Despre durerile oamenilor

Obisnuiesc sa discut cu oamenii despre... lucruri. Si-mi place. Ador modul cum se deschid in fata mea ca si cum as fi cel mai bun prieten al lor, ca si cum ar vorbi ei cu ei fara sa ii auda nimeni.

Discutand cu ei le aflu framantarile si problemele, visele si sperantele, iubirile si dorurile, dorintele si dezamagirile... Ii descopar pe ei Asa Cum Sunt si asa cum poate nu s-au mai aratat in fata nimanui pana acum. Multi dintre ei sufera pentru ca nu au cui sa spuna tot ceea ce simt, tot ce ii doare si tot ce iubesc...

Atata incredere! Atata daruire! Atata sinceritate!

VA MULTUMESC! Multumesc! Multumesc!

Apreciez deschiderea oamenilor si sunt recunoscatoare ca ma aleg sa le fiu confidenta chiar daca nu am raspunsurile la toate intrebarile vietii, chiar daca si eu am momente cand ma simt singura, deznadajduita si pierduta... Pana la urma sunt si eu un om! Si interactionand cu ceilalti ajung sa ma descopar pe mine, pe langa ca ii descopar pe ei. Ma regasesc in povestile multora dintre ei.

Deseori oamenii se arata ingrijorati de cei din jurul lor si imi spun ca ii doare cand ii simt pe altii incarcati..., cand le simt framantarile si nevoile..., durerile si neputintele... Imi spun ca de la o vreme ii doare tot mai mult pentru ca mai toti oamenii sunt asa: tristi, nervosi, neincrezatori, rai, dusmanosi.

Daca te doare ceea ce este in jurul tau este pentru ca inca nu ai inteles si acceptat faptul ca ceilalti au voie sa fie cum vor ei, cum pot si cum trebuie sa fie... si ca nu ii poti ajuta pe toti. Prioritatea ta esti TU!. Suna egoist , dar nu este. Si mie mi-a luat ceva timp sa accept asta... Si am reactionat violent cand mi s-au spus aceste lucruri... Cu timpul, insa mi s-a confirmat ca asa este. Ca sa ii pot ajuta pe altii trebuie sa fiu eu BINE din toate punctele de vedere... pentru ca fiind bine eu pot sa emit tot ceea ce este bun si frumos... Altfel de unde sa scot toate aceste lucruri daca nu le am in mine?

Apoi... daca te doare ceea ce emit altii este posibil sa fie si din cauza faptului ca acele lucuri se mai afla inca in tine, fie ca esti sau nu constient/a de existenta lor... Si aceste lucruri trebuiesc constientizate, acceptate, si... curatate cu puterea gandului tau. Sau cu ajutorul unui terapeut.

Mai este posibil ca aceasta durere sa vina din faptul ca ai campurile deschise si poate ar trebui sa ai un sistem de protectie. Eu nu sunt adepta sistemelor de protectie pentru ca evolutia nu se poate realiza stand inchis/a intr-un glob de sticla precum un/o Print/esa... Evolutia se realizeaza printre oameni, primind lovituri si zambete..., tocindu-ti coatele si genunchii ca sa ajungi acolo unde iti doresti... si unde te poarta sufletul. Folosind sisteme de protectie te indepartezi de ceilalti..., nu ii mai simti..., iar daca nu ii mai simti nu mai poti sa ii intelegi.

Eu, ceea ce iti spun, (orice ti-as spune!) nu trebuie sa iei de bun.

Tu ... verifica!

Vezi cum e. Vezi ce raspunsuri primesti tu!

Suntem Impreuna pe drumul acesta spre... Evolutie.

Clara

Mi-e dor de un Inger

Fiecare dintre noi purtam in suflet persoane sau experiente care au declansat in noi evolutia ulterioara si care au determinat schimbarea aproape in intregime a tiparelor noastre de gandire. Sunt energii care ni se lipesc de suflet si ne insotesc pe tot parcursul vietii, motivandu-ne si amintindu-ne ca suntem iubiti, protejati si ajutati continuu, nefiind niciodata singuri.

Si eu port astfel de persoane in suflet care simt ca ma ghideaza, ma umplu de energie, iubire si armonie si-mi amintesc mereu ca natura mea este Divina, ca sunt Energie, ca sunt Iubire si ca menirea mea pe acest pamant este sa impart cu ceilalti Tot Ceea Ce Sunt.

De una din aceste persoane mi-e dor Acum. Si ma intreb cum poate sa-mi fie dor de cineva care ma locuieste si ma insoteste tot timpul? Hm... Nu am gasit inca un raspuns. Dorul doar Este si ...atat!

Pentru mine, A. este confirmarea ca Iubirea Exista si ne tine pe toti aproape, asemeni unei mame. Este Ingerul Iubirii si Luminii.

Poate am sa iti povestesc intr-o zi...

Imbratisata fiind de un dor imens,

Clara

Incepe sa fie necesara tot mai mult racordarea noastra la Sursa.

Ne-am obisnuit sa facem totul la intamplare si gandindu-ne doar la interesul si binele nostru imediat, fara sa luam in calcul ca cei din jurul nostru poate sufera de pe urma actiunilor, deciziilor, cuvintelor, gesturilor, gandurilor, faptelor si sentimentelor pe care le avem. Taiem copaci fara sa ne gandim la beneficiile pe care le avem de pe urma lor. Aruncam gunoaie pe strazi fara sa ne pese ca vom mai trece pe acolo. Agresam fizic, verbal si moral oameni si animale fara sa constientizam ca toata violenta aceasta vine din... noi. Ne tradam apropiatii, mintim fara vreo remuscare,  ne inselam partenerii, ne punem piedica unii altora pe oriunde ne intalnim... Muncim doar ca sa producem bani, fara sa mai punem pasiune in tot ceea ce facem…. Am uitat de visele noastre.  Am uitat sa spunem “Multumesc.”, zambim doar de ochii lumii, nu mai avem incredere in noi si in ceilalti… Nu mai stim cine suntem si ce cautam. Traim fara sa avem un scop, o tinta, o destinatie. Nu ne mai asumam nimic din ceea ce facem, spunem,  gandim si simtim. Iubim la intamplare si ne schimbam partenerii in functie de capriciile trupului nostru pofticios.  Nu ne mai impresioneaza lacrimile, gesturile frumoase si Iubirea cu care altii ne inconjoara. Doar profitam. De tot. La maxim!

