Bun venit in Sufletul meu!

M-a întrebat cineva astăzi:

 - “Cum reușești să atragi atât de mulți oameni în jurul tău și cum le câștigi încrederea?” 

Răspunsul meu a venit firesc: 

- “Îmi las Sufletul deschis astfel incat oamenii să îl poată vedea, atinge, studia, gusta și sa se poata umple din el. 

În momentul în care oamenii se conectează la Sufletul meu, instant eu devin de încredere pentru fiecare dintre ei. Pentru că verbal, mental sau prin gesturi putem să ne mințim cât vrem, dar la nivel de Suflet, oricat de bun actor ai fi, nu ai cum să minți.”

- “Și nu îți este teamă să îți lași, tot timpul și în preajma oricui, Sufletul deschis?”, a fost întrebarea următoare.... 

- “Nu. De ce m-aș teme? Divinitatea este deja acolo!” 

Clara

Un an! Va multumesc!

Mai sunt cateva zile (pana pe 28 august) si aniversam un an de cand am lansat acest blog.

Este un concept la care tin foarte mult. Atat de mult incat, pentru mine, a devenit un mod de viata. Un mod de a simti, de a iubi, de a-mi aduce aminte, de a nadajdui..., de a trai!

A fost un an frumos in care am intalnit oameni minunati alaturi de care am trait experiente superbe, din care fiecare a avut cate ceva de invatat, de daruit, de impartit, de (re)memorat, de ...dus cu el mai departe. 

Am oferit si am primit Iubire. Am sters si mi s-au sters lacrimi. Am fost umarul pe care multi si-au lasat tamplele obosite, dar si tampla care s-a asezat timid, cu un licar de speranta pe un umar generos. Am fost confidenta si calaul multora. Uneori am fost inteleasa, alteori hulita. Pentru mine a fost egal. Stiu, simt ca am facut ce trebuia. Doar asta conteaza pentru mine. 

Am fost draguta, fireasca, directa, sincera, impaciuitoare, sensibila, iubitoare si ... darnica. Am daruit cu drag tot ce am avut si tot ce nu am avut. Pe cele din urma mi le-a oferit Divinitatea special pentru fiecare dintre voi, fiecaruia dupa nevoie, dupa gandul si sufletul vostru. 

Multumesc Fiintelor de Lumina care imi sunt mereu alaturi cu acelasi firesc dintotdeauna. Le multumesc pentru frumoasele daruri si experiente pe care ni le ofera de fiecare data. 

Stiu, simt, traiesc si iubesc ca NU sunt singura!

Multumesc! Multumesc! Multumesc!

Am crescut Impreuna!

M-am oglindit in voi si v-ati oglindit in mine. 

Am fost separati si totusi Unul Singur.

Ma simt plina de voi. 

Va multumesc!

Sa fim sinceri cu noi insine

Azi iti propun sa facem Impreuna ceva Nou. Ceva ce, poate, unii dintre noi, nu am mai facut niciodata pana acum: Sa Fim Sinceri Cu Noi Insine. Sinceri cu adevarat. Ca la Spovedanie. Dar nu in fata popii, ci in fata altarului propriului nostru… Suflet!

Inchide ochii…

Pornim la drum.

Poate in cea mai frumoasa calatorie a vietii noastre de pana acum. Cea care ne va aprinde “becul” deasupra capetelor facandu-ne sa ne simtim luminati si sa exclamam: “Asta e! De asta aveam nevoie Aici, Acum!”

Foarte multi oameni, daca ar fi sinceri cu ei insisi, ar realiza ca majoritatea nereusitelor, dezamagirilor si nefericirilor, din viata lor, li se datoreaza. Suntem Creatorii propriilor noastre vieti, ai uitat? Hm… Se intampla sa mai si uitam. Desi nu ar trebui. Si eu uit, uneori. Recunosc ca uit. Ma ia viata si imi uit scopul pentru care sunt Aici. Sunt atatea de facut in planul fizic (rate, facturi, serviciu, grijile zilnice, etc…) incat pare ca nu mai e timp si de Spirit, pentru evolutia lui, pentru urcarea cat mai sus posibil.

