Poveste cu aroma de Craciun

Craciunul este perioada din an cea mai mult asteptata de copii. Multi dintre ei fac eforturi sa fie cuminti si ascultatori special pentru a fi siguri ca vor primi cadourile frumoase pe care si le doresc.

Unele dintre cele mai intense amintiri din copilaria mea sunt legate de aceasta sarbatoare. Era perioada din an in care aveam cele mai mari emotii, dar si cele mai mari bucurii. Era timpul in care toata familia se strangea la masa mare si bogata de Craciun, ciocnind pahare si gustand din cele mai alese bucate si cele mai dulci si aromate prajituri. Casa toata mirosea a Sarbatoare!

Inca de la inceputul lui noiembrie gandurile mele incepeau sa fie pline de idei de cadouri si surprize pe care mi-as fi dorit sa le primesc sau sa le ofer. Luna decembrie ma prindea cu planurile gata si mesterind de zor la cate o felicitare sau surpriza pentru parintii mei. 

Mos Nicolae parca prevestea minunea Craciunului care se apropia. El m-a invatat sa imi pastrez intotdeauna incaltarile curate, ca semn de pretuire si respect pentru lucrurile pe care le am, in timp ce alti copii de varsta mea poate ca umbla in piciorusele goale in plina iarna, ingandurati, cu obrajorii supti de foame si ochisorii ingropati in orbite de oboseala si neputinta. 

Noaptea de Mos Nicolae ma prindea cu nasucul lipit de fereastra, asteptand un semn ca este prin apropiere. Ochisorii insa, parca erau vorbiti cu Mosul, caci mi se-nchideau negresit chiar inainte ca el sa apara. Somnul imi era tulburat de grija descoperirii cadourilor, dar si de speranta ca poate am sa reusesc sa-l zaresc macar pentru o singura clipa. Se pare ca el chiar nu se lasa vazut niciodata, preferand sa ramana o aparitie discreta de o bunatate deosebita. 

Dupa venirea Mosului Nicolae stiam ca mai am de numarat fix 18 zile pana cand Mos Craciun va lasa sub brad semnul ca am fost o fetita cuminte.

Traditia spune ca bradutul este musai sa fie impodobit in Ajun, insa in fiecare an ma rugam ca acest lucru sa se intample mai devreme, sa ma pot bucura mai mult timp de prezenta lui. Bradutul meu drag si mult asteptat parca era presarat cu praf magic pentru ca schimba total atmosfera din casa. 

Era frumos si inaltator sa simt mirosul crengutelor si sa adorm privind dansul luminitelor pe tavanul si peretii camerei, ascultand povestile spuse de globuletele multicolore, de diverse forme. In vremea copilariei mele, ghirlandele luminoase erau destul de rare, bradutii fiind luminati de mici lumanarele prinse cu grija pe crengute, luminite care dadeau un aer aparte intregului tablou de Craciun.

Pana pe la varsta de 10 ani bradutul a fost o surpriza pentru mine, aparand in casa noastra

de fiecare data intr-un moment cand eram plecata la joaca sau la bunici. Cand il descopeream sentimentele mele erau amestecate, impletindu-se in inima mea atat emotia revederii cat si dezamagirea ca iar am ratat ocazia de a-l ajuta pe Mos la impodobit. Astfel, in fiecare an ma rugam sa ma lase macar o singura data sa particip la bucuria de a atarna globurile si bomboanele pe crengute si de a pune varful in inaltul cel mai inalt al bradului. Cand esti mai scund decat coada unei maturi, varful unui brad ti se poate parea la zeci de kilometrii inaltime. Ti-amintesti? Asa era si in copilaria ta. 

Si iata ca la 11 ani dorinta mi-a fost indeplinita! Bradutul meu drag ma astepta intins pe podea cu globuletele si ornamentele alaturi.

Eram atat de emotionata! 

Asteptasem atat de mult acest moment, il cerusem cu atata ardoare incat acum sufletul imi tresalta de bucurie si percepeam totul ca fiind ceva solemn si sfant. Era parca un moment de regasire a mea cu mine, cu dorintele mele nestiute de nimeni, cu bucuria cea mai inalta dintre toate... 

Manutele mele mici apucau cu foarte mare grija fiecare globulet, il ridicau pana la nivelul ochilor care se reflectau mari si curiosi in luciul sticlei colorate, schimbandu-mi fizionomia in fel si chip. Apoi, zambind, cercetam fiecare crenguta incercand sa o descopar pe cea mai potrivita si demna de a imbratisa acel globulet. Numai cand eram foarte sigura ca am gasit-o, manuta mea se intindea oferind globul acelei crengute, aceasta primindu-l cu bucurie, ca pe o mare onoare care i se facea. Apoi manutele mele emotionate luau alt globulet... si alt globulet... si alt globulet. La sfarsit, faceam un pas in spate si, asemeni unui artist care-si admira opera abia creata, incepeam sa cercetez in amanunt bradul ca sa ma asigur ca totul este pus exact la locul cuvenit. O farama din teama ca poate nu am ales crenguta potrivita pentru fiecare globulet, recunosc, ma incearca si acum, de fiecare data cand impodobim bradul.