Facem toate astea de cand ne stim. Si avem impresia ca le vom putea face la nesfarsit fara sa ni se solicite o …Plata. Da, asa a fost pana cu putin timp in urma cand platile veneau chiar si peste 3-6 vieti si nici nu ne pasa de ele.  Dar vremurile s-au schimbat si nu mai putem continua la fel. Si nu pentru ca ne-ar interzice cineva sau pentru ca ar fi aparut cineva care sa ne dea una in cap ori de cate ori gresim (desi ar fi fost bine, parerea mea, caci ne-am invatat sa semanam in jurul nostru Frica, ceea ce inseamna ca doar la Frica am mai reactiona).Dar… NU! Deloc.  

Esti in continuare LIBER. Liber sa faci Orice. Poti sa faci orice rau doresti, oricui doresti, oricand doresti, cu oricata indiferenta, cruzime si sadism vrei. Poti sa imprastii numai suferinta in jurul tau, oricat, oricui, oricand, oricum... Nimeni nu iti interzice, nimeni nu te impiedica, nimeni nu te pedepseste. 

Dar fii pregatit sa primesti ceea ce daruiesti, caci Universul asa functioneaza. Si Aici, Acum aceasta regula a Universului a inceput sa se aplice din ce in ce mai rapid si mai mult. S-au accelerat schimburile a ceea ce emitem cu ceea ce primim inapoi si nu stiu cati vor mai fi asa relaxati in a face rau altora… Nu mai avem timpul de gratie de 3-6 vieti ca sa primim inapoi ce am trimis altora. Uneori totul se petrece instant. Emiti rau, primesti rau. Imediat. Zbang! Zbang! Hm… Frumos, nu?!

Plus ca am cam ramas pe cont propriu. Nu ne mai preia nimeni karma, nu ne mai ajuta nimeni la intamplare. Nu-si mai pune nimeni obrazul pentru nesocotinta noastra. Suntem iubiti si iertati si chiar si ajutati… insa a venit vremea sa muncim si noi, sa depunem eforturi pentru noi, pentru clipa de Acum, pentru stropul de Fericire si Iubire pe care ni-l dorim. Caci ni s-a dat la discretie din tot, insa am considerat ca ni se cuvine si am uitat sa multumim sis a fim recunoscatori. N-am stiut sa apreciem ce am primit. Acum… suntem lasati sa facem NOI. Ca Noi. Si vom primi la fel: ce am creat …Noi!

Poate ca ai observat si tu ca lucrurile incep sa se schimbe si parca nu mai merge cum mergea pana acum... Nu mai putem fenta pe nimeni, nu mai putem sa iesim invingatori prin metode perfide, nu mai putem sa le facem rau celor buni, nu mai putem sa avem o viata buna facand rau altora (si implicit noua).

Incepem sa ne manifestam tot mai mult ca... energii, ca Spirite, ca Ceea Ce Suntem, de fapt!

Traim vremuri in care simtim tot mai des ca Ceva din noi incepe sa ceara ENERGIE! Tot mai multi dintre noi incep sa se planga ca se simt lipsiti de vlaga si ametiti. Si chiar asa sunt! Lipsiti de energie! De ce se intampla asta? Simplu. Pentru ca a venit Timpul ca fiecare sa isi asume existenta pe care o are, sa constientizeze misiunea petru care a venit Aici si sa faca eforturi personale pentru evolutia sa. Nu ni se mai ingaduie sa traim ca paraziti pe spinarea altora. Ori traim „pe propriile picioare”, ori ne chinuim, secatuiti de energie si speranta, invartindu-ne intr-un Cerc care pare ca ...nu se mai termina. Ai vazut Cerc sa se termine? Desigur, nu!

Incepe sa fie necesara tot mai mult racordarea noastra la Sursa.

Cine intelege, bine. Cine nu... se invarte. La nesfarsit, pana intelege.

Si in acest caz, alegerea tot a noastra este!

Astfel, cei pregatiti ajung sa se conecteze la Sursa prin eforturi personale (initieri, cursuri, terapie, meditatie, etc), ceilalti... incep sa fure energie de la... altii! Interesant este ca pot face asta doar un Timp (limitat), nu la nesfarsit. Asa ca nu e de dorit!

Ne convine sau nu, ne dam seama sau nu, credem sau nu, este Clar: trecem catre un alt tip de existenta si incepem sa ne manifestam mai mult ca spirite (energie) si mai putin ca.. oameni, cum eram obisnuiti. Asa ca este normal sa ne simtim fara energie pentru ca, manifestandu-ne tot mai mult ca Spirite, energia incepe sa devina „aerul” nostru si consumam din ea. Nefiind racordati la Sursa Divina, energia noastra se termina destul de repede si trebuie sa producem alta.

Inainte ne era de ajuns Aerul pe care il respiram si care era din plin si pentru care singurul efort pe care trebuia sa il facem era sa tragem aer pe nas. Ne obisnuisem. O faceam involuntar. Nu aveam nici o grija legata de supravietuirea noastra. Ehee... S-au dus acele vremuri!

A venit Timpul sa devenim Constienti de TOT Ceea Ce Suntem si TOT Ceea Ce Facem.

A venit Timpul sa respiram constient, sa mancam constient, sa ne imbracam constient, sa mergem constient, sa dansam constient, sa vorbim constient, sa radem constient, sa plangem constient, sa oferim constient, sa primim constient, ...sa traim constient!

