Sa fim sinceri cu noi insine

Azi iti propun sa facem Impreuna ceva Nou. Ceva ce, poate, unii dintre noi, nu am mai facut niciodata pana acum: Sa Fim Sinceri Cu Noi Insine. Sinceri cu adevarat. Ca la Spovedanie. Dar nu in fata popii, ci in fata altarului propriului nostru… Suflet!

Inchide ochii…

Pornim la drum.

Poate in cea mai frumoasa calatorie a vietii noastre de pana acum. Cea care ne va aprinde “becul” deasupra capetelor facandu-ne sa ne simtim luminati si sa exclamam: “Asta e! De asta aveam nevoie Aici, Acum!”

Foarte multi oameni, daca ar fi sinceri cu ei insisi, ar realiza ca majoritatea nereusitelor, dezamagirilor si nefericirilor, din viata lor, li se datoreaza. Suntem Creatorii propriilor noastre vieti, ai uitat? Hm… Se intampla sa mai si uitam. Desi nu ar trebui. Si eu uit, uneori. Recunosc ca uit. Ma ia viata si imi uit scopul pentru care sunt Aici. Sunt atatea de facut in planul fizic (rate, facturi, serviciu, grijile zilnice, etc…) incat pare ca nu mai e timp si de Spirit, pentru evolutia lui, pentru urcarea cat mai sus posibil.

Insa mereu exista o forta nevazuta, nestiuta si nechemata care ma trage de maneca si imi (re)aminteste ce este important sa fac in viata aceasta si ca doar de mine depinde ca totul sa fie asa Cum Trebuie Sa Fie.

Suntem Creatori.

Ne putem crea viata asemeni unui Iad sau asemeni unui Rai. Bine ar fi sa ne si asumam Creatia noastra si sa ne asiguram ca avem resursele necesare de a sustine toata aceasta creatie.

Cand asculti soaptele divine si creezi Raiul si esti fericit, resursele vin de la sine. Si totul merge fara nici o piedica. Dragut. Firesc.

Cand te impotrivesti indicatiilor divine si creezi Iadul pe care te si straduiesti sa il vezi Rai si sa pari fericit si multumit cu viata ta asa cum e, este necesar sa iti procuri / produci singur resursele necesare. Si nu intotdeauna reusesti sa faci asta. Este dificil. Uneori chiar imposibil si clachezi. Mai devreme sau mai tarziu.

Tot amintesc de soaptele si indicatiile divine... Vei spune: “Cum asa? Nu ai spus ca suntem Creatori? Nu noi hotaram?”. Ba da. Noi hotaram ce vrem in viata noastra. Noi materializam Binele si Raul, Lacrimile si Linistea, Armonia si Haosul… , Asteptarea si Iubirea si Tot Ceea Ce Este. Doar ca toate acestea au fost deja gandite inaintea noastra. De cine? De El. Unicul. Divinul. Cel Nevazut.

Nu ni se impune nimic. Doar primim continuu ajutor si indrumare, pe care noi le percepem doar din cand in cand. Ar fi bine sa fim mai prezenti, mai constienti si sa tinem ochii larg deschisi spre Interior…. Ca sa putem vedea, simti si trai tot ceea ce ni se ofera. Ni se ofera Infinitul. Caci, stii prea bine, nu se doreste moartea noastra, ci sa fim Vii. Sunt indrumari de care tinem sau nu cont. Este alegerea noastra. Nimeni nu ne trage la raspundere. Nimeni nu ne pedepseste. Nimeni nu ne cearta. Insa culegem ceea ce semanam. Intotdeauna. De acolo vine “Raul” in viata noastra: din ceea ce alegem sau nu sa facem, sa iubim, sa simtim, sa fim, sa materializam… Degeaba dam vina pe altii, pe situatii, pe destin, pe… parinti, pe noroc sau sansa… Noi suntem responsabili pentru tot. E atat de simplu!

Fiecare dintre noi am pornit pe un drum care este asa cum Este datorita a ceea ce am ales la un moment dat. Un drum care uneori ne face sa ne simtim fericiti (sau doar ni se pare?)…, alteori ne face cei mai tristi oameni de pe pamant.

Alteori nu ne simtim pe drumul pe care trebuie sa fim. Se intampla chiar sa stim exact unde in alta parte ar trebui sa fim… Apare brusc intrebarea (fireasca) de ce nu esti pe drumul Tau? Chiar asa: De ce?! Stii?? Te-ai intrebat?

