Am fost invatati sa ne gandim intotdeauna
la ce-i mai rau, sa "punem mereu raul inainte" ca sa fim pregatiti,
sa nu fim dezamagiti, sa nu suferim apoi prea mult.
Si daca aceasta idee este gresita?
Daca in acest fel ne programam, de fapt, pentru ce este mai
rau? Daca atragem exact raul in viata noastra gandind asa?
Cand simtim ca suntem pe cale sa pierdem ceva sau pe cineva, punem
raul inainte si ne blocam in Teama de a pierde, Teama de singuratate, Teama ca
nu am fost suficient de buni pentru celalalt...
Stii ceva?!
De fapt, nimeni nu pierde pe nimeni, pentru ca nimeni nu poseda pe
nimeni.
Relatiile, in marea lor majoritate, sunt lectii necesare pentru
dezvoltarea si evolutia noastra, caci, nu-i asa?! cel mai bine invatam
privind(u-ne) in Oglinda. Cand te afli intr-o relatie exact asta se intampla: celalalt este
Oglinda ta. Si te oglindesti in el atat cat ai nevoie ca sa ajungi sa te cunosti,
sa te intelegi, sa te accepti si sa te iubesti pe Tine. La fel si el, se
oglindeste in tine pana cand reuseste sa invete despre El. Uneori este suficienta o singura relatie pentru a ajunge la Desavarsire, alteori... de mai multe.
Acestea sunt asa
zisele relatii karmice sau relatii-scoala. Le putem confunda usor cu Iubirea,
dar ele sunt doar un soi de antrenament necesar pentru ceea ce urmeaza sa traim, Acum
sau in alta viata. Intelegand asta, intelegem ca nu ne este de nici un folos sa disperam atunci cand
ne trezim simtindu-ne straini de omul langa care am trait ani buni si cu care
am impartit atatea momente de toate felurile.
Ne-ar fi de mai mult ajutor sa ne gandim ca se incheie doar o etapa a
vietii noastre pentru ca ceva mult mai bun si mai frumos urmeaza sa vina. Nu
este nici un motiv de disperare si nici de prabusire. Este doar ...Viata. Atat.
Urcam.
Caci pentru a urca ne aflam Acum, Aici si despre asta este Viata.
Despre a urca spre Dumnezeire.
Despre a urca spre Iubire.
Unica.
Adevarata.
Infinita Iubire Divina.
Incep sa cred tot mai mult in ideea ca "a pune raul inainte"
nu face decat sa ne inchida (pe multi dintre noi o viata intreaga) intr-o colivie a Fricii
de unde nu putem atrage asupra noastra decat situatii, persoane, stari si
evenimente care rezoneaza cu vibratia negativa a fricilor, disperarilor si deznadejdilor
noastre, ca apoi, tot noi, sa ne intrebam de ce meritam toate acestea? Simplu:
pentru ca noi le-am chemat in viata noastra.
Respirati adanc.
Primiti tot ce apare in viata voastra cu Incredere si
Credinta ca este Planul lui Dumnezeu pentru voi. Si chiar daca doare,
continuati sa va afundati in acest Plan. In final, vor fi doar lacrimi de
Iubire si Fericire, caci veti fi ajuns inapoi la Dumnezeu, pe cea mai inalta
treapta a Iubirii.
Ma iubesc. Te iubesc. Multumesc.
Clara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!