A venit Timpul sa devenim constienti de calitatile si puterile noastre.

A venit Timpul sa manifestam Iubirea si Lumina din noi. Doar suntem Fiinte Divine (chiar daca am uitat)!

A venit Timpul sa constientizam ca suntem Energie! Si sa ne comportam ca atare. Cu IUBIRE!

Traim vremuri cu energii foarte puternice si cei care nu sunt obisnuiti cu energia au probleme. Nu rezista.

Lumina este prea puternica si ii parleste! Si incep sa se planga ca le merge greu, ca au probleme, ca nu mai pot…, cautand mereu vinovati, fara sa isi puna intrebarea “De ce?” si fara sa faca vreo schimbare in ceea ce ii priveste.

Chiar si cei care sunt deja racordati la Sursa incep sa simta schimbarea, doar ca pentru ei efectele schimbarii sunt mai blande, mai estompate.

Scriu aceste randuri si imi rasuna in minte si in suflet cuvintele pe care mi le-a spus de curand o persoana draga mie: “Daca am respecta toţi legea lui Dumnezeu ar fi Pace şi Inţelegere!”

Tot ce se intampla este normal, firesc si ... simplu! Ne intoarcem Acasa. Asa simt. Indiferent ce ar insemna acest ACASA... 

Gandeste-te putin la toate astea… Simte noile energii, simte Schimbarea… Fii tu Schimbarea! Asuma-ti Ceea Ce Esti. Asuma-ti Viata! Fii responsabil. Fii Constient. ...si va aparea Linistea care naste Fericire si Armonie!

Iti transmit Iubirea si Lumina din sufletul meu,

Clara

COPIII - ingeri pe Pamant

Ce ai face/gandi/simti daca intr-o zi copilul tau ti-ar spune:

„Mami/Tati, tu stii ca eu stiam dinainte ca tu vei fi mama mea/tatal meu...? Mi-a aratat mie Doamne-Doamne cand eram in Cer.”

...si apoi ti-ar povesti cum statea ea/el in Cer, langa Doamne-Doamne si te privea pe tine, cand erai copil si te jucai, te duceai la scoala... si cresteai si ea stia ca TU vei fi mama ei/tatal ei...?!

Hm... Cum ar fi? Ce reactie ai avea? 

Ai stii ce sa ii raspunzi atunci cand te intreaba cum s-a format Universul? Cine este Dumnezeu? Care este rostul vietii? Incotro ne indreptam? 

Fie ca stim, fie ca nu, copiii au nevoie de ...Raspunsuri. Si cand spun raspunsuri exclud din start variantele in care ii spui:

-"Esti mic, nu te mai gandi la problemele astea de oameni mari. Vezi-ti de copilaria ta!",

-"Cine ti-a mai bagat si prostiile astea in cap?",

-"Nu exista viata dupa moarte.",

-"Nu ai cum sa fi fost langa Dumnezeu! Nimeni nu ajunge la el.",

-"Nu aveai cum sa stii ca eu voi fi mama ta. Este Imposibil!!!" etc... etc...

Ma gandesc tot mai des la acesti copii care cauta si cer raspunsuri si nu are cine sa le ofere...

Am fost si eu un astfel de copil si mi-ar fi placut sa existe cineva care sa discute cu mine, sa imi explice, sa CREADA in ceea ce spun, sa ma asculte... macar. Sa-mi spuna ca e normal ce mi se intampla si ca exista si alti copii care simt ca mine. Am avut parte la un moment dat de toate astea, insa o mare parte din timp a trebuit sa imi ascund  toate framantarile legate de energie si Univers si sa caut singura ce ma interesa. Cand esti copil e greu sa ajungi la Informatie, iar cand ajungi la ea e dificil sa o intelegi daca nu e cineva care sa iti explice pe intelesul tau.  Cand esti copil este foarte important ce cred altii despre tine. Si incepi sa simti Frica. Frica de a nu parea ciudat, de a nu fi exclus, de a nu fii ignorat de ceilalti, de a nu fi certat, de a nu ti se spune ca esti mic si vorbesti prostii...

Parinti! Copiii au nevoie sa creasca cu IUBIRE, nu cu FRICA.

Nu invinovatesc pe nimeni si cred cu tarie ca oricum ar fi, pana la urma fiecare copil, la maturitate, va ajunge acolo unde este Chemarea lui. Totusi, imi devine din ce in ce mai clar ca daca s-ar incepe „educarea” copiilor si din acest punct de vedere, drumul lor ar fi mai lin, mai sigur, mai plin de incredere si reusite.

Tot mai multi parinti isi duc copiii la cursuri de inot, arte martiale, gimnastica, balet, vioara, pian, scrima, rugby, fotbal si... multe altele. Te-ai intrebat vreodata DE CE fac asta? Eu m-am intrebat. Si am descoperit mai multe motive: sa se dezvolte armonios, sa socializeze, sa invete ceva nou, sa isi descopere vocatia, sa petreaca timpul intr-un mod util, sa isi mentina sau imbunatateasca starea de sanatate, sa se simta important si util, sa nu sufere ca ceilalti colegi si prieteni ai lui merg la cursuri si el nu, sa stie, atunci cand va creste, ca parintii lui au facut tot posibilul sa il invete cat mai multe lucruri... Multe, multe motive... Practic, cati parinti si copii, atatea motive!

Si totusi, am analizat foarte, foarte, foarte bine: ...nici un motiv nu are legatura cu sufletul copilului, cu natura lui divina, cu Ceea Ce Este El, cu intrebarile pe care el si le pune inca de pe acum si la care tu, ca parinte, de cele mai multe ori nu stii sau nu ai timp sa ii raspunzi! Si stiu! ...O sa imi reprosezi ca tot repet asta intr-una... Da! Pentru ca eu SIMT ca este IMPORTANT. Si... inca nu reusesc sa inteleg de ce nu li se pare si celorlalti la fel de important?!...