Poate ca da, poate ca nu. Poate ca ti-ai si raspuns la aceasta intrebare, doar ca, vrand sa nu ranesti oamenii dragi din jurul tau nu ai actionat conform chemarii sufletului.

Si atunci… Atunci s-ar impune o Schimbare. Insa o schimbare dupa ceea simti in sufletul tau ar inseamna sa schimbi si destinele oamenilor din jurul tau. Sa le dai viata peste cap, sa ii doara, sa ii faci sa isi puna mii de intrebari, sa ii determini sa le agate de tine cu o forta mult mai mare... De ce? De frica! Oamenii au tot felul de frici. Oricat de puternici am parea, tuturor ne e frica de ceva. Daca am fi doar Iubire si Bunatate nu am mai fi aici. Am fi in ceruri, langa Sfinti!

Sa-ti spun un secret (il stii deja!): Nu o sa poti sa te ascunzi sau sa fugi de Tine la nesfarsit. Nu o sa poti sa ii protejezi pe toti la nesfarsit. Nu esti tu responsabil pentru durerea tuturor. Este vorba despre viata lor, lectiile lor, durerile lor, ...drumul lor. Faptul ca te-ai decis ca tu ai „treaba” in alta parte (decat langa ei, asa cum a fost pana acum) s-ar putea sa fie chiar o eliberare pentru ei. Un lucru bun care, desi ii va rani la inceput, ii va propulsa spre directia benefica lor.

Gandeste-te ca lasand sa fie totul asa cum a fost pana acum... tot sufera, tot ii doare, tot simt ca ceva nu e „cum trebuie”. De ce? Simplu: pentru ca nu le poti oferi acces la Cea Mai Buna Versiune a Ta! Si nu pentru ca nu ai vrea, ci pentru ca, nefiind acolo unde trebuie sa fii, nu te poti deschide cu adevarat. Cum vine asta? Hm... Nu iti mai zic. Lasa, ca vei simti tu cum e la un moment dat.

Spuneam ca sa schimbi destine nu e usor. Nu e o decizie usor de luat, chiar daca este vorba despre Chemarea si Fericirea ta, chiar daca ti se sopteste continuu ca drumul tau ar trebui sa fie in alta directie decat mergi acum. Pentru cunoscatori, este o responsabilitate nu prea usor de asumat. E o treaba destul de “murdara”, cu repercursiuni diverse. Nu tocmai placute si de dorit.

Nici macar chestie de curaj nu e. 

E mult mai mut! 

Este asumarea a Ceea Ce Suntem si a Motivului pentru care am venit Aici, Acum. Pentru asta e nevoie de o anumita vibratie, o anumita forta, perseverenta si pregatire. Lucrurile nu se fac pe fuga. Ci pe indelete. Pentru ca se cer a fi intelese, acceptate, asumate, asimilate in fiecare celula, simtite profund si respirate apoi in... lume. O schimbare nu se produce intr-un ceas, intr-o zi, intr-o luna. Sincer, nici nu cred ca exista un timp prestabilit pentru asta. Oricum, Universul e dincolo de Timp. La fel si Iubirea.

Nimeni nu te grabeste. Este treaba ta. Fa-o in felul tau. Dar fa-o! Incepe Acum. Si nu pentru ca mai incolo ar fi prea tarziu..., dar, in final, tot in acest moment vei fi condus... Pana vei intelege ca trebuie sa incepi, sa pornesti lucrurile sa se miste in modul lor... firesc. Divin. Nu mai amana pentru ca oricum, mai devreme sau mai tarziu, te va prinde din urma. Nimeni nu scapa! (sa nu uiti asta!!!)

Esti doar la un gand distanta de absolut orice iti doresti. Indiferent cat de departe si imposibil ti-ar parea.

Strange-ti toate resursele, gandurile, simturile, dorintele si... fortele (Slava Domnului, ai destule!) si porneste la drum. De data aceasta pe Drumul Tau! Si oricat de greu va fi, continua sa mergi pana vei deveni una cu mersul. Una cu visul spre care te indrepti.

Vei simti cum te umpli de Tot Ce E Mai Bun si Mai Frumos in Toate Cate Sunt. Aia e Fericirea. Aia e Iubirea. Aia e Perfectiunea. Aia e Divinitatea.

Aici au fost dintotdeauna si le-ai fi avut de mult timp daca nu ti-ai fi pus singur piedici.

Nu.

Nu te opri ca sa te invinovatesti pentru ce a fost si ceea ce nu ai facut pana acum.

Continua sa mergi.

Dragut. Firesc. Oricand.

Sunt la un gand distanta de tine, pe Drumul Meu,

Clara