Da din Lumina TA, Curcubeului!

Unii dintre voi poate isi mai amintesc de Fetita Curcubeu. Altii posibil sa o fi uitat. Iar altii... afla abia acum de existenta ei.

Frumoasa si minunata mea fetita ... Curcubeu!

De ce Curcubeu? Pentru ca atunci cand ii fac terapie ea vede... C U L O R I. Intai culori inchise si apoi, pe masura ce inaintez cu terapia, culori din ce in ce mai vii, mai colorate si mai luminoase.

Am povestit despre ea in urma cu ceva timp, postarea "Terapie Curcubeu". 

Gasiti aici povestea ei.

Spuneam atunci ca fetita are probleme cu inima... Si pentru a le rezolva este necesara o interventie chirurgicala. Usor de zis. Greu de acceptat pentru parinti si cei apropiati. Fetita are doar 7 ani.

Cu totii stim: orice interventie chirurgicala este un... risc. La aflarea vestii bolii si a necesitatii interventiei, parintii ei au fost bulversati, dati peste cap cu totul... Lucru firesc, de altfel. 

E greu, aproape de imposibil, ca parinte sa accepti ideea ca propriul copil sufera, ca este bolnav, ca trebuie sa treaca prin chinul unei astfel de interventii. Ai face orice sa il ajuti. Te revolti. Ridici ochii spre Cer si intrebi: „De ce, Doamne? De ce tocmai ea? E atat de mica... ”... Viata ta se schimba. Nu mai ai chef de nimic, uiti de tine, de dorintele tale si, brusc, pare ca nimic nu mai are sens. Vrei doar sa ai copilul sanatos, asa cum il stiai ca este. O perioada chiar negi existenta bolii in speranta ca este un vis urat din care cu siguranta te vei trezi. Trece timp... si realizezi ca aceasta este realitatea. Atat de cruda. Si, mai ales, nu o poti schimba. E foarte greu, dar, in final, iti accepti, resemnat, neputinta.

Parintii fetitei au trecut prin toate aceste stari. Le-au trait cu intensitate maxima pe fiecare dintre ele. Nu avem de ce sa ii condamnam.  Si nici nu avem de ce sa ne fie mila de ei.  Din contra! Eu simt admiratie, respect si compasiune (ceea ce e diferit de... mila, desi adesea sunt confundate). Le-am fost alaturi, atat cat am putut si cat am avut voie, inca de la inceputul aflarii vestii despre interventia chirurgicala. M-am implicat atat cat am simtit ca pot si mi se permite. Am preluat din durerea lor si, cu ajutor divin, am transformat-o in zambet, pe chipurile lor. Ne-am rugat impreuna pentru un viitor frumos al fetitei. Si darurile nu au intarziat sa apara. Unele dintre ele le-am constientizat si le-am primit cu drag si bucurie imensa, altele, insa, nu am reusit (inca) sa le descifram si sa le recunoastem.

Suntem recunoscatori pentru TOT!

In primul rand, si cel mai important (cred) am primit Putere, Incredere si ...Timp. TIMP in care fiecare sa poata sa analizeze toata situatia, sa o intoarca pe toate partile, sa inteleaga o mare parte din lectiile acestei perioade de grele incercari si sa se pregateasca pentru Marele Moment al interventiei. Caci, oricat de greu ar fi de crezut, da, EXISTA pregatire pentru un astfel de moment. Si TIMPUL este un dar si un factor foarte important in aceste cazuri.

Toate acestea le-am constientizat aseara, cand mama fetitei m-a anuntat ca interventia a fost programata pentru marti, 11 februarie, la ora pranzului.

Cu ajutor divin, parintii fetitei au reusit, intr-un timp relativ scurt, sa isi schimbe gandirea, atitudinea si raportarea fata de aceasta grea incercare a vietii lor. Iubirea imensa din sufletul lor a reusit sa calmeze gandurile care le asurzeau creierii cu intrebari inutile. Increderea in scopul bun al oricarei situatii de viata, oricat de rea ar parea ea, i-a ajutat sa isi regaseasca puterea de a zambi, de a spera si de a se bucura de fiecare clipa.