Avem copii MARI, aflati pe o treapta de evolutie superioara noua si asta ar trebui sa ne responsabilizeze, sa fie un motiv suficient pentru ca noi, parintii, sa intelegem ca au nevoie de mult mai multe lucruri decat le oferim deja. Ne mandrim cu ei, le povestim prietenilor ce copii grozavi avem... si ce intrebari nepamantene ne pun aproape zilnic..., ne framantam creierii sa gasim ce sa le spunem cand ne „pocnesc” cu cate o astfel de intrebare, ...dar ce facem CONCRET pentru ei din acest punct de vedere?

Hm...Nici tu nu stii ce sa raspunzi, nu?

Ma tot gandesc la tot acest tablou cu copii si imi dau voie sa ii simt virbratia culorilor cu care a fost pictat si ajung in acelasi punct: este necesar ca eu sau altcineva sa faca CEVA si pentru copii. Si, mai devreme sau mai tarziu, cineva va face asta!

Si ei au dreptul la evolutie.

Asa simt. Asa cred. Asa e normal. Asa e logic. Asa este responsabil din partea noastra, ca adulti, ca parinti, ca bunici: sa ne ingrijim sa le continuam Drumul spre Evolutie. Acest drum nu incepe la o anumita varsta. El a inceput in urma cu cateva vieti... Aici, Acum este doar continuarea! Copiii sunt copii doar Acum, pe planeta Pamant... Ca varsta astrala ei pot fi entitati mai tinere sau mai batrane venite Acum, Aici (la fel ca noi toti) pentru... evolutie! De ce sa astepte 18 ani ca sa poata sa aiba acces la Informatie? Cand ei au oricum acces?! Nu e nevoie sa se faca MULT. Eu simt ca e mai usor decat la adulti. Copiii prind repede si inteleg si mai repede. Ei simt tulburator de multe... lucruri. Dar au nevoie macar de o vorba, de un gest, de o scanteie care sa le dea curaj si incredere... Au nevoie de o mana care sa le traga Cortina la o parte si sa le spuna zambind:  

"Paseste, e voie! Iubeste si fa ce vrei!"

Probabil ca deja astepti sa dau o Rezolvare. Ceva concret... 

As putea. Insa mai astept. Am cateva idei si simtiri care-mi staruie in suflet si in minte. Si in care CRED chiar daca par „contra curentului”... Am hotarat sa nu le spun inca. Le mai pastrez, le mai intorc pe toate partile, ma mai gandesc, mai fac Liniste si astept Raspunsuri... Si sunt increzatoare ca vor aparea. La Timpul Potrivit.

In tot acest timp am nevoie de Tine. Sa ne consultam. Sa imi spui ce crezi tu, ce simti... Sa imi povestesti despre Copilul Tau. Sa imi impartasesti concluziile la care ai ajuns tu. Caci cu siguranta te-ai gandit si tu la toate astea, iar daca nu ai facut-o pana acum, aceste randuri au provocat rotitele tale sa se invarta. 

Am nevoie de tine sa stiu ca nu sunt singura pe acest Drum. Am nevoie de tine sa imi spui ca nu este cum spun eu. Sa ma contrazici sau sa ma aprobi. 

Oricum ar fi, imi doresc sa stiu parerea ta, sa stiu ca Existi. Simt ca este o decizie pe care trebuie sa o luam IMPREUNA. Nu e vorba doar de copilul Meu, ci si de al Tau. 

Am incredere ca Putem Reusi. Impreuna!

Clara

Terapie CURCUBEU

Ieri am aflat ca un copil are nevoie de ajutor. Este vorba despre o fetita pe care o cunosc de cand s-a nascut si care a crescut impreuna cu fetita mea. Am simtit ca pot face „ceva” in aceasta privinta si cu acordul mamei am fost sa o vad.

Te simt putin intrigat, poate? Te intrebi: „Cum adica te-ai dus ca ai simtit...? Daca nu simteai nu te duceai? Cum sa nu te duci? Copilul avea nevoie de ajutor...” Da, m-am dus pentru ca asa am simtit si, da, daca nu as fi simtit ca trebuie sa ma duc nu m-as fi dus. Pare simplist, insa pentru mine e un indicator esential. Poate ca altii nu au incredere (inca) in intuitia mea, dar eu am! Si o folosesc cat pot de mult. Si ea, parca simte, si cu cat o folosesc mai mult cu atat ma conduce pe carari si mai frumoase, cu descoperiri si constientizari impresionante.

Inainte sa ajung la ea, ma intrebam, ca om: „Oare de ce trebuie copilul acesta sa treaca prin asa probleme mari?”; ma rugam, ca terapeut, sa mi se arate o cale de rezolvare a situatiei si implicit o cauza (spirituala) a bolii, astfel incat reusita tratamentului sa fie garantata. Imediat intuitia mi-a confirmat ca imi este alaturi si ma ajuta de fiecare data, oferindu-mi cateva raspunsuri.

Ca om e greu sa intelegi de ce se intampla unele lucruri grave copiilor, insa ca terapeut sau ca om care ai inteles ca totul este energie, incepi sa intelegi ca si copilul este un Spirit care vine in aceasta lume, pe aceasta planeta cu o misiune, cu un bagaj energetic, cu o karma, cu niste daruri si incercari pentru el si pentru ceilalti (de obicei, familie). Copilul este mic pentru ca asa este randuiala pe planeta Pamant: sa te nasti mic si oamenii (mai ales parintii) sunt obisnuiti (ca asa au fost invatati la randul lor) sa considere ca daca esti mic nu stii si nu esti constient de foarte multe lucuri. Totusi, un copil, asemeni unui adult, este o energie, un Spirit, o entitate intrupata cu scopul de a evolua sau de a-i ajuta pe ceilalti sa evolueze. Spiritual este posibil sa fie o entitate chiar mai „batrana” (cu varsta astrala mai mare / cu mai multe reincarnari) decat un adult. Interesant, nu?

