Exista oameni care sufera din diferite motive.
Exista oameni care plang si simt o mare durere, uneori
inexplicabila.
Exista oameni care nu au ceea ce isi doresc (material,
emotional, spiritual, mental... desi ultimele doua planuri nu prea preocupa pe
multi. Oare de ce?!) si orice ar face nu reusesc sa obtina.
Exista oameni care si-au pierdut speranta.
Exista oameni care se simt neiubiti.
Exista oameni care simt ca nu sunt capabili sa iubeasca.
Exista oameni care considera ca au ramas fara suflet.
Exista oameni care sunt bolnavi, mai mult sau mai putin
grav.
Exista oameni care se urasc pe ei si pe ceilalti, isi urasc viata si isi doresc cu disperare sa
moara, sperand ca astfel totul se va rezolva.
Exista oameni care... au nevoie de ajutor. Ajutor care pare
ca intarzie sa apara...
Cati oameni, atatea „probleme”. Pana nu de mult ma intrebam:
„De unde vine diversitatea asta de „probleme”?”. Intre timp am primit raspuns:
pentru ca oamenii au fost obisnuiti sa gandeasca (prea) mult, prost si fara
rost, sa faca o gramada de scenarii, sa judece si sa acuze in dreapta si
stanga... Pentru ca oamenii, fie ca realizeaza sau nu, sunt creatorii
propriilor lor vieti. Gandurile lor creeaza dupa chipul si asemanarea lor.
Deci, e logic... Cati oameni, atatea probleme!
Asa ca oamenii sufera din diferite motive (de cele mai multe
ori din cauza lor si a programelor pe care si le induc sau le accepta de la
altii). Si, cautand sa scape de suferinta, oamenii ajung sa devina
constienti de ei insisi si de ceea ce ii inconjoara. Incep sa primeasca
raspunsuri la intrebarile care ii framanta de ani de zile... Incep sa se
autoanalizeze, ceea ce conduce la o rearanjare a Ceea Ce Sunt... Incep sa
inteleaga ca lucrurile sunt Asa Cum Sunt, adica Bune oricum ar fi. Incep sa se
ierte pentru tot ce au crezut ca au greit. Incep sa invete ca nu exista
greseli, ci numai trepte de evolutie si, astfel, incep sa se accepte pe ei
insisi, sa se inteleaga si sa se iubeasca. Apoi, incep sa manifeste compasiune
pentru ceilalti, sa ii inteleaga si sa ii accepte asa Cum Sunt... Astfel,
oamenii fac Pasi MARI pe Calea lor de Evolutie. Si toate acestea datorita
suferintei, a durerii si a lacrimilor care le-au primit in dar la un moment
dat.
Mare DAR! MARE!
De ce? Pentru ca daca nu ar fi existat suferinta omul ar fi
ramas ignorant, complacandu-se in „ape caldute” si un trai flu-flu.
Exista oameni... Si o parte din acesti oameni ajung la
terapeuti (alti oameni, dar care se presupune ca sunt constienti de ei insisi,
de Univers, de Dumnezeu, de Viata, de Moarte...). Ajung prin recomandari, din „intamplare”
sau oricum altcumva. Nu m-am gandit daca este important modul cum ajung (ma voi
gandi si daca gasesc un raspuns, te anunt), insa stiu ca e un pas important
intalnirea cu terapeutul. De ce? Pentru ca poate deschide acelui om Poarta spre
Lumina. Sau Intuneric. La fel de important. Sau ii poate deschide chiar Poarta
Spre El Insusi.
Terapeutul te poate ajuta in multe moduri. Daca vrea. Daca
stie. Daca a inteles ceva din toate cursurile pe care le-a facut. Daca a
experimentat el insusi. Daca a lucrat mult. Daca are incredere in ceea ce face.
Daca este apropiat de oameni. Daca inima lui este deschisa celorlalti, nu numai
banilor. Daca este lasat. Daca este ajutat de cel ce vrea sa se vindece.
Daca... Daca... Daca... Sunt multi de „daca”, insa important este ca POATE!