Este sentimentul acela cand iti doresti ca totul sa fie perfect si te gandesti de mai multe ori daca decizia luata la inceput este chiar cea mai potrivita.

Anii au trecut si am auzit anumite zvonuri care negau existenta lui Mos Craciun. Am fost foarte derutata si trista. Nu avea cum sa nu existe Mosul meu drag si bun. Pur si simplu nu avea cum! Poate ca nu il vazusem niciodata, dar el pentru mine era chiar mai real decat patul sau biroul din camera mea. Asa ca in loc sa continui sa fiu trista am hotarat sa  nu iau in seama aceste rautati si sa ma bucur in continuare de existenta  lui in inima mea si sa il astept cu aceeasi incredere, nerabdare si emotie ca in primii ani ai copilariei mele. Ba mai mult decat atat, pentru ca invatasem deja sa citesc am inceput sa caut in carti ce inseamna Craciunul  si cine este acest Mos Craciun. Aveam nevoie de confirmarea ca ceea ce inima stie poate dovedit si de minte. Si am cautat……. Si am citit…. Si iar am cautat…. Si am intrebat in stanga si in dreapta si astfel am reusit sa strang o tolba mare de informatii, mare, mare…..poate chiar mai mare decat sacul cel plin cu jucarii al lui Mos Craciun. Un Mos Craciun care, desi se spunea ca nu exista continua sa vina in fiecare an si sa lase cadouri sub bradutul meu, cu mare grija impodobit intai impreuna cu parintii, cu bunicii, cu cea mai buna prietena, apoi in adolescenta alaturi de omul iubit, dupa cativa ani pentru fetita mea, apoi impreuna cu ea si cu toata familia. 

Pot spune ca o parte importanta din viata mea  s-a desfasurat in jurul bradului de Craciun, el devenind astfel martorul tacut  al cresterii si evolutiei mele, dar si prietenul caruia i-am prezentat, pe rand, cele mai dragi persoane din viata mea. Nici Iepurasul de Paste, cu toata iuteala lui de picior, nu a reusit sa tina pasul cu schimbarile care au avut loc de-a lunguil anilor.

    La 36 de ani, privesc in urma  si revad imagini mirosind a brad si placinta cu mere si scortisoara.   

Cu timpul am descoperit ca pot  aduce magie in fiecare zi obisnuita din viata mea, transformand-o intr-o zi minunata, dar pentru mine Craciunul a ramas si va ramane mereu cea mai mare portie de magie din tot anul. Este ca un valoros premiu, frumos impachetat pe care il primesc la sfarsitul fiecarui an. 

Cat despre Mos Craciun, pot afirma cu deplina incredere  ( doar am studiat atat de mult despre el) ca Exista!! El este in fiecare dintre noi si prezenta lui este cu atat mai pronuntata si mai palpabila cu cat credem mai mult in existenta lui.  Practic, Mos Craciun este o energie la care au acces toti oamenii indiferent de varsta. Este energia bunatatii, a lucrurilor magice, a dorintelor implinite si a credintei fara de indoiala. Este energia iubirii infinite neconditionat. Caci de Craciun am primit si primim in fiecare an DARUL IUBIRII.  Dumnezeu ne-a dat fizic, in lumea noastra pe unicul sau fiu pentru a ne povestii despre lucrurile importante ale vietii. In fiecare an, de Craciun, fiecare dintre noi primim in dar o bucatica de Dumnezeu care se adauga celor primite in anii precedenti. Pe acestea le putem oferi apoi tot restul anului celor care au nevoie de ele,  prin intermediul faptelor bune, fara ca ele sa dispara, din contra se inmultesc cu fiecare vorba buna pe care o rostim, cu fiecare gest frumos pe care il facem, cu fiecare mana intansa neconditionat spre cel aflat in nevoie.

   Craciunul ofera tuturor la fel. De primit, primeste fiecare atat cat este pregatit sa primeasca si sa poarte in inima sa si atat cat este dispus sa ofere, la randul lui, mai departe.

    A afirma ca Mos Craciun nu exista este dovada ca oamenii nu au reusit inca sa isi descopere locul acela bun, cald si dulce din adancul fiintei lor, numit Suflet. Dar sa fim optimisti: exista un timp pentru toti si toate.

Craciun fericit!

Mos Craciun bine-ai venit!

Va pup cu drag si multa iubire in suflet, 

Clara

Va invit sa urmariti si varianta audio a acestei povesti inspirata din copilaria mea si a Irinei, careia Neluta Bunicuta i-a dat glas... 

Auditie placuta! 

Ascultati aici:  Poveste cu aroma de Craciun