Am ajuns la ei si in pragul usii ma asteptau nerabdatori si curiosi: fetita, fratiorul ei si mama lor. In drum spre ei, le facusem deja curatari... Obisnuiesc sa imi „aranjez” dinainte „terenul”. Asa simt. Asa fac.

Am intrat si m-a intampinat mirosul de placinta cu mere proaspat scoasa din cuptor... Am zambit... si, recunosc, am salivat! (apoi am gustat... si, ...poti saliva si tu, era foarte buna!) Dupa ce am schimbat cateva cuvinte cu parintii m-am indreptat spre camera copiilor sa ma apuc de „treaba”. Nu aveam nici un plan. Nu am regizat nimic. Si bine am facut pentru ca am lasat totul sa se intample... si s-a intamplat intr-un mod... impresionant!

Copiii se jucau bucurosi de reintalnire (mi-am luat si fetita cu mine)... Vazandu-i atat de fericiti mi-am dat seama ca a-i intrerupe eu din joc pentru terapie... ar produce un stres, o neplacere, o nemultumire, o frustrare..., eventual un refuz si o reactie de respingere. Exact ce nu mi-as fi dorit. Asa ca, in speranta gasirii unei solutii optime, am amanat un pic Momentul. M-am asezat langa ei... un pic tematoare ca nu voi stii sa gestionez corect situatia, emitand tot felul de semnale de „Ajutor!” spre Univers.  Stand asa si asteptand un Raspuns, privindu-le jocul..., mi-au picat ochii pe o carte. Am zambit! Am simtit! Acolo era raspunsul!  Am luat increzatoare cartea si i-am intrebat: „Ia sa vedem, ce carte este aceasta?” .... Curiosi, si-au intors ochisorii spre mine si au dat din umeri: „Nu stim!”. Am zambit iar si am citit titlul: „Cum se apara animalele” ...., „Voi stiti cum se apara animalele?”. „Nu, nu stim!”. „Vreti sa va spun? Uite, scrie aici!”. „Da, da...” Am deschis cartea la „intamplare” (oare?) si am inceput sa citesc „Cum se apara sarpele... Sarpele se apara ascunzandu-se printre frunze...”, si, sasaind, imi indreptam degetelele spre ei... sub forma unui „atac” imaginar al unui... serpissssshor. I-am amuzat. Radeau cu gura pana la urechi. Am simtit ca am reusit (Multumesc, Univers!!!) sa stabilesc conexiunea. Am prins curaj si am intrebat-o pe fetita daca vrea sa ne jucam un joc. A acceptat bucuroasa si foarte curioasa. „Uite, vom juca un joc despre culori. Tu vei sta, aici, pe scaun, iar eu te voi invalui in culori.”. „De unde ai culori?”. „Hm... Am sa fac o magie si din palmele mele vor curge culori cu ajutorul carora „te voi colora” pe tine! Ce trebuie sa faci tu este sa stai linistita si atenta si sa imi spui ce culoare folosesc.”  Si am inceput... sedinta de terapie... CURCUBEU! Imi miscam mainile pe langa ea in timp ce doi ochisori uimiti, curiosi, plini de iubire si ...joc, imi urmarea fiecare miscare, exclamand, printre rasete zglobii de bucuria descoperirii: „Alb!”, „Maro!”, „Negru!”, „Rosu!”, „Culoarea pielii!”... In acest timp eu faceam curatarea campurilor fetitei. A urmat taierea stringurilor cu ajutorul Arhanghelului Mihail... moment in care culorile percepute de ea s-au schimbat in: „Rosu!”, „Violet!”, „Bleu!”, „Galben!” ...”Vad TOATE culorile!!!” Recunosc ca pana si eu, care cunosc puterile energiilor pe care le folosesc, am fost uimita de aceasta Schimbare si, mai ales de puterea de perceptie a fetitei. Atata incantare sa VEZI ceea ce faci (si de obicei nu se vede). I-am zis... „Pe toate le vezi?” ....”Da, da!” ... „Si negrul? Maroul? Unde sunt ca nu le-ai mai zis?” ... „Aaaa... , pai pe alea nu le mai vad! Vad violet! Uite si rosu!” ...

Fara cuvinte!

Am continuat, multumind continuu in gand si abtinandu-ma sa nu imi dea lacrimile. Impresionant. Pentru cateva secunde am simtit ca am ajuns in Rai si vad un ingeras-copil care se joaca de-a culorile, razand cu pofta, cu toata bucuria de A FI!

I-am pus mainile in dreptul inimii, acolo unde are ea problema, si mi-a zis... „Ma inteapa!”. Am indepartat palmele si mi-a zis ca asa este bine. Am continuat sa dau Lumina. Am intrebat-o iar daca o deranjeaza ceva. A zis ca nu.

La sfarsit, i-am facut ceea ce se numeste „Ploaia de Lumina”. Am intrebat-o ce simte. Mi-a zis: „Ma gadili!!! Hi hi hi...” Si a inceput sa rada exact ca si cum ar fi gadilat-o cineva si sa se ...scarpine peste tot! Am insistat: „Spune-mi cum simti..., descrie-mi.” ... „Pai simt asa... ca si cum... ” Vazand-o incurcata i-am zis: „Ca si cum cad picaturi de apa peste tine, ca atunci cand iti face mami dus?” Si ea..., bucuroasa ca o inteleg, a exclamat: „Da, asa! Asa simt! Ah, ce ma gadila!!! Hi hi hi...” Mamica ei, fiind de fata, ma intreba mirata din priviri ce se intampla, daca e de bine, daca e de rau... Am linistit-o din priviri ca este o reactie normala.

Am incheiat terapia...

