Iubirea de Sine si de Altii.

Azi se sarbatoreste Dragobetele si... iti scriu. 
Tie. Da, Tie.

Stiu ca (ma) citesti!

Pot spune ca am trecut prin toate formele de „iubire”.

Iubirea de mama, de tata, de copil , de iubita, de sotie, de amanta, de prietena, de sora, de colega, de nepoata, de matusa, de aproape, de Dumnezeu, de posesor de animale de companie, de lucruri, de tara, de putere, de haine, de locuri, de tocuri, de idei,  de bratari si inele, de anotimp, de...

Iubirea care iarta, care distruge, care construieste, care vindeca, care alina, care sufoca, care omoara, care inalta, care lasa indiferent, care raneste, care mantuie, care da speranta, care inchide vise si vieti, care inlantuie, care subjuga, care...

Pfiu!!!

Atat de multe feluri de iubire incat la un moment dat incepusem sa ma simt dezorientata si obosita. Totul mi se parea atat de complicat de gestionat si atata responsabilitate apasa pe umerii mei. Atatea persoane de multumit si de impacat. Atatea lucruri de tinut minte si de respectat. Atata zbucium. Atatea lacrimi. Atatea vise. Atatea asteptari.

Oamenii din jurul meu pareau buni si frumosi la inceput, transformandu-se in rai, indiferenti, egoisti si nemilosi in scurt timp.

Am ajuns de atatea ori in situatia de a abandona, de a nu mai dori sa iubesc, de a nu mai cauta iubirea in nimeni si nimic. Simtisem cat de tare poate sa doara! ...incepuse sa imi fie frica. Frica de Iubire!

Toate astea pana intr-o zi... Intr-o binecuvantata zi... in care cineva (nici nu mai conteaza cine, cred) s-a „impiedicat” de mine si... m-a invartit un pic. Pana m-am dezmeticit, deja disparuse! Dar lasase in urma sa o Comoara: Iubirea de Sine si de Altii. Habar nu aveam ce inseamna asta. Suna total necunoscut pentru mine, desi adeseori aveam impresia ca as face orice pentru ceilalti. De fapt, nu faceam nimic pentru ei din simplul motiv ca nu faceam nici pentru mine. De fapt, nu le ofeream nimic pentru ca nu aveam nici pentru mine. Aveam sa inteleg toate astea... mai tarziu, insa. 

Si din acea zi... viata mea s-a schimbat! 

Am inceput sa ma descopar pe mine, sa ma analizez, sa ma iert, sa ma indragesc, sa petrec timp cu MINE! Am inceput sa ma iubesc pe mine Asa Cum Sunt. 

Iubisem in atatea moduri, atatea persoane, in atatea locuri, cu atatea vise... , cu atatea lacrimi pe obraz si atatea rani in suflet..., dar niciodata nu m-am gandit si la Mine, la Ce Sunt EU, la Ce Reprezint EU pentru Mine, la Ce Simt EU pentru Mine... Deodata parca mi-am amintit ca si Eu EXIST! Dulce si frumoasa (Re)Amintire!

A urmat o perioada in care parea ca sunt egoista si am uitat de ceilalti..., ceilalti care fusesera atat de prezenti in viata mea incat uitasem de... Mine! A fost o perioada in care, cel putin la inceput, am avut nevoie de o analiza amanuntita a tuturor celor ale mele, dinlauntrul meu... Au urmat schimbari, renuntari, renovari, reamenajari, reamplasari si redecorari... Toate astea pana in momentul in care am inceput sa simt ca imi devenise atat de drag sa fiu Eu cu Mine si sa ma strecor pe usa intredeschisa a sufletului meu si sa stau acolo ore intregi la taifas cu simtirile mele. Ma simteam atat de confortabil si atat de in siguranta. Si-mi era nespus de bine! Am simtit nevoia sa deschid mai larg usa sufletului meu (care nu mai scartaia si nu mai avea povara aceea de lacate). La fel, am deschis si ferestrele pline de viata ale aceluiasi suflet pe care inca il descoperam cu uimire, recunostinta si iubire. Imi imbratisam Sufletul cu atata pofta de parca nu ar fi existat in mine inca din clipa in care m-am nascut, ci ar fi aparut deodata, picat din Cer, in acea binecuvantata zi! Si pentru prima oara am putut sa privesc lumea, pe ceilalti si tot ce ma inconjoara prin ferestrele Sufletului meu!

Wow!

Asemeni unui copil, am facut ochii mari si am privit o lume noua, plina de Iubire, Armonie si Binecuvantari. Am vazut oameni buni cu suflete pline de compasiune si minti care nu judeca si gandesc numai la lucruri frumoase si pozitive.

Am clipit rar... de teama sa nu dispara acea frumusete pe care nu o mai vazusem niciodata pana atunci.

Sufletul meu parca prinsese vlaga, glas si chiar viata! Ma tinea strans de mana si imi soptea continuu, vrand parca sa imi imprime la nivel profund cuvintele pe care mi le transmitea:

”Nu te teme. Nimic din toate acestea nu vor disparea. Ceea ce vezi esti TU! E oglindirea ta... in lume. Mergi cu incredere si ofera din tot ce Ai. Acum stii Cine Esti, Ce Poti, Incotro te indrepti si Ce ai de facut. De acum totul este Simplu. Dragut. Firesc. Oricand. In Iubire!”

Din acel moment, Sufletul meu nu a mai plans, nu a mai simtit durerea, disperarea si deznadejdea. Din acel moment, Sufletului meu i-au crescut aripi! Aripi mov, puternice si numai bune de ...Zbor!

Imi deschid aripile sa te imbratisez.

Imbratisare Mov. Implinire. Iubire.

Clara