Insa mereu exista o forta nevazuta, nestiuta si nechemata care ma trage de maneca si imi (re)aminteste ce este important sa fac in viata aceasta si ca doar de mine depinde ca totul sa fie asa Cum Trebuie Sa Fie.

Suntem Creatori.

Ne putem crea viata asemeni unui Iad sau asemeni unui Rai. Bine ar fi sa ne si asumam Creatia noastra si sa ne asiguram ca avem resursele necesare de a sustine toata aceasta creatie.

Cand asculti soaptele divine si creezi Raiul si esti fericit, resursele vin de la sine. Si totul merge fara nici o piedica. Dragut. Firesc.

Cand te impotrivesti indicatiilor divine si creezi Iadul pe care te si straduiesti sa il vezi Rai si sa pari fericit si multumit cu viata ta asa cum e, este necesar sa iti procuri / produci singur resursele necesare. Si nu intotdeauna reusesti sa faci asta. Este dificil. Uneori chiar imposibil si clachezi. Mai devreme sau mai tarziu.

Tot amintesc de soaptele si indicatiile divine... Vei spune: “Cum asa? Nu ai spus ca suntem Creatori? Nu noi hotaram?”. Ba da. Noi hotaram ce vrem in viata noastra. Noi materializam Binele si Raul, Lacrimile si Linistea, Armonia si Haosul… , Asteptarea si Iubirea si Tot Ceea Ce Este. Doar ca toate acestea au fost deja gandite inaintea noastra. De cine? De El. Unicul. Divinul. Cel Nevazut.

Nu ni se impune nimic. Doar primim continuu ajutor si indrumare, pe care noi le percepem doar din cand in cand. Ar fi bine sa fim mai prezenti, mai constienti si sa tinem ochii larg deschisi spre Interior…. Ca sa putem vedea, simti si trai tot ceea ce ni se ofera. Ni se ofera Infinitul. Caci, stii prea bine, nu se doreste moartea noastra, ci sa fim Vii. Sunt indrumari de care tinem sau nu cont. Este alegerea noastra. Nimeni nu ne trage la raspundere. Nimeni nu ne pedepseste. Nimeni nu ne cearta. Insa culegem ceea ce semanam. Intotdeauna. De acolo vine “Raul” in viata noastra: din ceea ce alegem sau nu sa facem, sa iubim, sa simtim, sa fim, sa materializam… Degeaba dam vina pe altii, pe situatii, pe destin, pe… parinti, pe noroc sau sansa… Noi suntem responsabili pentru tot. E atat de simplu!

Fiecare dintre noi am pornit pe un drum care este asa cum Este datorita a ceea ce am ales la un moment dat. Un drum care uneori ne face sa ne simtim fericiti (sau doar ni se pare?)…, alteori ne face cei mai tristi oameni de pe pamant.

Alteori nu ne simtim pe drumul pe care trebuie sa fim. Se intampla chiar sa stim exact unde in alta parte ar trebui sa fim… Apare brusc intrebarea (fireasca) de ce nu esti pe drumul Tau? Chiar asa: De ce?! Stii?? Te-ai intrebat?

Poate ca da, poate ca nu. Poate ca ti-ai si raspuns la aceasta intrebare, doar ca, vrand sa nu ranesti oamenii dragi din jurul tau nu ai actionat conform chemarii sufletului.

Si atunci… Atunci s-ar impune o Schimbare. Insa o schimbare dupa ceea simti in sufletul tau ar inseamna sa schimbi si destinele oamenilor din jurul tau. Sa le dai viata peste cap, sa ii doara, sa ii faci sa isi puna mii de intrebari, sa ii determini sa le agate de tine cu o forta mult mai mare... De ce? De frica! Oamenii au tot felul de frici. Oricat de puternici am parea, tuturor ne e frica de ceva. Daca am fi doar Iubire si Bunatate nu am mai fi aici. Am fi in ceruri, langa Sfinti!

