Lantul dorintelor (noastre) ...implinite!

Totul a inceput ca o joaca... si devine ceva serios. Dar cine a spus ca Joaca nu poate sa fie Serioasa?!

Deci... Va invit la joaca, dragii mei!

Caci, nu-i asa?! Orice provocare este binevenita, pentru ca ne ajuta sa ne (re)descoperim. 

In perioada 4 – 31 mai 2015 astept pozele voastre cu papadii, sa „aruncam in aer” toate dorintele noastre cele mai ascunse sau arzatoare, cele mai nastrusnice sau mai cumintele... Nu este nevoie sa imi spuneti dorintele voastre. Universul le stie deja. Sunt dorinte care isi cauta deja calea de implinire si drumul de intoarcere catre voi.

Trimiteti doar o poza cu voi si o papadie. Trimiteti o poza asa cum simtiti voi. Dar nu uitati: puneti in ea si dorinta voastra! Aveti mai multe dorinte? Puneti-le pe toate! 

Si uite-asa, incet, firesc si dragut... vom crea IMPREUNA un lant al papadiilor si al dorintelor (noastre)... implinite! 

Multumesc celor care mi-au urmat indemnul de a posta/trimite o poza cu papadii. ♥ Ma bucur ca imi sunteti alaturi in acest Joc al Increderii, Sperantei, Daruirii si Iubirii Neconditionate. 

In aceste 28 de zile ne vom ruga IMPREUNA, unul pentru altul, in fiecare seara, incepand cu ora 21, pentru implinirea dorintelor noastre. Nu este nevoie de gesturi mari. Este de ajuns un gand bun, un sentiment frumos... O clipă. Atât. 

Cei care cunosc forme de transmitere a energiei, pot trimite. Va voi trimite si eu energie benefica si vindecatoare.

Dorintele noastre zboara prin Univers cautand si gasind o cale de a se implini.

Doamne-ajuta !!!

Cine mai doreste sa posteze o poza cu dorinte ...trimise-n Univers printr-o papadie este binevenit!!

Este o invitatie de a ne uni inimile într-o inimă mare, mare care va bate pentru toți spre împlinirea dorințelor.

Este o invitatie sa (Re)invatam, (re)descoperim, (re)traim, (re)simtim puterea lui "IMPREUNA".

De ce IMPREUNA?!

Pentru ca IMPREUNA suntem mai puternici! 

Va tin strans de mana ca sa simtiti ca nu (mai) sunteti singuri,

Clara


Pagina evenimentului o gasiti aici:
Lantul dorintelor (noastre)... Implinite!

Puteti distribui, daca vreti. :)

Iubire Inalta, fara final

Ne nastem din iubire. Suntem crescuti cu iubire. Apoi crestem si cautam, aproape instinctiv, Iubirea. 

Ne-o imaginam in fel si chip, dar ea ne surprinde de fiecare data cand apare lasandu-ne impresia ca nimeni nu o poate cunoaste cu adevarat. 

Daaa, 

Iubirea are obiceiul de a se purta ca o pustoaica fitoasa care face numai ce, cum, cand, unde are ea chef... 

Ne casatorim din iubire si, tot din iubire, dam nastere unor prunci frumosi pe care ii crestem in spiritul Iubirii. Ajungem foarte aproape de ultimele clipe si ne rememoram viata cu lacrimi de iubire in ochi. Apoi pleoapele noastre inchid intre ele intreaga noastra Iubire, alaturi de toate reusitele, regretele, implinirile, nemultumirile si sperantele noastre neimplinite inca.

Un Final al Iubirii, ar spune unii.

Pentru unii dintre noi, insa, drumul acesta continua dincolo de spatiu si timp, dincolo de orice ratiune a acestei lumi. Astfel, apare de nicaieri, aproape in fiecare existenta, o persoana care ne da totul peste cap, imbratisandu-ne dragut si firesc cu o Iubire nemaivazuta, care nu tine cont de nimic. Acea Iubire Neconditionata de care se tot vorbeste in ultima vreme, dar despre care prea putini au habar cum e si, si mai putini ajung sa o simta si sa o traiasca.