Dupa saptamani intregi in care, fiecare se inchisese in el, indepartandu-se de celalalt, fiind torturati de propriile ganduri negative, s-au regasit IMPREUNA, , cu zambete si bucurie, la mesele din familia lor. Au ridicat atunci ochii spre Cer si, tinandu-se strans de mana, au spus simplu, dar din toata fiinta lor: „Multumim!” Si Cerul le-a zambit, gandind: „Au inteles!”

Mesajul de aseara...

„Buna Oana, marti 11 feb, intram in operatie . Am emotii, dar sper ca toate sa se rezolve asa cum trebuie. Te pup.”

Recunosc, pentru cateva momente am ramas inerta, privind ecranul telefonului si recitind mesajul de cateva zeci de ori. Inima parca incetase sa-mi mai bata. Era liniste. Chiar si Timpul se oprise in loc. Nu mai auzeam nimic, nu mai simteam nimic, nu mai vedeam nimic, nu mai gandeam nimic. Erau doar acele cateva litere negre scrise, de mana tremuranda (de emotie si teama) a mamei, pe un ecran alb. Pe care, habar nu am de ce, le citeam si reciteam intr-una pana cand ochii mi s-au impaienjenit de... lacrimi. Erau lacrimi de panica, frica, intrebari fara raspuns, dar si de bucurie, speranta, iubire si incredere. Caci, da, ceea ce numim, in aceasta lume fizica, Bine si Rau, exista mereu impreuna, oricat am incerca noi sa dam impresia ca suntem maestrii in a le separa. Nu avem cum. Separandu-le, dezechilibram totul. Yin si Yang... va amintiti?

M-am trezit respirand profund de cateva ori. Apoi am tastat si eu: „Vin cu tine. Crezi ca am voie?”. Am simtit ca sunt parte din tot acest tablou. Ca misiunea mea e sa fiu acolo, cu ei, traind ce traiesc si ei, sperand si rugandu-ma, alaturi de ei,  pentru micuta fetita Curcubeu. Asa ca am continuat sa ii tastez mamei: „Va fi bine. Dar vreau sa fiu acolo cand vei zambi.”

Apoi un gand de imensa Recunostinta mi-a strabatut intreaga fiinta:  

„Multumim, Doamne, pentru TOT! Stim ca tu vei fi deja acolo, pregatind totul perfect, astfel incat totul sa se deruleze exact asa cum trebuie.”

P.S. – Daca doresti sa te implici si sa oferi o parte (mai mica sau mai mare) din tot ce ai tu mai bun si mai frumos in tine, trimite intentia, gandurile si sentimentele tale frumoase, bune, luminoase si pozitive catre aceasta fetita, pentru rezolvarea situatiei ei, in Voia Tatalui si Spre Binele Suprem. Fii, din punct de vedere energetic, alaturi de noi, marti, 11 februarie. 

Stiu ca nu te vei implica pentru a fi recompensat, ci doar din dorinta de a contribui la continuarea frumoasei calatorii a acestei minunate fetite, in aceasta superba viata pe Planeta Pamant. Cu siguranta, insa, vei fi rasplatit inmiit pentru gestul tau frumos.

Da din Lumina TA, Curcubeului! Fa-l sa straluceasca si mai tare!

Fetita Curcubeu percepe toate aceste incercari din viata sa ca pe o frumoasa calatorie in care este nerabdatoare sa plece, marti, 11 februarie. 

Alaturi de intregul Cer, iti multumim!

Clara

(Domnul Daniel Avramita ne spune: " Cred ca nu este bine sa se emita energie in timpul operatiei, maestrul meu imi spune ca este posibil sa anihileze (total sau partial) efectul anesteziei." Sa tinem cont si de asta.)