Sa-ti spun un secret (il stii deja!): Nu o sa poti sa te ascunzi sau sa fugi de Tine la nesfarsit. Nu o sa poti sa ii protejezi pe toti la nesfarsit. Nu esti tu responsabil pentru durerea tuturor. Este vorba despre viata lor, lectiile lor, durerile lor, ...drumul lor. Faptul ca te-ai decis ca tu ai „treaba” in alta parte (decat langa ei, asa cum a fost pana acum) s-ar putea sa fie chiar o eliberare pentru ei. Un lucru bun care, desi ii va rani la inceput, ii va propulsa spre directia benefica lor.

Gandeste-te ca lasand sa fie totul asa cum a fost pana acum... tot sufera, tot ii doare, tot simt ca ceva nu e „cum trebuie”. De ce? Simplu: pentru ca nu le poti oferi acces la Cea Mai Buna Versiune a Ta! Si nu pentru ca nu ai vrea, ci pentru ca, nefiind acolo unde trebuie sa fii, nu te poti deschide cu adevarat. Cum vine asta? Hm... Nu iti mai zic. Lasa, ca vei simti tu cum e la un moment dat.

Spuneam ca sa schimbi destine nu e usor. Nu e o decizie usor de luat, chiar daca este vorba despre Chemarea si Fericirea ta, chiar daca ti se sopteste continuu ca drumul tau ar trebui sa fie in alta directie decat mergi acum. Pentru cunoscatori, este o responsabilitate nu prea usor de asumat. E o treaba destul de “murdara”, cu repercursiuni diverse. Nu tocmai placute si de dorit.

Nici macar chestie de curaj nu e. 

E mult mai mut! 

Este asumarea a Ceea Ce Suntem si a Motivului pentru care am venit Aici, Acum. Pentru asta e nevoie de o anumita vibratie, o anumita forta, perseverenta si pregatire. Lucrurile nu se fac pe fuga. Ci pe indelete. Pentru ca se cer a fi intelese, acceptate, asumate, asimilate in fiecare celula, simtite profund si respirate apoi in... lume. O schimbare nu se produce intr-un ceas, intr-o zi, intr-o luna. Sincer, nici nu cred ca exista un timp prestabilit pentru asta. Oricum, Universul e dincolo de Timp. La fel si Iubirea.

Nimeni nu te grabeste. Este treaba ta. Fa-o in felul tau. Dar fa-o! Incepe Acum. Si nu pentru ca mai incolo ar fi prea tarziu..., dar, in final, tot in acest moment vei fi condus... Pana vei intelege ca trebuie sa incepi, sa pornesti lucrurile sa se miste in modul lor... firesc. Divin. Nu mai amana pentru ca oricum, mai devreme sau mai tarziu, te va prinde din urma. Nimeni nu scapa! (sa nu uiti asta!!!)

Esti doar la un gand distanta de absolut orice iti doresti. Indiferent cat de departe si imposibil ti-ar parea.

Strange-ti toate resursele, gandurile, simturile, dorintele si... fortele (Slava Domnului, ai destule!) si porneste la drum. De data aceasta pe Drumul Tau! Si oricat de greu va fi, continua sa mergi pana vei deveni una cu mersul. Una cu visul spre care te indrepti.

Vei simti cum te umpli de Tot Ce E Mai Bun si Mai Frumos in Toate Cate Sunt. Aia e Fericirea. Aia e Iubirea. Aia e Perfectiunea. Aia e Divinitatea.

Aici au fost dintotdeauna si le-ai fi avut de mult timp daca nu ti-ai fi pus singur piedici.

Nu.

Nu te opri ca sa te invinovatesti pentru ce a fost si ceea ce nu ai facut pana acum.

Continua sa mergi.

Dragut. Firesc. Oricand.

Sunt la un gand distanta de tine, pe Drumul Meu,

Clara

Despre Terapia Reiki II

Imi dau seama ca nu s-a înțeles prea bine cum sta treaba cu terapia REIKI. Asa ca simt nevoia sa mai explic o data. De data aceasta in scris, ca sa rămână si sa poată fi recitit. Iar si iar. Poate pana la urma, se înțelege! 