Multi s-ar grabi sa spuna: 'Ce bucurie imensa! Cat de norocos esti sa ai parte de asa ceva!'... Da..., doar ca suferinta care vine o data cu aceasta Iubire nepamanteana este pe masura intensitatii sentimentelor. De ce? Simplu: pentru ca de cele mai multe ori se manifesta ca o iubire imposibila (in aceasta lume fizica) care te bantuie, te cheama, te striga si nu trece orice ai face. 

Daca ai 'norocul' sa te prinda fiind deja intr-o relatie obisnuita nu iti va da pace pana nu iti vei lasa tot ce ai construit in lumea fizica si, firesc, ai sa o urmezi, asumandu-ti orice consecinta posibila. Degeaba amani momentul. Degeaba incerci sa te comporti ca si cum nu ar exista. Degeaba alegi sa ramai in relatia ta. Degeaba te impotrivesti. Poti face asta doar un timp. Apoi..., apoi te vei simti efectiv impins de la spate fara sa ti se mai ofere momente de ragaz. E ca un val care te ia cu el oricat de mult te-ai impotrivi. 

Poate ai sa-ti pui intrebarea: 'Dar de ce m-as impotrivi?' Simplu: pentru ca ai deja o viata a ta, destul de bine aranjata si de frumoasa si ideea de a lasa totul in urma..., nestiind exact unde vei ajunge..., nu e prea convenabila. Nu ai cum sa nu te gandesti la cei care vor suferi in urma deciziei tale. Caci asa ai fost invatat, sa tii cont de ceilalti, sa iti aranjezi viata astfel incat sa nu deranjezi pe nimeni. Oare e bine?! Apoi, iubirea asta are obiceiul de a-ti aduce ca pereche exact persoana cea mai nepotrivita tie din toate punctele de vedere: statut social, varsta, preocupari, locatie, gandire, obiceiuri, etc. Deci iti cam dai seama inca de la inceput ca, ori iti asumi toata ocara lumii si faptul ca vei fi judecat la fiecare pas pentru ce ai alea sa traiesti, ori suferi pana la disperare, plangand o iubire perfecta, dar imposibila. Excelente variante, nu?! 

Ce sa alegi?

Aceasta-i intrebarea!

Te simti ca strans in menghina...

Pe de o parte, traiesti ceva sublim, care-ti da aripi si o stare de fericire absoluta, pe de alta parte, traiesti cea mai crunta suferinta posibila: aceea de a nu-ti putea materializa/manifesta Iubirea.

Ai nevoie de mult curaj si nebunie pentru a putea sa te lasi dus de acest val. Intuitia imi spune ca o data luata aceasta decizie si o data asumata... lucrurile nu pot fi decat perfecte. Dumnezeu nu greseste!

O astfel de iubire este o iubire spirituala, la un nivel superior fata de ceea ce majoritatea pamantenilor numesc Iubire. Celalalt esti, de fapt , TU! Te regasesti pe tine in celalalt. Acea jumatate pe care nu ai gasit-o niciodata in alta parte. 

Sentimentele sunt pe o frecventa foarte inalta si e musai sa ai suficienta energie pentru a rezista acolo Sus cat mai mult timp. Gandeste-te: Este dificil sa ajungi pana acolo, dar...sa rezisti! 

Oare ai 'combustibilul' necesar? Oare esti pregatit sa urci cea mai inalta treapta? Sigur nu ai rau de inaltime? Chiar si dupa ce ai raspuns 'Da!' la toate aceste intrebari, tot mai apar cateva care, cu siguranta, te vor pune in incurcatura.

Tinteste SUS! Intotdeauna.

Eu..., Eu Sunt cu tine Mereu. 

Dragut. Firesc. Oricand.

Cu drag,

Clara

Straluceste !

Cu toata dragostea si sustinerea mea... trimit aceste ganduri si simtiri, catre Tine, la inceput de an... 

