Forma vs. Continut

Ne uitam prea mult la forma si mai putin la continut.

Prea mult la vorbe si mai putin la ce spun ele...

Prea mult la gesturi si mai putin la intentia din spatele lor...

Prea mult la chipurile oamenilor si prea putin la sufletul lor...

Admiram oamenii numai pentru calitatile lor fizice: sa fie frumosi, sa fie slabi, sa arate bine, sa fie puternici, sa fie imbracati frumos cu haine dintre cele mai scumpe.

Apreciem situatiile in functie de propriile interese si nevoi.

Uitam ca tot ceea ce ne este dat sa experimentam (bun sau rau, in acceptiunea noastra) are un scop BUN pentru noi si viata noastra.

Alegem sa respingem sau sa acceptam lucruri, oameni, situatii in functie de mofturile de moment, fara a trece prin filtrul mintii si al sufletului. Ne implicam din ce in ce mai putin in tot fara sa ne dam seama ca abandonandu-i pe ceilalti, ne abandonam pe noi insine.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa ni se ia posibilitatea de a alege?

Am fi pierduti, oare? 

Sau am fi mai... buni, mai umani, mai uniti?
Am invata ce este cu adevarat important?


Va pup!
Clara