Copiii si-au continuat jocul.

Simteam Incantare. Uimire. Multumire. Binecuvantare. Recunostinta!

A urmat discutia cu mama fetitei. I-am explicat ce am facut, ce am simtit, ce ar fi indicat sa faca, am discutat despre schimbarile pe care eu le consider necesare in comportamentul parintilor pentru a ajuta copilul sa se simta iubit si in siguranta si astfel cauza spirituala a bolii sa fie inalturata si sa survina vindecarea.

Am plecat. Cu Inima plina de Recunostinta si cu Mintea plina de constientizari care veneau, veneau, veneau...

Am adormit cu gandul la Raiul din zambetul ei si la Curcubeul din inimioara ei de copil.

Azi, m-am trezit cu dorinta de a scrie ce am trait ieri. Am comunicat mamei ca urmeaza sa scriu si am rugat-o sa nu se supere. Si-a dat acordul. Asa am simtit ...sa impartasesc cu tine tot ce am primit. Iti daruiesc acest CURCUBEU cu drag, din suflet. Si te asigur: nu e putin!

Te invalui in Lumina Colorata,

Clara

P.S. – Mamica ei mi-a povestit astazi ca dupa plecarea mea, fetita a inceput sa aplice pe parintii ei tehnicile de terapie folosite de mine, mai ales, taierea stringurilor. Le taia de mama focului. Si nu, nu pentru ca ii placea in mod special tehnica aceasta. Nu! Le taia pentru ca simtea ca parintii au nevoie de asta. Si simtea ca ea poate sa o faca!

Am zambit. Fetita imi continua „munca”.

E minunata. Si-mi confirma ceea ce am simtit cand m-am intrebat „de ce trebuie ea sa treaca prin aceasta incercare?”: parintii ei au nevoie de Lumina ca sa Urce, sa evolueze si sa fie cat mai aproape de Sursa, de Dumnezeu. Iar ea... ii ajuta sa devina constienti ca mai exista „ceva” dincolo de tot ceea ce putem vedea cu ochii fizici. Fetita lor este terapeutul perfect pentru ei. Sunt binecuvantati si iubiti daca au primit asemenea dar. Alegerile, insa, le apartin!

Toti copiii sunt speciali, insa unii vin cu „ceva” in plus!

Parinti faceti Liniste si ascultati-va copiii. Ati putea sa descoperiti ca va spun povesti divine.

Simplu. Firesc. Oricand.

Ingerii de langa noi

Inca dinainte sa ne nastem incepem sa avem contact cu alti oameni. Cu totii am simtit mangaierile unor palme curioase si tandre pe burtica mamei, casuta noastra draga din acea perioada.  

Pe tot parcursul vietii traim printre oameni cu care interactionam mai mult sau mai putin. Oameni care trec indiferenti pe langa noi si oameni pe langa care noi trecem indiferenti, oameni care ne ajuta si oameni pe care ii ajutam, oameni care au o influenta covarsitoare asupra vietii noastre si oameni carora noi le schimbam viata, oameni pe care ii uitam repede si oameni care ne uitam repede, oameni care ni se lipesc de suflet si oameni care ne iubesc, oameni care ne motiveaza si oameni pe care ii motivam, oameni care ne (re)amintesc cine suntem si oameni carora le (re)amintim cine sunt, oameni care exista langa noi si oameni langa care existam indiferent cat de departe am fi… Sunt atat de multe categorii de oameni care ne apar in viata incat mi-e greu sa le enumar pe toate aici, dar tu stii bine care sunt acestea, pentru ca si tu traiesti toate aceste intalniri. Ce ma intereseaza pe mine este sa devii constient de rolul acestor oameni in viata si evolutia ta.Deja stii ca toate (ti) se intampla cu un scop (bun) pentru tine. (Daca nu stii, tocmai ai aflat!) Astfel ca …toate intalnirile cu ceilalti au un scop:  iti aduc sansa de a mai urca cel putin o treapta… Trebuie doar sa fii pe faza si sa receptionezi toate mesajele care ti se transmit prin acei oameni. Si iar… doar de tine depinde! Pentru ca tu esti cel care permite (sau nu) ce intra si ce iese in/din viata ta.

Ce zici?! Ai receptorii deschisi? Esti dispus sa primesti mesajele? Sau nu iti pasa? Nu pot sa cred ca nu esti nici macar un pic curios…

Eu zic ca ar fi pacat sa nu fii interesat de toate aceste lucruri pentru ca ai putea rata sansa de a interactiona cu oameni cu totul si cu totul speciali de la care poti primi daruri la care nici macar nu gandesti. Ma refer la asa zisii ingeri intrupati care au venit pe aceasta planeta special pentru a ne ajuta Sa Devenim Ceea Ce Suntem. Ei au un rol important in trezirea si in deschiderea noastra catre constientizare si ne pot indruma spre descoperirea misiunii noastre personale din aceasta viata, ceea ce nu e putin lucru, sa stii!

Nu-ti spun mai mult.

Nu vreau sa insist.

Nu vreau sa te conving de nimic. 

Alegerea iti apartine, ca de obicei!

Vreau doar SA STII ca poti sa vezi mai clar decat vezi acum, ca poti sa auzi mai mult(e) decat auzi acum, ca poti sa simti mai intens decat simti acum, ca poti sa faci mai mult decat faci acum, ca poti Sa Fii mai Sus decat esti Acum si ca intr-o buna zi poti sa fii si tu un Inger printre oameni!

(Multumesc tuturor oamenilor cu care m-am intersectat in aceasta viata si in vietile anterioare, fie ca au fost ingeri sau nu, fie ca m-au facut sa plang sau sa zambesc, fie ca au poposit mai mult sau mai putin in viata mea, fie ca isi mai amintesc de mine sau nu, fie ca ne vom mai intalni vreodata sau nu. Multumesc si celor care urmeaza sa imi apara in cale de acum inainte.