Am fost si sunt intrebata daca orice boala se poate vindeca?
Raspund aproape instinctiv: „Da! Se poate vindeca! Dragut. Firesc. Oricand.”
Uneori, recunosc (fara nici o teama), nici eu nu stiu cum. Dar simt, stiu ca se poate! Si, apoi...
daca acel om a ajuns, cu ultimul sau strop de speranta, la mine, cine sunt eu
sa ii ucid si ultimul licar din privire? Atata timp cat terapia pe care o
fac... nici macar nu o fac eu?! Cand eu sunt doar un canal prin care energia
divina trece spre celalalt... Atat cat este nevoie. Atat cat trebuie. Atat cat
este ingaduit. Atat cat este optim pentru acea persoana. In voia Tatalui si
Spre Binele Suprem.
Nu am sa pot niciodata sa spun: „Nu.” In primul rand pentru ca
tot ceea ce ma compune ca om, ca spirit, ca energie... urla din mine ca „SE
POATE!”.
Uneori sunt acuzata ca sunt prea naiva, prea increzatoare,
prea curajoasa... Mi-o asum.
Ce nu-mi asum este sa fiu eu cea care-i trage o palma peste
ochi „nefericitului” din fata mea care, impovarat de griji, abia daca mai poate
ridica ochii din pamant.
Am auzit de curand, de la un terapeut, expresia: „Oare de ce
oamenii ajung la mine atunci cand nu mai este nimic de facut?”. Iertat sa-mi
fie, nu judec pe nimeni, insa, eu personal, cand aud astfel de replici simt cum
mi se infioara tot corpul si striga cat poate de tare: „Orice Se Poate!!!”, „Mai
sunt atatea de facut!!!”
Caci, da, terapeutul nu este doar cineva care poate sa te
vindece de o anumita boala. El, lucrand la nivel energetic profund, te poate
ajuta sa te cunosti, sa te accepti, sa te iubesti, sa te intelegi, sa te ierti;
te poate ajuta sa devii Cine Esti de fapt, te poate ajuta sa constientizezi
diferite lucruri de care ai nevoie pentru a evolua, te poate ajuta sa te
schimbi conform planului divin, te poate ajuta sa te echilibrezi energetic, sa iti anihilezi toate programele induse si autoinduse, sa iti taie legaturile nesanatoase si negative, te poate ajuta sa iti recuperezi sufletul, te poate ajuta sa intelegi diferite lucruri
care ti se intampla, te poate ajuta sa cresti spiritual, te poate ajuta sa iti
gasesti Linistea, Armonia, Iubirea, Echilibrul; te poate pregati pentru o
operatie, pentru o perioada dificila sau chiar pentru plecarea, usoara si fara
durere, din aceasta lume fizica (nu e putin lucru, sa stii), te poate pregati pentru
calatoria ta in lumea de Dincolo, astfel incat sa te poti bucura cat mai mult
de tot ce te asteapta Acolo, in diferitele planuri prin care vei ajunge
(astral, mental, cauzal)... Am enumerat doar cateva din lucrurile care le poate
face pentru tine un terapeut, insa lista este mult mai lunga. Judecand dupa
toate acestea ne dam seama ca nu vindecarea bolii de care suferi este
prioritatea, ci constientizarile si pregatirea ta ca Spirit, pentru intoarcerea
Acasa.
Si atunci, cum pot eu, ca terapeut, sa ma uit in ochii tai
stinsi si sa iti spun, certandu-te si tragandu-te, parca, la raspundere pentru
neglijenta si neputinta de a ma gasi mai repede: „Ai venit prea tarziu. Nu mai
e nimic de facut!”? Cum???
Sa fie clar:
Nu poti limita Infinitul!
Nu poti limita Infinitul!
Toti oamenii se pot vindeca!
De orice boala. De
orice suparare. De orice problema.
Toti.
Acum sau alta data.
Dragut. Firesc. Oricand.
Trimit energie vindecatoare spre tine. Cu voia Lui. Spre
Binele Tau Suprem.
Clara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!