In primul rând, REIKI nu este o joaca. Terapeutul nu este un magician. Este un om, ca si tine, care a studiat si lucrat foarte mult, care, in timp, a devenit conștient de el însuși si de lumea care-l înconjoară, care a ales sa fie de folos semenilor săi. El nu face minuni prin HocusPocus si nici nu poate învata Lecțiile pe care le are de învățat pacientul. Adică le poate învata, dar le învață pentru el nu pentru celălalt. Ceea ce pe pacient nu il scuteste de a le învata.

In timpul terapiei, terapeutul accesează energia din Cerurile Superioare si, prin palme, informand-o sau nu, o transmite celui din fata sa. Acesta primește atâta energie cât ii este îngăduit de Dumnezeu, in funcție de tot ce a facut in aceasta viata si in Viețile trecute, de cât de bine si-a învățat Lecțiile, de cat de mult isi doreste sa se vindece si de cât drept divin de vindecare are. Toate acestea sunt prestabilite de Sus, terapeutul neputând sa le influențeze in nici un fel. Terapeutul este doar un canal prin care se transmite pacientului energia divina. 

La terapie participa, chiar dacă pacientul nu le simte/vede, si Entitățile de Lumina care trebuie, pot, vor si le este îngăduit. Ele pot fi mai multe sau mai putine, mai puternice sau mai slabe, de Cer mai mare sau mai mic... Pot fi persoane dragi pacientului, care au plecat in Lumea de Dincolo sau, pur si simplu, diferite fiinte de Lumina care sunt trimise de Sus pentru ajutor. Prin metode specifice, terapeutul lucrează împreuna cu acestea pentru Binele Suprem al pacientului si in Voia Deplina a Tatălui. 

Procesul de vindecare poate sa fie mai lent sau mai alert, mai zgomotos sau mai linistit, mai dureros sau mai placut... Ai ghicit! Tot in funcție de meritele si drepturile divine ale celui care vrea (sau nu) sa se vindece. 

Uneori, de fapt, dacă ma gândesc mai bine, in majoritatea cazurilor, apar 'efecte negative' in urma terapiei. Acestea nu se datorează energiei si terapiei in sine, cu atat mai puțin terapeutului, ci Plăților karmice ale pacientului, care, o data cu implementarea energiei in structurile sale, începe sa observe o accelerare a acestor plăti. De fapt, in prima faza, pacientul nu conștientizeza aceste plăti (mulți dintre ei poate nici nu stiu ca exista asa ceva), dar, cu siguranță, resimte efectele nu tocmai plăcute ale acestora. De ce se întâmpla asta? Pentru ca Vindecarea înseamnă restabilirea Ordinii Divine in toate structurile omului. Acest lucru se face pe principiul: ajungem la Liniște prin Haos. Acest haos este mai mare sau mai mic in funcție de meritele fiecăruia si de disponibilitatea lui de a-si schimba tiparele de gândire, relațiile si chiar modul de viata. 

Este momentul in care marea majoritate a pacientilor renunța la terapie, ba mai mult, își acuza, mai direct sau nu, terapeutul ca le-a facut 'ceva' rău. Cu toții știm ca nu putem avea pretenția obtinerii unor rezultate diferite continuând sa facem lucrurile in același mod. 

Terapeutul nu face decât da deschidă canalele omului către Lumina. De aici încolo si omul trebuie sa se îngrijească de ele, păstrându-le curate si deschise cât mai mult timp. Cum? Prin rugăciune, gândire Pozitiva, fapte bune, mâncare sănătoasă, Liturghii, post, stil de viata ordonat si, evident, prin Curățarea propriei Vieti de 'buruienile' care il leagă de mâini si de picioare, nelasandu-l sa evolueze. Nu e de vina REIKI sau terapeutul ca tu nu te Iubești pe tine, ca te blochezi singur in gânduri negative, ca iti place sa atragi atentia si afectiunea celor din jurul tau prin boala si problemele pe care le ai (vampirizandu-i), ca refuzi sa lași in urma Trecutul, ca te incapatanezi sa rămâi in relații cu oameni care se hrănesc cu energia ta... In nici un caz! Intr-adevăr, este întotdeauna mult mai usor sa le punem altora in cârca lucrurile pe care nu suntem in stare sau nu avem chef sa ni le asumam, numai ca nu trebuie sa uitam ca tot ce luam in ras si refuzam sa facem, ne va prinde la un moment dat din urma si va trebui sa dam socoteala si sa plătim. Si nu pentru ca exista cineva căruia ii place sa ne pedepsească si sa ne vadă suferind, ci pentru ca legile Universului nu pot fi fentate. Nimeni nu scapa! 