Poate ca pana acum te-ai pus mereu pe locul doi, sau si mai rau, pe ultimul loc in ierarhia vietii tale. Poate ca pana acum ai facut totul numai pentru altii, pentru a le fi lor bine... Poate ca tot timpul ai uitat de tine si ai oferit tot ce aveai altora...

A venit vremea sa te intreb: 

Care TOT? Ce aveai? De unde ai oferit?

Incepe intotdeauna Totul cu Tine.

Fii in permanenta atent la ce faci TU, nu cei din jurul tau.

Schimba-te tu intai, nu astepta lumea sa se schimbe.

Ai grija de imaginea ta in fata ta si apoi in fata celorlalti.

Fii bland cu tine ca sa poti sa fii, apoi, fii bland si cu ceilalti.

Iubeste-te si accepta-te intai pe tine si apoi pe altii.

Ai grija de tine cat poti de mult si apoi de altii.

Ofera-ti intai tie si apoi celorlalti.

Fii TU prioritatea TA si a vietii tale!

Fii tu mereu pe Primul Loc in viata Ta. Nu-ti fie teama ca vei fi catalogat drept egoist. Numai cei care nu au inteles cum stau lucrurile ar putea sa judece asa. Nu este vorba despre egoism, ci despre asumarea a Ceea Ce Esti si Ceea Ce Vrei Sa Devii. Este responsabilitatea ta de a deveni cea mai buna versiune a ta. Ca sa le poti oferi celorlalti, trebuie Sa Fii si Sa Ai tu mai intai. Ca sa poti sa ii iubesti pe altii si ei sa te iubeasca pe tine, trebuie sa te iubesti tu intai. Nu poti cere cuiva sa iubeasca ceva ce nici macar tu nu ai iubi. Nu ar fi corect.

Nu mai pierde vremea...

Straluceste pentru Tine!

Te imbratisez cu mii de stelute aurii si iti sunt alaturi mereu.

Dragut. Firesc. Oricand.

Clara

Dar Imens

Ce DAR IMENS! 

Sa poti sa pui oamenii la locul lor, in sufletul lor, pe drumul lor, in planul lor divin!

Sa ai puterea sa le oferi din surasul si sufletul tau, din increderea si optimismul tau, din simplitatea si firescul tau, din energia ta divina, luata direct de la Sursa!

Poate-ai 'patit-o' si tu! 

Exista oameni care te alina cu un simplu cuvant, cu un gest simplu. Oameni care te insotesc oricand, oriunde cu un firesc de-a dreptul nefiresc! Oameni pe care te poti baza chiar daca nu sunt fizic langa tine. Oameni care transforma Greul in Simplu, Incredibilul in Posibil, Nemaivazutul in Firesc. Oameni care-ti ofera echilibru si armonie si o stare frumoasa de liniste chiar daca nu i-ai cunoscut niciodata. Oameni care nu iti cer nimic sau prea putin, in comparatie cu Totul pe care ti-l ofera!

Sunt oameni care au ales sa fie Acum, Aici pentru ei insisi, in primul rand, si avandu-se pe de-a-ntregul pe ei sa ti se poata oferi ...Tie!

Sunt oameni pe care-i intalnim destul de rar. Unul din motive este ca sunt foarte modesti. Nu striga-n gura mare ca ei Pot! De multe ori te-ajuta fara macar sa stii ca exista. In liniste. Fara a cere ceva in schimb. Isi fac misiunea si-apoi isi continua drumul. Ei nu privesc nicicand in urma pentru ca stiu ca totul e Bine acolo. Sunt bine infipti in Acum-ul fiecarei clipe si fac din tot ce ating cu sufletul lor, o Sarbatoare a Minunii de A FI!

Fa Liniste!

Prea multa galagie in jur. Prea mult zgomot (pentru nimic) fac oamenii! A inceput sa fie atat de greu sa gasesti Linistea in vacarmul actual al vietii.

Parca toti oamenii din jur tipa si vorbesc intr-una,...si macar de-ar spune Ceva!

