Ce ne motiveaza atunci cand nu ne mai motiveaza nimic?

 Cu totii am trecut prin perioade extraordinar de grele din care parea ca nu vom mai iesi niciodata. Am plans, am disperat, ne-am revoltat privind spre Cer si intreband continuu: „De ce, Doamne? De ce eu? De ce Acum? De ce in felul acesta?”, am implorat indurare si rezolvare, am renuntat la Speranta si ne-am continuat viata traind de pe o zi pe alta fara sa ne mai intereseze de nimic si de nimeni. Ne-am bagat picioarele, mai plastic spus!

Cu sufletul sfaramat in bucati ne-am continuat, fortati de imprejurari, drumul acesta prin viata fara a mai avea nici o dorinta, asteptare sau tinta. Am privit zambind amar oamenii care pareau ca sunt fericiti. Si am oftat. De o mie de miliarde de ori! Si toti ne priveau, dar nu ne vedea nimeni. Si ne-am fi dorit ca cineva, oricine, sa ne spuna (a se citi „sa ne minta”): „Va fi bine!”. Dar se intampla sa nu fie nimeni, sa fie prea liniste, sa fie prea mult intuneric si prea multa nepasare... si... si miroasea a Moarte. Senzatia aia ca vrei sa adormi si sa mori in somn si sa nu mai stii de nimic...

O fi asta rezolvarea tuturor problemelor?

Din ce am apucat sa traiesc si din ce am vazut la ceilalti care au incercat si chiar au reusit sa plece din aceasta lume atunci cand au vrut ei... tind sa cred ca ...NU.In primul rand, pentru ca este o alegere facuta din Frica, nu din Iubire.

Apoi... este doar o amanare, nu o rezolvare.

Vei reveni cu siguranta si vei avea de dat piept cu aceleasi probleme, situatii si oameni...si va trebui sa inveti aceleasi lectii, sa porti aceleasi lupte, sa simti aceleasi dureri...

Pana la urma tu alegi daca vrei sa traiesti toate astea Acum sau... altadata.

Apoi... iti mai pot spune (recunosc, nefiind prea convinsa de fiecare data cand spun asta) ca nu poti sa mori! NU! Chiar daca iti doresti asta, nu poti! Viata este un DAR si e datoria fiecaruia dintre noi sa il pretuim. Nu sunt doar vorbe, sa stii. Sunt fapte. Verificate! Si tu stii asta. Si daca esti sincer cu tine, stii, simti, undeva in adancul sufletului tau ca, de fapt, totul are un sens, un scop, o rezolvare spre... Bine. Te inteleg si stiu ca ca ai obosit si nu mai ai rabdare pana atunci. Vrei totul Acum. Consideri ca ti se cuvine! Dar mai ai de indurat si de asteptat.

Te inteleg... Nu stiu cat te ajuta, dar te inteleg.

Nu mi-e strain nimic din ceea ce traiesti tu acum... Am fost si eu in aceasta faza si inca mai ajung uneori... Viata ma poarta pe carari nebanuite si uneori nedorite..., dar ce sa fac?! Sunt si eu un OM ca si tine. Cu durerile si suferintele mele, cu lacrimile si indoielile mele, cu sperantele si dezamagirile mele... Am si eu momente cand disper, cand plang, cand ma doare... chiar daca sunt mereu Aici, Acum, langa tine si te ajut sa te ridici si sa ai (din nou) un zambet pe chip.

Uneori ma pierd si eu si mi-e foarte greu sa ma mai regasesc. Dincolo de a fi Energie, Maestru, Spirit... sunt un OM care mai are multe de invatat. Nu ma ascund si nu imi neg slabiciunile si momentele grele. Daca ni le-am ascunde toti si am mima continuu Feircirea... am uita ca suntem oameni si ca avem un rost pe aceasta lume.

Si cred ca doar asa putem sa evoluam: prin suferinta asta care pare ca nu se mai termina. Oamenii ar fi putut evolua prin Iubire si Liniste, insa au ales, demult, Durerea ca forma de evolutie. A fost alegerea noastra. De ce ne miram acum?

Uneori ma bucur surprinzadu-ma trista pentru ca e confirmarea ca mai am de urcat, mai am de invatat, mai am de slefuit la mine, mai am de descoperit minunile din mine... Chiar daca doare e frumos sa inveti lucruri despre tine si despre cei din jurul tau. E dragut sa privesti, detasandu-te, o piesa de teatru in care cad masti (uneori, mastile tale) si ies la iveala adevaruri (uneori, adevarurile tale).

Cand simti ca doare prea tare si nu mai poti sa suporti, aminteste-ti, Suflete, ca numai din mocirla acelor lacuri linistite si adanci cresc... NUFERI! Aminteste-ti ca nu florile aleg cand sa infloreasca si cand sa se ofileasca. Nu copacii aleg cand sa le pice frunzele. Nu Soarele alege cand sa se retraga lasand locul Lunii... Totul a fost gandit inainte sa gandim noi, Totul are un scop Bun pentru tine. Totul se intampla exact asa cum trebuie sa se intample. Tu trebuie doar sa te Bucuri de toate aceste lucruri. Asa cum vin.
 Fii recunoscator ca faci parte din acest Plan Divin.

Iti ofer un umar pe care sa iti sprijini tampla obosita si-ti soptesc, fara sa te mint: "Va fi bine! Este deja, chiar daca tu inca nu poti sa vezi..."

Clara