Cu speranta ca ti-am putut fi de folos, te imbratisez cu drag si te astept la... Terapie.

Clara

Despre "parazitii" energetici

Un lucru e sigur: Scopul Vietii pe Planeta Pamant este Evolutia Spirituala, Unirea Sinelui nostru cu Sinele Divin.

Cum facem asta?

Fiecare cum simte, cum poate, cum crede de cuviinta, cum descopera, pe parcursul vietii, (din carti, din experiente, din sfaturile altora)  ca este posibil... Caci nu vine nimeni sa te invete ce ar trebui sa faci si nici nu primesti la nastere un Manual. Tu trebuie sa cauti. Singur. Din proprie initiativa!

Cand facem asta?

Optim ar fi sa o facem cat mai curand posibil, insa, de obicei, o facem cand nu mai avem incotro. Sau, cum se spune in popor, „cand ne-a ajuns cutitul la os”.

De ce facem asta?

Pentru ca, cel putin in vremurile pe care le traim, nu se mai poate altfel. Evolutia spirituala devine din ce in ce mai importanta. Aproape vitala, as putea spune.

Asa... Acum sa o luam cu inceputul... Ca sa evoluezi spiritual trebuie sa constientizezi mai intai faptul ca esti o Energie.

Ce face aceasta energie?

Pai... emite energie, primeste energie (de la ceilalti sau din Univers), produce energie, canalizeaza energie, ia energie (de la ceilalti sau de la Sursa), vindeca, curata, blocheaza, deblocheaza, energizeaza...etc.  Unii dintre noi s-au prins (constient sau nu)  de faptul ca pentru a trai si pentru a evolua le este necesar accesul la energie.

Ce faci cand realizezi aceste lucruri?

Incepi sa cauti o Sursa la care sa te racordezi.

Unde poti gasi sursa?

O poti gasi la Sursa Divina sau la sursele-oameni, conectati sau nu la Sursa Divina.

Bun.

Acum stim de unde ne putem lua Lumina, energia necesara vietii si evolutiei.

Ce este de facut in continuare?

Racordarea! Hm... Simplu, nu? Nu! De ce spun ca nu e simplu? Pentru ca racordarea aceasta se poate face cu mai mult sau mai putin efort din partea noastra. Si cum sta in natura omului sa fie lenes, va alege varianta mai simpla, aceea de a se racorda la o sursa-om, in loc sa se racordeze la Sursa Divina. Si uite-asa apar „parazitii energetici” pe care multi dintre noi ii caram in „spate” (ani de-a randul, uneori chiar vieti de-a randu’), hranindu-i cu energia noastra sau cu energia primita de noi de la Sursa Divina.

Ai avut momente cand te-ai simtit fara vlaga, stors de energie, fara chef de nimic?

Ai simtit ca orice ai face azi parca se naruie maine?

Te-ai simtit vreodata secatuit de putere? Te-ai simtit tras inapoi de pe drumul tau? Sunt convinsa ca raspunsul tau este: DA! Pentru ca fiecare dintre noi am fost, cu stiinta sau fara stiinta, cu intentie sau fara intentie, vampiri energetici pentru altii. Unii mai sunt si acum. Si... oricat de Sus sau Jos am fi, tot se gaseste unul care sa ne „faca pe la spate”.

Ei bine, te anunt ca esti posesorul unui astfel de „parazit energetic”. Sa-ti traiasca! Sa te bucuri de el! Sau el de tine!

Ash!

Glumesc.

Nu e chiar o bucurie sa hranesti mai multe guri. Mai ales niste „guri” lacome si parsive care „mananca” din „strachina” ta fara sa le fi dat incuviintarea si fara sa le fi poftit la masa. Este adevarat ca trebuie sa fim buni, dar nu scrie nicaieri ca trebuie sa fim si prosti!