Multumesc lui Dumnezeu ca a ingaduit toate aceste intalniri si ca le va ingadui in continuare.

Multumesc pentru TOT!

Multumesc! Multumesc! Multumesc!)

Imbratisari cu parfum de inger violet,

Clara

Despre conflicte

Tuturor ne este cunoscut sentimentul de a fi certati cu cineva. Da, da... Sentimentul acela care parca te strange si te tine pe loc.

Certuri si conflicte apar peste tot si este normal sa fie asa pentru ca... suntem diferiti! Fiind diferiti, avem pareri, sentimente, credinte, ...adevaruri diferite! Caci, da... cu totii avem dreptate tot timpul. 
Te si aud: „Cum asa? Cum sa aiba toti dreptate si, mai ales, cum toti in acelasi timp?” 
Pai... fiecare are unitatea sa de adevar (In articolul anterior am scris  „Despre Adevar”. Te invit sa il (re)citesti.), in care crede si pentru care este in stare sa mearga pana in panzele albe. Chiar daca nu intelegem si nu suntem de acord cu adevarul celuilalt este necesar sa il acceptam asa cum este. De ce? Pentru ca altfel conflictul capata dimensiuni mult mai mari. Este ca si cum continui sa torni drojdie peste aluat... Ne dorim asta? Nu, nu ne dorim.

Ce este de facut atunci? Consider ca in orice conflict aceasta este intrebarea esentiala la care trebuie sa isi raspunda fiecare. De ce? Pentru ca este o intrebare care te solicita sa cauti solutii  si care te plaseaza in Prezent-Viitor. Deseori, cand suntem certati cu cineva, facem greseala de a ramane cantonati in Trecut si evocam iar si iar evenimentele prin care am trecut, retraind iar si iar durerea si toate sentimentele negative pe care le-am avut atunci. Si asta nu face decat sa ne rupa de realitate, sa ne inraiasca si indarjasca si mai mult impotriva celuilalt. Ne facem rau singuri, facand, in acelasi timp, rau si celor din jur. Daca nu am mai evoca trecutul ne-am da voie sa trecem peste acea intamplare, ne-am da voie sa uitam si sa iertam. 

Exista o vorba: „Te iert, dar nu te uit!”.  As raspunde: „Fa ce vrei!” Tupeist, nu?! Nu chiar. Doar realist. De ce? Pentru ca nu e responsabilitatea mea ce alege celalalt sa faca. Daca el este dispus sa tina in el toata energia negativa a unui conflict doar de dragul de a arata ca el este cel care „invinge” (de fapt, pentru a-si hrani Orgoliul) cum as putea eu sa il impiedic? Sa faca ce vrea. Sa faca cum simte. Oricum, eliberarea mea nu depinde decat de (ai ghicit!) ...Mine! Nu am nevoie de iertarea si uitarea nimanui pentru a ma elibera de o anumita energie. Sta in puterea mea sa ies din cercul vicios al unei intamplari din trecut de care cineva trage cu dintii pentru a o perpetua in Prezent si, eventual, in Viitor. Eu Aleg CE vreau sa traiesc Aici, Acum! Si pot face asta indiferent ce alege celalalt sa faca.

De ce apar confliectele? Am spus mai sus: pentru ca fiecare vrea sa aiba dreptate si fiecare simte nevoia de a-l controla si domina pe celalalt. Fiecare incearca astfel sa se plaseze deasupra intregii situatii. De ce se intampla asta? Din Orgoliu, din Inconstienta, din Rautate... Se intampla pentru ca pe planeta se da o lupta continua pentru ...Energie! Indiferent care este motivul aparent al conflictului: functii, scaune, case, mese, posturi, sosete, masini, furculite, copii, biciclete, terenuri, gogosi, ochelari... etc., motivul adevarat este acela de a lua din energia celuilalt. Pentru ca tu Nu Ai! Si nici nu stii cum altfel ai putea avea acces la energie. Plus ca, e mai simplu sa furi de la altul decat sa faci tu eforturi sa te conectezi la Sursa.

Cand controlezi o alta fiinta îi iei ...Energia! E ca si cum ai o masina si alimentezi la pompa pe banii altuia. Astfel apar vampirii energetici. Un fel de ... capuse! Dar nu, nu trebuie sa sarim acum sa ii calcam in picioare pe "paraziti ". Si capusele au rostul lor ...Bun (!) pe aceasta lume.

Cand apar conflictele, relatiile se racesc si agresivitatea interioara creste. Creste... si creste! Pana cand? Ohoo... Sunt multe variante... Pana cand unul din cei implicati se satura sa incerce sa il chinuie pe celalalt, pana cand „lasa de la el”, pana cand isi da seama ca nu e bine ce face, pana cand constientizeaza ca Adevarul nu este numai al lui, pana cand realizeaza ca nu poate face rau nimanui daca nu ii este ingaduit, pana se plictiseste, pana cand isi aminteste ca este un om bun, inzestrat cu o mare putere de Iubire si Iertare..., pana cand... „vrea muschii lui!”

Nu este o regula, insa am observat ca oamenii „pusi pe cearta” (razbunatorii, ranchiunosii) sunt persoane cu un nivel scazut de Lumina interioara, sunt oameni aflati pe trepte inferioare de evolutie si care, evident, au un nivel foarte ridicat al Orgoliului. Intr-un fel e logic: unu’ care traieste in Lumina si Iubire nu se cearta, nu poarta ranchiuna, nu are ce Orgoliu sa isi hraneasca si nu ravneste la energia altuia. De ce? Simplu: pentru ca o are din plin pe a lui. El este deja racordat la Sursa Divina. Si pentru ca... in el cresc frumos, divin, firesc... Florile Armoniei, Iubirii, Compasiunii, Echilibrului, Iertarii..., nemaifiind loc pentru buruieni din speciile Orgoliu, Ranchiuna, Mandrie, Invidie, Razbunare...