Nu stiu daca ati observat si voi, dar mie mi se intampla de la o vreme sa 'aud' galagia lumii mai intens si mai deranjant decat de obicei. Oriunde te duci, oamenii discuta ...vorbe! Le place atat de mult sa se auda vorbind. Nu au nimic de spus, doar scot litere, cuvinte, vorbe.... La nesfarsit. Ba despre morcovi, ba despre politica, ba despre ce gol frumos ar fi dat ei daca erau in locul nu stiu carui jucator de fotbal din nu stiu ce echipa care a jucat aseara, ba despre pneuri, ba despre farduri, ba despre cum sa gasesti fericirea in 3 pasi, ba despre cum trebuie sa iti cresti copilul si toti, dar toti sunt specialisti in... TOT!

Suntem o natie de Specialisti!

Nu zic ca ar fi rau, din contra. Numai ca observ ca specialistii astia nu au o super viata, nu au super functii sau super statut ca oameni, nu au nimic al lor, nici macar pe ei insusi si ...nu produc nimic, decat Zgomot.

Mie personal a inceput sa imi fie foarte clar ca Viata este despre a te cunoaste pe tine, despre a ajunge inapoi Acasa, despre a fi In Armonie si Iubire cu tot, despre a fi in Echilibru... Si-atunci vin si ma intreb (firesc, dragut) cum sa te auzi pe tine in Galagia asta continua?

Cum sa-ti simti si explorezi interiorul in propriul zgomot care te indeparteaza de Tine si de ceilalti?

Cum sa ajungi la Liniste, daca tu continui sa urli?

Fa liniste, Omule.

Opreste-te o clipa.
Asculta-te.

Aminteste-ti de Tine si pastreaza un moment (macar) in care sa ai timpul unei eternitati sa te auzi...pentru prima oara.

Inchide gura si ochii si opreste-ti mintea.

Opreste multitudinea de ganduri care te trag de langa Tine, cel adevarat si te conduc pe drumuri fara destinatie.

Fa Liniste!

Treci dincolo de minte si minuneaza-te de Cel Care Esti!

Un Univers intreg si minunat te-asteapta dincolo de propria-ti zarva.

Doar de tine depinde sa te regasesti!

Ssssttt!!!

Fa liniste!

O lume din ce in ce mai plina de... bocanci-isti

Oamenii din jurul meu ma uimesc in fiecare zi. Credeam ca am cunoscut atat cat se poate cunoaste despre oameni, despre incredere si falsitate, despre ipocrizie si prietenie, despre indiferenta si bun simt, despre bunavointa si pretuire, despre rautate si respect, despre demnitate si daruire... Se pare ca nu stiu nimic. Mereu apare ceva ce nici cu mintea nu poti gandi ca poate exista. E trist. Si doare.

Oamenii au devenit atat de egoisti, atat de rai, atat de plini de ei, atat de dornici sa aiba totul (fie ca le trebuie, fie ca nu)... incat au ajuns sa calce peste cadavre doar sa isi atinga scopurile.

Hm... Ma uit in jurul meu si ma minunez.

Recunosc, intotdeauna au existat minciuna, tradarea, nesimtirea, prostul gust... Si fiecare dintre noi gresim cu voie sau fara voie. Cu totii mintim, cu totii avem momentele noastre de egoism si rautate. Ma uit in jurul meu si ma inspaimanta acest peisaj pictat de semenii mei in culori din ce in ce mai inchise. Parca niciodata nu a existat atata rautate in lume!

Ce-aveti, oameni buni? Ati luat-o razna?

Suntem cu totii copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire. Iubirea nu inseamna minciuna, nesimtire, tradare, prost gust, egoism... Iubirea inseamna in primul rand daruire. Neconditionata. Inseamna implicare, respect, bun simt, incredere, bunatate... Inseamna sa iti pese de tine, de ce lasi in urma ta si de ceilalti.

Dar voua?! Voua nu va pasa de nimic. Nici macar de voi. Va calcati in picioare ca prostii sa ajungeti sus. Multi dintre voi nici nu stiti ce inseamna acel "sus" spre care va indreptati. Habar nu aveti daca aveti sau nu rau de inaltime. Dati din coate, impartiti pumni in stanga si in dreapta, ati uitat sa va iubiti aproapele..., ati vrea sa-l vedeti mort ca sa aveti voi mai mult loc. Si-apoi va plangeti ca nimic nu va merge bine, ca nu puteti evolua...