Asadar, tocmai ai aflat ca imparti „mancarea” ta cu altii. Neinvitati. Altii, pe care nici macar nu ii cunosti. Altii, despre care nici prin cap nu ti-a trecut vreodata ca exista si ca au vreo legatura cu tine. Altii, carora nici macar nu le-ai oferit un scaun pe care sa stea, o farfurie, un tacam... Altii, care „mananca” lacom, repezit, infigandu-si „mainile”, de cele mai multe ori „murdare”, in „mancarea” ta. Altii, care, la sfarsitul ospatului, nici macar „Sarut Mana pentru Masa!” nu stiu sa spuna.

Binggg! Bingo!

Acum ai inteles de ce iti este „foame” tot timpul si oricat ai „manca”, tot „flamand” te simti. Acum stii de ce oamenii din jurul tau se „ingrasa” pe zi ce trece, umflandu-se in fata ta si a celorlalti asemeni unor baloane.

...ar mai trebui sa stii si faptul ca orice balon face „Poc!” destul de repede. Este nevoie doar o intepatura si gata! Pufff..!!

Din pacate sau din fericire, aceasta este soarta vampirilor energetici: se „hranesc” cu energia ta pana la un anumit moment, cand li se taie „teava” si raman „flamanzi”. Intr-adevar, vor cauta (si vor gasi) o alta „victima”, dar...  dureaza un pic. Hi, hi...

In cel mai bun caz, insa, vampirii se pot trezi, pot realiza raul pe care (ti / ni) l-au facut si se pot hotari sa inceapa drumul Lor spre racordarea proprie la Sursa Divina. Doamne Ajuta!

Stiu ca vor fi unii care-mi vor sari, ca arsi, in cap, spunandu-mi ca nu exista „furt energetic”, ca energia nu este a mea, ca este a Universului si ca din ea ne putem hrani toti, fara sa se termine. Da! Adevarat.

Dar ii rog pe cei care vor sa spuna aceste lucruri sa nu uite sa povesteasca si cate eforturi, cata munca este necesara pentru a ajunge atat de Sus, la nivelul la care nu te mai poata afecta faptul ca un vampir energetic „te suge” de... energie.

Eu ma refer acum de majoritatea oamenilor care sunt pe drumul lor de evolutie, care au reusit sa avanseze mai mult sau mai putin si care se trezesc, tam nesam, cu cate un musafir nepoftit. Eu nu vorbesc de exceptii. Acelea sunt foarte putine si rare. Chiar si Marii Maestrii spun ca se simt, adeseori,  vampirizati. D’apai un om obisnuit! Un om obisnuit, chiar si racordat la Sursa Divina, tot se va simti secatuit de energie in momentul in care cineva il fura energetic.

Diferenta dintre un (Mare) Maestru si un om obisnuit, racordat sau nu la Sursa Divina, este ca Maestrul va resimti mult mai putin „furtul” de energie, va fi mai putin afectat si va reactiona mai prompt, mai ferm, mai in cunostinta de cauza, indepartand astfel, mult mai usor „parazitul”.

De ce?

Simplu. Pentru ca are experienta. Pentru ca a indepartat mii de astfel de „paraziti” de-a lungul timpului. Pentru ca are o putere mai mare, o vibratie mai ridicata si mai mult ajutor din Lumea de Dincolo.

Dar asta nu trebuie sa ne descurajeze pe noi, oamenii (mai) obisnuiti. Din contra, ar trebui sa ne motiveze sa Crestem din ce in ce mai mult, sa ne ridicam continuu vibratia, sa ne imprietenim cu cat mai multe Entitati de Lumina si sa experimentam tot mai multe lucruri pe Calea Noastra. Sa nu ne dam la o parte de la nimic. Sa nu mai gasim scuze, sa nu mai fim lenesi, sa nu mai lasam sa treaca nici macar o clipa, fara folos, pe langa noi.

Va doresc sa reusiti sa va eliberati cat mai rapid de acesti „furaciosi” pentru ca, pastrandu-i pe langa voi, nu va faceti nici voua si nici lor un bine. Le stimulati lenea si inconstienta, dar mai ales, involutia spirituala!