In Reiki exista diferite metode de a anihila energia negativa din Trecut (dar si din Prezent). Daca esti interesat, scrie-mi. Iti voi povesti. Daca vei dori, o vom anihila impreuna, taind lanturile care te tin legat de o anumita perioada / persoana din viata ta care nu iti este deloc benefica Aici, Acum. 

Retine: Eliberarea este o alegere. A ta!

Te astept,

Clara

Despre Adevarul Absolut si Unitatile de Adevar

 Cu totii am fost invatati inca din copilarie ca trebuie sa spunem si sa cautam Adevarul. Ba chiar am si fost aspru pedepsiti pentru ca... am mintit!

Iti amintesti, nu?

Adevarul...

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ne da urmatoarea definitie:  „ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. (În opoziție cu eroare) Concordanță desăvârșită, confirmată de practică, între percepțiile noastre și natura obiectivă a lucrurilor percepute; cunoștință autentică despre realitatea obiectivă, reprezentând a reflectare justă a acesteia. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, și este independent de conștiința omului. Adevăr relativ = adevăr obiectiv condiționat istoricește, susceptibil în permenență de transformări și perfecționări. Adevăr absolut = suma adevărurilor relative privite în devenirea lor infinită.”

Hm...

Adevar Absolut? Ha ha... Poate doar teoretic. Sa fim seriosi, noi inca nu am ajuns la nivelul de a cunoaste Adevarul Absolut. Deocamdata suntem in ...Practica pe Planeta Pamant si experimentam adevaruri diferite. Si cu totii avem dreptate. Da. Ai citit bine: cu totii avem dreptate!  Cum asa? Pai... fiecare are adevarul sau, in care crede si pentru care s-ar contrazice cu oricine.

Adevarul Absolut este Unul Singur. Interpretarile lui sunt ale fiecaruia... in functie de cum simte, vrea, gandeste si ...poate. Deci, multiple!

Am fost obisnuiti sa vedem viata in Alb si Negru, insa e momentul sa ne amintim ca exista si Nuante. Astfel, intre extremele Adevar si Minciuna exista trepte pe care le urcam sau coboram in functie de stadiul de cunoastere la care ne aflam la un moment dat. Aceste trepte sunt denumite, de obicei, Unitati de Adevar. Ele se modifica in functie de ceea ce experimentam.

Astfel, nimeni nu minte. Nimeni nu greseste. Doar ca fiecare are adevarul sau din acel moment.

Este indicat sa respectam adevarul fiecaruia chiar si atunci cand el contravine adevarului nostru (din acel moment). Altfel apar conflicte (voi scrie in curand un articol pe tema conflictelor) care, daca nu suntem atenti, ne vor secatui de energie. Totusi, gestionate corect, conflictele ne pot ajuta sa constientizam lucruri frumoase si interesante.

Sa luam ca exemplu... un citat foarte cunoscut tuturor.

„Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.” (Ioan, 14:6)

Iata un ...adevar. Adevar Absolut. Interpretarile si nivelul de intelegere... apartin fiecaruia.

Unii ar intelege ca doar crestinii pot ajunge la Tatal pentru ca numai ei il recunosc pe Hristos, alte religii neputand ajunge, necunoscandu-l sau nerecunoscandu-l ca Fiu al Domnului. Este adevarul lor. Un adevar care este posibil sa intristeze pe multi. Si... in incercarea ta de a-i scoate din depresie si suparare, degeaba te-ai da peste cap si le-ai explica. Nu vor putea vedea alt adevar decat in momentul in care vor fi pregatiti.

Altii s-ar gandi un pic ce inseamna sa ajungi la Tatal prin Hristos? Si-ar pune intrebari care i-ar stimula sa gaseasca raspunsuri. Practic, ar transmite Universului dorinta lor de a primi aceste raspunsuri. Si... raspunsurile ar veni. Atunci ar fi posibil ca adevarul lor sa fie ca acel „Eu sunt” ne reprezinta pe fiecare dintre noi, ca parti de Hristos, parti de Dumnezeu. Fiecare dintre noi poate spune: „Eu sunt...”. Si gandind la tot ce inseamna Hristos pentru fiecare dintre noi, completarea fireasca a propozitiei „Eu sunt...”  ar fi: „..Armonia”, „...Iubirea”, „...Acceptarea”, „...Iertarea”, „....Compasiunea” etc. atunci reiese ca fiecare dintre noi poate ajunge la Tatal prin acestea toate!

„Eu sunt Armonia.”,

„Eu sunt Iubirea.”,

„Eu sunt Jertfa.”,

„Eu sunt Iertarea.”,

„Eu sunt Compasiunea.”,

„Eu sunt Smerenia.”,

„Eu sunt Acceptarea.”,

„Eu sunt Adevarul.”,

„Eu sunt Tatal!”

Pentru acestia concluzia ar fi ca nu conteaza in ce religie te-ai nascut, important este ce valori infloresc continuu in sufletul tau. Caci doar ele, cu energia si vibratiile pe care le emit, te pot ajuta sa Urci, sa ajungi in Ceruri Superioare, cat mai aproape de ...Sursa. Iata un adevar optimist, aducator de sperante in sufletul celor care il descopera.

Doua unitati de adevar. Diferite.

Acum apare intrebarea: Cine are dreptate? Hm... Toti! Si-am explicat mai sus de ce...

Concluzia mea e una singura (deocamdata): unitatile de adevar ne imping (la momentul potrivit) sa cautam si partile lipsa din Intreg. Cautand nu putem decat sa gasim. Ce gasim? Ce Avem Nevoie! Inca nu se stie exact "CE" pentru ca descoperirile sunt (cum spuneam) ale ...fiecaruia!

Spor la descoperit... si tie, si tie, ...si tie, ...si ...tie.

Si chiar si mie!

Clara