joi, 21 ianuarie 2016

Sa fim noi acele maini calde si moi care sa panseze cu grija... suflete desfigurate!

Mult timp m-am bosumflat si am refuzat sa cred e important cat si cum oferi pentru a primi atunci cand ai nevoie. Ma gandeam ca tot vei primi cat ai chef, oricand. Oricum. De la oricine vrei. Indiferent ce vei oferi tu altora... 
Apoi, crescand, am inceput sa mijesc ochii si sa-mi dau seama ca s-ar putea sa nu fie chiar asa. M-am pornit sa cercetez subiectul si l-am tot intors pe toate partile pan-am ajuns sa casc niste ochi mari, mari de tot si sa exclam cu uimire:
Cata ignoranta in mine!

M-am rusinat si am lasat ochii in jos, asemeni unui copil rasfatat care realizeaza brusc ca a intins prea mult coarda, pliciuind fara mila pe cei din jur, care culmea...aveau toate intentiile bune indreptate catre el.

Este atat de sec momentul in care realizezi ca ai lovit nemeritat, ca ai jignit absurd, ca ai desfigurat un suflet cu mofturi de doi lei... , ca ai pricinuit atatea rani care au nevoie de Timp sa se vindece.
De timp.
De atentie.
De tandrete.
De grija.
De maini calde si moi care sa panseze cu grija toate ranile adanci, supurande si dureroase.

De cele mai multe ori, insa, nu ramane nimeni langa cel cazut la pamant. El ramane singur cu rasuflarea stinsa si speranta zburata. 
SI zace. 
Si timpul trece...  Si uita sa ii pese daca mai respira sau nu. Daca mai e noapte sau zi. Daca se vindeca sau se cangreneaza sufletul in el. 
Multi mor. 
Multi nici nu realizeaza ca mor. De multi nu-si aduce-aminte nimeni. 
Niciodata.

E trist.
Si doare.

Poate unii vor spune: „E o lectie pe care trebuia sa o invete. Singur.” Da, as putea sa fiu de acord cu asta. Dar faptul ca cineva are de invatat o lectie nu ne interzice sa fim oameni, sa fim calzi, sa ii fim aproape, sa fim noi acele maini calde si moi care sa panseze cu grija toate ranile adanci, supurande si dureroase... 
Este si lectia noastra. A tuturor. 
Sa pansam. 
Sa avem grija. 
Sa iertam.
Sa nu parasim. 
Sa ne pese. 
Sa ajutam. 
Sa inaltam.

De ce?

Pentru ca suntem interconectati si pentru ca Iubirea, orice s-ar spune, ramane singura optiune in orice situatie.
Singura legatura.
Singura ratiune.
Singura motivatie.
Singura speranta.
Singura vindecare.
Singura Mantuire.
Singura...
Singura...

Unica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!