Opriti-va! Opriti-va o clipa! Respirati. Priviti cerul. Simtiti aerul curat cum intra in voi... Relaxati-va. Apoi priviti-va bocancii plini de "sangele" celor pe care i-ati zdrobit sub greutatea rautatii voastre... Vedeti?! Din cauza aceasta va simtiti picioarele grele si nu puteti inainta. Din cauza aceasta simtiti cum va afundati si mai mult in ipocrizia si noroiul gandurilor voastre.

Dati-va jos bocancii!

Voi n-ati invatat ca numai Iubirea va poate inalta?

P.S. - N-o sa vedeti niciodata balet in bocanci.

Alaturi de Tine!

Sa fii aproape de Oameni inseamna:

- sa plangi o data cu ei,

- sa razi cu gura pana la urechi impreuna cu ei,

- sa te strambi impreuna cu ei,

- sa le simti durerea cum te doare pe tine,

- sa vrei sa mori o data cu ei,

- sa cari impreuna cu ei bagajele vietii lor,

- sa iti simti sufletul plin de dorintele, necazurile si sperantele lor,

- sa ai emotii o data cu ei,

- sa fii nerabdator o data cu ei,

- sa iubesti o data cu ei,

- sa disperi o data cu ei,

- sa adormi o data cu ei,

- sa te trezesti o data cu ei,

- sa alergi si sa obosesti impreuna cu ei,

- sa traiesti o data cu ei,

- sa iti pui uneori viata te pe Hold pentru a simti ritmul vietii lor.

Sa fii alaturi de oameni inseamna sa le dai posibilitatea de a-si vedea propria reflexie in Oglinda. Sa poti  fi o oglindă perfectă pentru fiecare.  Inițial se revolta:  "Cum să fiu eu acesta?!", apoi...dupa ce apar conștientizările incep să se recunoască cu umbre cu tot. Este un moment superb, unii plâng, altora li se inunda chipul de uimire, alții râd cu gura până la urechi... Ne-mbrățișăm ca niste vechi si buni prieteni și știm că din acel moment lucrurile s-au schimbat. Omul s-a eliberat de Frica, de Programe si de Trecut... si a înțeles că Este Creatorul Propriei Sale Vieți! 

...si totusi, Sa Fii cu Adevarat Alaturi de Oameni, inseamna sa ramai TU, Cel Care Esti Asa Cum Esti! ...sa fii mereu puternic, sa fii increzator, sa fii mereu Aici, Acum pentru ei, sa fii de ajutor, sa nu ii judeci, sa nu le dai sfaturi (pe care, stim cu totii, nimeni nu le aplica), sa ii iubesti neconditionat, sa fii un bun ascultator si un umar bland si generos pe care sa poata sa isi lase capul obosit de ganduri si de plans.

Si intotdeauna, dar intotdeauna, orice s-ar intampla, poarta un zambet larg pe buze!

De ce?

Pentru ca e ...molipsitor!

Raman alaturi de Tine, 

Clara

Moarte lenta

Trairea intr-un mediu nepotrivit evolutiei tale, printre oameni care te trag continuu in jos, duce la acoperirea esentei tale divine cu tot felul de energii contrare tie si misiunii tale pe planeta Pamant. Astfel, incepi sa te inchizi inauntrul tau, sa iti pierzi increderea in tine, in altii si in vremuri mai bune... Ajungi sa te comporti vulgar, inadecvat principiilor si credintelor tale. Incet, incet te negi tu pe tine, cel adevarat. 

In toata aceasta groapa de gunoi, care devii, ai momente cand te cauti si devine din ce in ce mai greu sa ajungi la ...Tine. Observand asta..., cu timpul renunti la a te mai cauta si accepti, resemnat noul TU. Viata ti se schimba radical si, parca mergi pe un drum care duce spre nicaieri. Dar nu iti mai pasa pentru ca, departe fiind de Tine, cel adevarat, este destul de greu sa te mai implici in ceea ce este important, preocuparile tale devin banale si lipsite de sens, dorintele dispar, iar viata ta devine monotona, neingrijita, neinsufletita si neordonata de Omul care erai candva...