Aveti curaj sa le taiati „teava” fara resemntimente. Nu va mai ganditi ce vor „manca” ei dupa... E treaba lor. Nu a voastra. Treaba voastra este evolutia proprie si evolutia acelor persoane (cinstite)  care au ochi si urechi sa va auda si sa va vada si sa se inspire din Ceea Ce Sunteti. Atat. Nu e treaba voastra sa carati in spate si sa cocolositi lenesii.

Actionati ferm si pe deplin constienti ca faceti Bine. Taiati-le „teava”. Lasati-i fara „hrana”. Faceti-o macar asa... o data, de test, sa vedeti ce se intampla dupa... Veti fi surprinsi cum „parazitii” se vor revolta imediat chiar impotriva „mainii” care i-a „hranit”. Caci, da, veti primii vizati atunci cand vor realiza ca le-ati luat accesul la „hrana”.

Nu va speriati. Nu au putere asupra voastra, decat daca le dati voi aceasta putere. Urechile voastre vor auzi multe lucruri urate in aceasta perioada, iar ochii vostrii vor avea parte de un spectacol nu tocmai frumos. Veti fi acuzati de multe lucruri, pe care nici macar nu le-ati gandit, dar sa le mai si faceti. Veti fi acuzati ca va doriti moartea „parazitului”... Nu o luati personal. E doar o reactie extrema la nevoia disperata de „hrana”.

Nu va lasati impresionati. Nu dati curs instinctului de a reactiona.

Ramaneti calmi, fermi si cinstiti. Constienti ca ati facut un lucru bun si corect.

Eventual, pastrati-va simtul umorului si lasati-i „parazitului” un biletel pe care scrieti aceste cuvinte:

„Eu doar am facut dreptate. Si tu stii asta! Sunt un Luptator intru Iubire, Lumina si Adevar. Nu vreau moartea ta. Nu m-ar ajuta cu nimic. Doar de tine depinde daca alegi sa mori sau sa traiesti. Daca nu vrei sa mori... invata sa produci singur energia care sa te metina in viata..., fara sa mai „furi” de la altii. Nu te-a invatat mama ta ca nu e frumos sa furi?”

Apoi... continuati-va Drumul. Nu va opriti!

Imbratisez cu Iubire, lasandu-va acces la Lumina si Iubirea mea, primita direct de la Sursa, atat cat va este ingaduit de Sus, in Voia Tatalui si Spre Binele Vostru Suprem.

Clara

Legarea prin santaj emotional

Santajul emotional, desfasurat constant pe parcursul mai multor ani... leaga o persoana nevinovata de una care are nevoie sa-si traga energie de la altii, subjugandu-i.

Ce inseamna aceasta legare? 

„Victima” face tot, dar absolut TOT, ce ii solicita persoana care a legat-o, fara sa se poata impotrivi, suferind in tacere, de cele mai multe ori, chiar crezand ca face totul pentru ca asa ii dicteaza propria dorinta. Practic identifica solicitarile „agresorului” cu dorintele proprii. Astfel, ajunge sa nu se mai poata exprima pe sine, asa cum este, ci numai prin umbra celuilalt si conform celor placute acestuia. Orice incercare de a iesi din acest tipar este imediat pedepsita printr-un nou santaj si sortita esecului, producand o senzatie pregnanta de vinovatie, urmata de o serie de actiuni care au scopul de a reintra in gratiile „legatorului”. 

„Victima” simte (eronat, pentru ca aceasta idee ii este indusa la nivel mental) ca nu poate face nimic (bine) de una singura, cautand mereu aprobarea „agresorului”.

Exista oameni care traiesc in acest mod ani de zile crezand ca acesta este Normalul, nestiind ca se poate trai si altfel. In Libertate deplina, adica.

Dezlegarea se poate realiza pe mai multe cai (terapie cu Lumina, preoti, liturghii, taierea corzilor, Reiki etc.), inclusiv sa fie facuta (constient sau nu) de catre persoana care a legat, cu ajutorul unui soc emotional foarte puternic produs persoanei legate. 

Pe moment este dureroasa dezlegarea - cea realizata prin soc emotional puternic - (caci orice demon care iese produce durere), insa ulterior... persoana redevine independenta, fericita si vindecata emotional. 

