Majoritatea oamenilor sunt adusi in spital pentru a-si invata lectiile la care au restante (de acum sau de alta data) si pentru a-si mai rezolva din karma. Ma refer aici la pacienti, insotitori si personal medical, deopotriva!
La inceputul anului am stat vreo 7 zile intr-un spital de copii din Bucuresti unde am vazut copii imobilizati la pat care-si invatau parintii despre Liniste, Armonie, Rabdare, Speranta, Responsabilitate, incredere si...Iubire. Am vazut parinti neinteresati de aceste maini intinse spre ei de către proprii lor copii. Copii care, inainte de venirea pe Planeta Pamant, si-au ales special astfel de karme grele tocmai pentru a-si ajuta parintii sa evolueze!
La prima vedere, cand intri intr-un spital de copii ai tendinta de a le plange intai de mila parintilor: "Vai, saracii, cat se chinuie". Dar daca iti dai voie sa faci un mic pas inapoi si sa vezi si sa simti, vei avea acces la multe informatii, de cele mai multe ori teribile. Un adevar dureros, pe care putini reusesc sa il afle, si, si mai putini, ajung sa le pese si sa il inteleaga.
Sa va povestesc cateva cazuri concrete, vazute cu ochii mei, auzite cu urechile mele si simtite cu sufletul meu, cu mentiunea ca nu judec pe nimeni, doar constat niste stari de fapt, pe care le ofer altora care, poate, au nevoie de ele.
O fetita, de aproximativ 11-12 ani, cu ambele picioare in ghips. Si cand zic ambele picioare, ma refer la toata lungimea ambelor picioare. Fetita singura in pat. Mama...la tigara. Vine Domnul Doctor si ii spune fetitei: "Hai sa ne intoarcem pe burtica." Fetita, speriata si neajutorata, il intreaba cu glas stins: " Cum sa fac eu asta? Ca nu pot sa ma misc." Celelalte mame si pacienti din salon au sarit in ajutor. Una a intrebat: "Mama unde e?". Doctorul raspunde: "Este la tigara, am vorbit eu mai devreme cu ea si i-am zis ca vin." Tot salonul era langa fetita. Sa o ajute! Fetita ...speriata. Inconjurata de...straini. Mama nu.
S-a dus cineva dupa ea.
Vine, intr-un final, "speriata" si un pic deranjata ca a fost chemata degeaba: "Da' ce s-a intamplat?". "Pai, sa ii decupam un pic ghipsul la calcaie..." "Aaa... Pai asta stiam. Ca am vorbit cu Doctorul si mi-a zis ca vine sa ii taie din ghips. Si i-am zis ca imi termin cafeaua si tigara si vin si eu."
........
O alta fetita, imobilizata in caruciorul cu rotile, cu tetrapareza spastica, internata pentru operatie, insotita de mama ei. La un moment i s-a parut ceva foarte amuzant si a inceput sa rada. Mama ei, serioasa: "Nu mai rade." Fetita ii raspunde, razand si mai tare: "Bucura-te ca nu plang!"
......
Un baiat, internat de 2 saptamani, operat la genunchi, singur, neinsotit. Dornic, evident, sa mearga acasa. Afla ca va fi externat in ziua respectiva. Bucurie mare. Imediat pune mana pe telefon sa isi anunte parintii. Dupa ce vorbeste cu amandoi, se intristeaza. Nici unul nu avea timp sa vina sa il ia. Cel putin, nu prea repede. Dupa miezul zilei, apare tatal. Intra in salon, saluta politicos pe toata lumea, doar pe el nu-l baga in seama. Se aseaza pe un scaun si incepe sa butoneze telefonul. Baiatul incepe sa isi faca singur bagajul. La un moment dat ii spune tatalui sa se dea putin la o parte ca sa poata sa ajunga la noptiera lui, de unde avea de luat cana si lingura. Tatal nu schiteaza nici un gest. Copilul se aseaza pe pat si asteapta rabdator. Dupa un timp, ii mai spune o data sa il lase sa treaca. Tatal continua sa tasteze... absent. Copilul asteapta langa el. In picioare de data aceasta. Intr-un final, tatal isi ridica ochii din telefon, se ridica si il lasa sa treaca.
.......
Nu voi da sfaturi. Nu voi spune cum ar fi trebuit sa reactioneze fiecare. Nu spun ce este gresit. Nici macar nu spun ca e ceva gresit. Doar am relatat niste fapte. Atat.
Doamne ajuta!
Si fiti siguri ca EL chiar ne ajuta prin aceste entitati superioare care aleg sa vina Aici, pentru noi si evolutia noastra. Privind acesti copii-ingeri, zambesc cu incredere si speranta...
Viitorul nostru este asigurat prin acest Prezent Divin.
Suntem pe maini bune.
Suntem ajutati, protejati si iubiti.
Doar de noi depinde daca acceptam sau nu aceste daruri oferite neconditionat.
Va imbratisez cu drag si recunostinta,
Clara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!