Uneori nu pot sa dorm...
Ma doare toata durerea oamenilor. A celor pe care ii cunosc si a celor de care nici nu am habar ca exista.
Ma doare neputinta de a lua o decizie care ar putea salva cel putin o singura viata.
Ma doare scancetul copilului care se naste prin sacrificiul mamei.
Ma doare disperarea si neputinta copiilor abuzati, batuti, batjocoriti de cei carora nu le mai pot spune parinti.
Ma doare povestea fiecarui om pe care il intalnesc.
Ma doare lacrima din coltul ochiului atator oameni care plang noaptea, pe ascuns, fara sa-i stie nimeni.
Ma doare lipsa atator imbratisari si incurajari.
Ma doare iubirea neimpartasita.
Ma doare fiecare "Adio!".
Ma doare fiecare boala care apare schimband, definitiv, destine.
Ma doare amintirea copilariei multora dintre adultii de azi.
Ma doare singuratatea atator suflete ce par uitate de toti.
Ma doare goliciunea unor cuvinte care amagesc atatea vieti.
Ma doare forfota de pe strazi si linistea falsa din case.
Ma doare singurul codru de paine uscata care trebuie sa potoleasca foamea atator guri.
Ma doare sclipiciul si luxul care nu tine cont de foametea si boala din alte parti.
Ma doare suspinul atator inimi care simt ca nu mai au pe nimeni alaturi.
Ma doare aripa franta prea curand.
Ma doare urletul mamei care-si ingroapa astazi unicul copil.
Ma doare saracia, desfranarea, ignoranta, falsitatea, aroganta, bogatia, uitarea, suferinta, boala incurabila, moartea, viata, tacerea, agitatia, reprosul, superioritatea, cruzimea, mizeria, frigul, ironia, razbunarea, tradarea, gelozia, deznadejdea, parsivenia...
Ma doare gandul si inima si aerul pe care il respir.
Ma doare fiecare cuvant pe care il scriu acum si care stiu ca oricat de-adanc ar reusi sa ajunga in sufletul tau, nu reuseste sa vindece nimic.
Pana la urma, dincolo de toate vietile pe care le salvez ca Maestru sunt doar un OM care a ales sa ramana printre oameni pentru a putea sa le simta durerea in cel mai sincer si autentic mod cu putinta. Un OM care mereu se intreaba: Doamne, Maestrilor cine le sterge lacrimile? Cine le domoleste durerea ce pare infinita in sufletul lor de pamanteni, care imbratiseaza continuu, oricand, dragut, firesc, intreaga planeta cu toti si toate ale sale?
Cine, Doamne?!
Da, stiu ca exista Detasarea.
Da, stiu ca exista o karma.
Da, stiu ca totul se plateste.
Da, stiu ca trebuie sa existe un Echilibru in Univers.
Da, stiu ca Universul nu greseste.
Da, stiu ca multi nu ma pot intelege, ma vor judeca si arata cu degetul.
Da, stiu si mi-o asum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!