E ca o moarte lenta de care nici macar nu esti constient. Degeaba iti spun prietenii si cunoscutii ca te-ai schimbat pentru ca tu te-ai putea jura ca esti exact la fel ca inainte. 

Cu toate astea, ai si momente, sub forma unor flash-uri, cand te revezi pe Tine, asa cum erai. Si ti se face dor... Ai vrea sa redevii ce-ai fost, dar ai uitat drumul care ducea catre tine. Inchizi ochii si iti revezi trecutul. Te vezi asa cum erai: surazator, puternic si plin de lumina. Te privesti ca si cum ti-ai aminti de un foarte bun prieten de demult. Amintirea, fiind foarte estompata, nu o poti suprapune peste tine, cel de acum. Apoi, imaginile dispar, abandonandu-te in aceeasi lipsa de sens si culoare, numita candva viata. 

Oamenii din jurul tau se schimba. Prietenii frumosi, profunzi si buni pe care ii aveai sunt inlocuiti cu personaje dubioase, ursuze, neinteresate de lucruri spirituale cum ar fi sensul vietii si constiinta de sine. 

Peste diamantul care erai candva se astern straturi groase, succesive de 'gunoi' energetic. Copilul interior imbatraneste si, in final, moare sufocat de lipsa de 'aer' proaspat. 

Ce este de facut?

Destul de greu de spus. Pentru ca esti prins in inchisoarea propriilor tale alegeri si ganduri. 

Veste buna?

Totul are un scop bun. 

Exista rezolvare.

Probabil am sa-ti vorbesc intr-o zi si despre asta...

Clara

Un an! Va multumesc!

Mai sunt cateva zile (pana pe 28 august) si aniversam un an de cand am lansat acest blog.

Este un concept la care tin foarte mult. Atat de mult incat, pentru mine, a devenit un mod de viata. Un mod de a simti, de a iubi, de a-mi aduce aminte, de a nadajdui..., de a trai!

A fost un an frumos in care am intalnit oameni minunati alaturi de care am trait experiente superbe, din care fiecare a avut cate ceva de invatat, de daruit, de impartit, de (re)memorat, de ...dus cu el mai departe. 

Am oferit si am primit Iubire. Am sters si mi s-au sters lacrimi. Am fost umarul pe care multi si-au lasat tamplele obosite, dar si tampla care s-a asezat timid, cu un licar de speranta pe un umar generos. Am fost confidenta si calaul multora. Uneori am fost inteleasa, alteori hulita. Pentru mine a fost egal. Stiu, simt ca am facut ce trebuia. Doar asta conteaza pentru mine. 

Am fost draguta, fireasca, directa, sincera, impaciuitoare, sensibila, iubitoare si ... darnica. Am daruit cu drag tot ce am avut si tot ce nu am avut. Pe cele din urma mi le-a oferit Divinitatea special pentru fiecare dintre voi, fiecaruia dupa nevoie, dupa gandul si sufletul vostru. 

Multumesc Fiintelor de Lumina care imi sunt mereu alaturi cu acelasi firesc dintotdeauna. Le multumesc pentru frumoasele daruri si experiente pe care ni le ofera de fiecare data. 

Stiu, simt, traiesc si iubesc ca NU sunt singura!

Multumesc! Multumesc! Multumesc!

Am crescut Impreuna!

M-am oglindit in voi si v-ati oglindit in mine. 

Am fost separati si totusi Unul Singur.

Ma simt plina de voi. 

Va multumesc!

Liniile curbe trebuiesc inchise!

Incepem lucruri, relatii, experiente... Le traim de-a valma sau mai pe-ndelete... Fiecare cum simte, cum poate si cum crede ca e mai bine.

Ne angajam si apoi ne schimbam jobul pentru ca ne dam seama ca nu ne mai reprezinta.

Ne amenajam casa in anumite culori, ca apoi, dupa un timp, sa schimbam nuantele, obositi de propriile noastre alegeri.

