Numele meu este
Oana. Oana Livia. Si imi place. Mi-a placut intotdeauna. Este un nume oferit cu
mult drag mie de catre parintii si nasii mei si le sunt recunoscatoare pentru asta.
Si totusi...
de ce o schimbare?
De ce Clara?
Pai... A venit
simplu. Firesc as indrazni sa spun.
M-am trezit
intr-o zi strigata „Clara!” de o persoana care stia foarte bine cum ma numesc. Hm...
Stii si tu! Nimic Nu Este Intamplator! Imediat am avut acea senzatie de "Stiu!" (de care, de la o vreme, am inceput sa tin cont) si... de-atunci ma
urmareste continuu acest nume. Astfel, chiar daca nu ma cheama Clara, raspund cu placere
cand cineva ma numeste asa.
De ce Crystal?
Pai... Tot simplu
si firesc... m-am simtit intotdeauna aproape de cristale. Inca din copilarie le-am
indragit, le-am purtat, le-am studiat, le-am ascultat, le-am rugat, le-am simtit energia, le-am folosit in terapie (pe mine si pe altii), le-am multumit...
Intr-un cuvant, Le-am Iubit! Si continui sa o fac. Cu Tot Ce Sunt.
Am ales aceasta
combinatie de cuvinte pentru ca simt ca e unul din darurile primite de la ghizii
mei cu care iubesc sa colaborez si sa le simt prezenta in jurul meu.
In timp, am
inteles ca este important sa fiu atenta la tot ce se intampla in mine si in afara
mea si ca totul se intampla cu un scop. Si daca aceste doua cuvinte au aparut in
viata mea inseamna ca le pot folosi. Si aceasta imi pare a fi cea mai buna ocazie.
Om vedea IMPREUNA
ce-o iesi!
Te imbratisez,
Clara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru ceea ce-mi oferi!