Halloween-ul este in noi, nu in afara noastra

Am sa te intreb inca de la inceput: cum ti se pare poza acestui articol? Mai priveste-o inca o data, te rog. 

Ce iti inspira ea? 

Teama? 

Liniste? 

Este aceeasi poza pe care am setat-o zilele trecute la profilul contului meu de Facebook si imediat mi s-a umplut mesageria de reprosuri, de uimire, de judecati si argumente cum ca aceasta poza nu este potrivita unei persoane spirituale... (ca mine). 

Hm... 

Nimic nou pentru mine! Stiam ca asa va fi. Ma asteptam. Din acest motiv am si ales poza respectiva. Daca le-as spune celor care se sperie de aceasta poza si de intuneric, ca de fapt asa sunt ei cu adevarat, s-ar supara. Stii ce? De multe ori chiar le spun, asumandu-mi toate riscurile. Oamenii au nevoie sa stie. Au nevoie de cineva care sa le vorbeasca sincer despre ei insisi. Au obosit sa primeasca doar linguseli si cuvinte frumoase, aceasta spoiala zilnica ce nu face decat sa ne indeparteze de ceea ce avem de rezolvat in aceasta existenta... 

Mie imi place acesta poza si nu mi se pare inspaimantatoare deloc. Mai degraba o percep amuzanta. Aceasta poza mi-am dorit sa fie si un test, o sita prin care se cern oameni. Multi mi-au dat Unfriend. Le multumesc pe aceasta cale. Au facut loc altora. Le multumesc si in numele acestora. 

Asa... sa revin la subiectul acestui articol: Halloween-ul. 

Nu pot sa spun ca reprezinta sarbatoarea mea preferata, dar spre deosebire de altii, sunt un om tolerant, care alege sa ramana deschis si care reuseste sa se debaraseze de tipare si prejudecati. Un om care poate sa inteleaga si sa accepte necesitatea “raului” si “sarbatoarea celor rai”. Este adevarat ca nu rezonez cu imaginile pline de sange si despicati, dar asta este altceva. Si nici nu cred ca trebuie neaparat sa rezonez si nici ca sarbatoarea aceasta este despre sange, doar ca oamenii stiu sa inspire frica doar asa, prin imagini violente si sangeroase... E mai comercial. Vinde mai bine! 

Eu cred ca Halloween-ul ar trebui sa fie ceva amuzant, dar in acelasi timp profund, ca un party, o data pe an, Intre (ceea ce, ca oameni, numim) bine si rau, intre cei vii si cei trecuti Dincolo. O zi in an in care sa ii ierti pe toti. O zi in an in care sa fii capabil sa iti vezi clovnul din tine sau zombie-ul din tine sau prefacutul, mascariciul, perfidul, fricosul, delasatorul, violentul, dusmanosul, invidiosul, clovnul care esti! Singura zi din an in care sa ai curajul si tupeul sa te privesti fix in ochii aceia din adancul tau si sa accepti ca esti si asa. 

Te vezi? 

Esti un zombie prin viata aceasta.... 

Mai este numita si Sarbatoarea Mortilor si se spune ca este noaptea in care spiritele celor decedati se intorc pe Pamant. Cum poate sa fie asta ceva infricosator? Daca am face liniste, am putea transforma aceasta noapte intr-una a Regasirii, a Iertarii si a Detasarii de toti cei trecuti Dincolo, ajutandu-i sa nu mai bantuie intre dimensiuni si oferindu-le Lumina necesara sa urce atat cat le ingaduie Dumnezeu. 

Si chiar daca ar fi imagini cu sange in noaptea aceasta, tot ar in regula, caci Iisus a transformat ideea terifianta de sange, in jertfa, in ceva care spala pacate, asa ca sangele ar trebui sa fie un simbol de puritate, nu de spaima. 

Desigur ca mereu vor exista unii care vor duce totul la extrem si vor sacrifica suflete sau vor spinteca trupuri in numele Halloween-ului... , dar chiar si pentru ei exista un rost, o lectie, un inteles in tot ceea ce simt, spun, fac si gandesc. Este o experienta necesara atat lor, cat si victimelor lor. O experienta ingaduita de Dumnezeu! Oare nu ar putea Dumnezeul cel Atotputernic sa opreasca Raul? Sa faca sa dispara Intunericul? Oh, ba da! Caci El pe toate cate Sunt le-a creat. Dar nu acesta este scopul. Toate ne sunt ingaduite spre Binele nostru Suprem. Avem niste lectii de invatat si, in plus, Noi alegem ce vrem sa facem cu ceea ce ni se pune la dispozitie. Si chiar putem face orice. Dupa parerea mea, mai Important decat ceea ce facem este energia cu care facem. Atitudinea noastra, cum ne raportam la ceea ce facem, cu ce scop facem, cat ne temem, cat iubim, cat judecam, cat ne detasam, cat lasam sa curga... 