Ne cumparam masini in functie de bani, dorinte, nevoi si trebuinte. Renuntam apoi la ele, abandonandu-le la fier vechi sau oferindu-le altor persoane pe cateva bancnote ciufulite de-atata umblet prin atatea si atatea buzunare grabite, inguste si aproape mereu ... goale.

Intram si iesim din relatii pentru ca nu ne mai regasim in ele.  Sau pentru ca ne dorim Mai Mult, Mai Bine, Mai Frumos, Mai Intens, Mai Cald, Mai Real, Mai Sus, Mai ... Minunat!

Ne facem vise si planuri si idei despre cum am dori sa fie viata noastra si, de ce nu, a celor din jur. Dupa un timp simtim ca am crescut, am evoluat, ca gusturile ni s-au schimbat si incepem sa nu mai fim multumiti de ceea ce am planuit si nadajduit cu ceva timp in urma. Si-atunci ne dorim altceva. Si altceva... Si altceva!

E... omeneste sa fie asa. E uman. E, zic eu, drumul firesc al oricarui pamantean!

Ce ne scapa, insa, din vedere este faptul ca incepem atatea si atatea lucruri, dar... uitam sa le si terminam. Desenam linii curbe, dar uitam sa inchidem cercurile. Si-apoi ne intrebam (tot noi!) de ce „tablourile” creionate de noi (uneori cu atata grija, pasiune si daruire, alteori cu ultima farama de mina de creion pe care o mai avem) nu au nici cap, nici coada si nu reprezinta un Intreg!

Pai tocmai d’aia! Pentru ca nu sunt terminate!

Sa ne amintim, asadar, de tot ceea ce am inceput vreodata, acum sau alta data, cu voie sau fara de voie, cu gandul, vorba, fapta sau ...simtirea, sa ne „inarmam” cu creioane negre sau colorate, cu carioci, pensule, acuarele sau tempera si sa purcedem la inchiderea cercurilor vietilor noastre. Sa facem un ultim gest pentru fiecare eveniment, persoana, intamplare, relatie, actiune, experienta, sentiment... care a purtat si poarta inca amprenta noastra. Sa ne luam inima-n dinti si sa incepem sa ne asumam tot ce am dorit, trait, creat, simtit, lovit, ranit, iubit. TOT!

Eu am inceput deja sa inchid cateva din cercurile desenate de mine cu mult timp in urma. Recunosc, este emotionant, coplesitor, tulburator si ...nu este chiar usor. Sunt momente pe care chiar nu stii cum se le gestionezi. Momente care este posibil sa te invaluie parsive si sa incerce sa te fure, proiectandu-te inapoi in Trecut. Trecutul Tau. Si-atunci ramane o singura intrebare: Inchizi cercul, zambesti si pleci SAU te lasi dus de valul unui Trecut care reuseste, inca, sa iti amorteasca mintea, inima si vointa?

Alegerea iti apartine. Intotdeauna!

Iti reamintesc: Nu exista greseli. Doar experiente!

Hm... Prieten drag...

Parca ti-aud gandul intrebator: „Bine, bine... Am inteles. E important sa inchidem cercurile... Dar CUM facem asta?!”

Fiecare inchide cum simte, cu ce culoare doreste, la timpul si in imprejurarile alese de el. Nu exista o reteta. Pot doar sa spun ca eu le-am inchis Multumind, Rememorand, fiind Recunoscatoare, Zambind, Ascultand, Glumind, Ajutand, Mangaind, Lamurind, Confirmand, Sarutand, Intelegand, Iertand, ...Iubind!

 Si-acum... la treaba! 

Te pup si te imbratisez cu toata dragostea si frumusetea unui cerc inchis,

Sa ai spor!

Clara

P.S. – Nu te speria la gandul ca, o data inchis, cercul nu mai poate fi accesat. Nimeni, absolut nimeni, nu te poate impiedica sa desenezi (la un moment dat) si alte cercuri in jurul sau in interiorul sau. Doar de Tine depinde Totul 

Esti Creator! :)