va fi bine. Dar vreau sa fiu acolo cand vei zambi.”

Apoi un gand de imensa Recunostinta mi-a strabatut intreaga fiinta:  

„Multumim, Doamne, pentru TOT! Stim ca tu vei fi deja acolo, pregatind totul perfect, astfel incat totul sa se deruleze exact asa cum trebuie.”


P.S. – Daca doresti sa te implici si sa oferi o parte (mai mica sau mai mare) din tot ce ai tu mai bun si mai frumos in tine, trimite intentia, gandurile si sentimentele tale frumoase, bune, luminoase si pozitive catre aceasta fetita, pentru rezolvarea situatiei ei, in Voia Tatalui si Spre Binele Suprem. Fii, din punct de vedere energetic, alaturi de noi, marti, 11 februarie. 
Stiu ca nu te vei implica pentru a fi recompensat, ci doar din dorinta de a contribui la continuarea frumoasei calatorii a acestei minunate fetite, in aceasta superba viata pe Planeta Pamant. Cu siguranta, insa, vei fi rasplatit inmiit pentru gestul tau frumos.

Da din Lumina TA, Curcubeului! Fa-l sa straluceasca si mai tare!

Fetita Curcubeu percepe toate aceste incercari din viata sa ca pe o frumoasa calatorie in care este nerabdatoare sa plece, marti, 11 februarie

Alaturi de intregul Cer, iti multumim!

Clara



(Domnul Daniel Avramita ne spune: " Cred ca nu este bine sa se emita energie in timpul operatiei, maestrul meu imi spune ca este posibil sa anihileze (total sau partial) efectul anesteziei." Sa tinem cont si de asta.)

luni, 3 februarie 2014

Te mai intrebi, oare, Cine sunt eu?

 
Eu sunt, ca si tine, Tot Ceea Ce Este. 

Eu sunt cea care ma regasesc si ma redescopar in fiecare clipa… De multe ori cu ajutorul … Tau!

Faptul ca drumurile noastre s-au intalnit Aici si Acum nu este deloc intamplator.
Totul are un rost. Unul BUN! De ambele parti.

Iti multumesc ca esti Aici si ma ajuti sa ma oglindesc in tine.

Nu promit sa fac minuni. Nimanui nu am promis…  Cu toate acestea intr-o buna zi oamenii care m-au intalnit si cu care am schimbat cateva cuvinte mi-au multumit pentru cat i-am ajutat. Si am zambit. Cu uimire, multumire si recunostinta. 

Multumesc, Doamne, pentru TOT! <3

Vorbele mele se pare ca alina inimile care nu mai au lacrimi sa planga, iar palmele mele par ca vindeca suflete care nu se mai simt intregi si nu mai reusesc sa zambeasca.
Nu stiu cum reusesc sa fac “magia” aceasta. Nu depun un efort anume. Doar las energia divina sa circule prin mine si sa ajunga acolo unde este nevoie de ea, cu scopul de a rearanja totul conform planului divin al fiecaruia. 

Eu doar sunt Aici si Acum, pentru cei care simt ca au nevoie. Si ma rog ca totul sa fie bine. Pentru noi toti. Cu voia Tatalui si Spre Binele Nostru Suprem.
Poate aceasta este misiunea mea… Poate si tu faci parte din ea.

Nu incerc sa te conving de nimic. Vroiam doar sa stii ca daca vrei sa vorbim, sunt Aici.

Te imbratisez cu drag,

Clara