Consider ca o astfel de viziune asupra sarbatorii de Halloween ar fi un exercitiu bun si util pentru fiecare. Mai util decat atitudinea pe care o tot au oamenii de foarte mult timp: sa se sperie, sa fuga si sa spuna ca nu este crestineste. 

Hm... 

Nu este crestineste sa te privesti adanc acolo unde nu e chiar atat de curat si frumos? Acolo unde poate pute a moarte? A putrezeala sufletului? Un suflet de care poate ai uitat de atat de mult timp? De ce sa nu fie crestineste? 

Eu te vad. Da, pe tine. Si pe tine! Te vad cu adevarat atunci cand facem terapie impreuna. Stiai? Nu? Iti marturisesc acum: Eu (asemeni majoritatii terapeutilor) vad un Halloween in cam fiecare persoana pe care fac terapie. Inclusiv in tine! (Foarte rar sunt oameni curati energetic. Foarte rar!) Ce sa fac? Sa ma sperii mereu? Sa fug? Sa zic ca nu este crestineste sa (te) privesc? Ce sa fac atunci cand deschid energetic un om si din el zboara speriati lilieci, miroase a moarte si putreziciune, la fel ca in cripte? Cand de multe ori este necesar sa ma lupt cu o armata de demoni care il apara pe individ cu voia sa? Bineinteles ca nu ma lupt cu nimeni impotriva dorintei celui care il ingaduie alaturi de el. Respect alegerile personale ale fiecaruia. Intervin doar acolo unde mi se permite. Dar chiar si acolo gasesc un decor mult mai intunecat si infricosator decat multe din decorurile de Halloween. Asa ca, ce sa fac?! Sa fug? 

Multi va doriti deschiderea celui de-al 3-lea ochi! Dar oare cati dintre voi sunteti constienti ca asta ar insemna sa vedeti cate un Halloween la fiecare pas, peste tot pe unde mergeti? Nu stiu cum este (deocamdata) pentru tine, dar pentru mine devine tot mai clar: Ceea ce noi, ca oameni, numim Bine sau Rau, exista si va continua sa existe peste tot. Pentru ca sunt necesare. Pe principiul Yin si Yang. Acesta ne este Echilibrul ingaduit de Divinitate. Si... daca Dumnezeu le ingaduie impreuna... Cine sunt eu sa le despart? 

Halloween-ul este in noi, nu in afara noastra. De aceea ne temem si il negam. Il privim cu frica si dispret. De aceea ne ferecam usile si ferestrele cand zombie umbla liberi pe strazi. Pentru ca nu suportam sa ne vedem in oglinda. In acea oglinda. Ne plac doar oglinzile luminoase, care ne arata frumosi. Problema e ca privindu-ne doar in acele oglinzi, nu ne vedem completi. Ele ne arata doar ceea ce dorim sa vedem..., ori noi..., noi ne aflam Aici, Acum mai ales pentru ceea ce nu ne dorim sa vedem. Ne temem de partea noastra intunecata, cea pe care o ascundem cat mai adanc sa nu cumva sa o descopere cineva si tot ascunzand-o ajungem sa uitam de ea, cand tocmai acea parte din noi este principalul motiv pentru care ne aflam in vizita la Scoala Planetei Pamant. Este necesar sa ne vedem exact asa cum suntem, cu bune si rele. Sa ne intelegem Si sa ne acceptam. Sa ne pretuim si sa ne iubim. Doar asa putem face Liniste in interior. Doar asa ne putem detasa si rupe de tipare si programe induse si autoinduse. Cand vom putea sa privim cu intelegere si detasare o sarbatoare ca Halloween-ul sau alt eveniment controversat (parada gay etc) inseamna ca am reusit sa facem Liniste in noi, am reusit sa ne vindecam profund si ne-am cam prins cum stau lucrurile si ce rost avem in Univers. 

In aceasta frumoasa seara de Halloween am avut o revelatie: 

Nu poti invata despre TOT, studiind doar despre Parte. 

Acum, mai priveste inca o data poza acestui articol, te rog.... 

Cum o percepi acum? 

Te-a bufnit rasul, asa-i? E de bine. A inceput vindecarea.

Te imbratisez cu mult drag, 

Clara