Va doresc sa nu aveti parte de (prea multe) astfel de experiente. Desi, din cate se stie, fiecare dintre noi a fost legat macar o data in viata lui.

Dezlegare grabnica si vindecare usoara.

Imbratisez (fara sa leg),

Clara

„SE POATE!” - Nu poti limita Infinitul!

Exista oameni care sufera din diferite motive.

Exista oameni care plang si simt o mare durere, uneori inexplicabila.

Exista oameni care nu au ceea ce isi doresc (material, emotional, spiritual, mental... desi ultimele doua planuri nu prea preocupa pe multi. Oare de ce?!) si orice ar face nu reusesc sa obtina.

Exista oameni care si-au pierdut speranta.

Exista oameni care se simt neiubiti.

Exista oameni care simt ca nu sunt capabili sa iubeasca.

Exista oameni care considera ca au ramas fara suflet.

Exista oameni care sunt bolnavi, mai mult sau mai putin grav.

Exista oameni care se urasc pe ei si pe ceilalti,  isi urasc viata si isi doresc cu disperare sa moara, sperand ca astfel totul se va rezolva.

Exista oameni care... au nevoie de ajutor. Ajutor care pare ca intarzie sa apara...

Cati oameni, atatea „probleme”. Pana nu de mult ma intrebam: „De unde vine diversitatea asta de „probleme”?”. Intre timp am primit raspuns: pentru ca oamenii au fost obisnuiti sa gandeasca (prea) mult, prost si fara rost, sa faca o gramada de scenarii, sa judece si sa acuze in dreapta si stanga... Pentru ca oamenii, fie ca realizeaza sau nu, sunt creatorii propriilor lor vieti. Gandurile lor creeaza dupa chipul si asemanarea lor. Deci, e logic... Cati oameni, atatea probleme!

Asa ca oamenii sufera din diferite motive (de cele mai multe ori din cauza lor si a programelor pe care si le induc sau le accepta de la altii). Si, cautand sa scape de suferinta, oamenii ajung sa devina constienti de ei insisi si de ceea ce ii inconjoara. Incep sa primeasca raspunsuri la intrebarile care ii framanta de ani de zile... Incep sa se autoanalizeze, ceea ce conduce la o rearanjare a Ceea Ce Sunt... Incep sa inteleaga ca lucrurile sunt Asa Cum Sunt, adica Bune oricum ar fi. Incep sa se ierte pentru tot ce au crezut ca au greit. Incep sa invete ca nu exista greseli, ci numai trepte de evolutie si, astfel, incep sa se accepte pe ei insisi, sa se inteleaga si sa se iubeasca. Apoi, incep sa manifeste compasiune pentru ceilalti, sa ii inteleaga si sa ii accepte asa Cum Sunt... Astfel, oamenii fac Pasi MARI pe Calea lor de Evolutie. Si toate acestea datorita suferintei, a durerii si a lacrimilor care le-au primit in dar la un moment dat.

Mare DAR! MARE!

De ce? Pentru ca daca nu ar fi existat suferinta omul ar fi ramas ignorant, complacandu-se in „ape caldute” si un trai flu-flu.

Exista oameni... Si o parte din acesti oameni ajung la terapeuti (alti oameni, dar care se presupune ca sunt constienti de ei insisi, de Univers, de Dumnezeu, de Viata, de Moarte...). Ajung prin recomandari, din „intamplare” sau oricum altcumva. Nu m-am gandit daca este important modul cum ajung (ma voi gandi si daca gasesc un raspuns, te anunt), insa stiu ca e un pas important intalnirea cu terapeutul. De ce? Pentru ca poate deschide acelui om Poarta spre Lumina. Sau Intuneric. La fel de important. Sau ii poate deschide chiar Poarta Spre El Insusi.

Terapeutul te poate ajuta in multe moduri. Daca vrea. Daca stie. Daca a inteles ceva din toate cursurile pe care le-a facut. Daca a experimentat el insusi. Daca a lucrat mult. Daca are incredere in ceea ce face. Daca este apropiat de oameni. Daca inima lui este deschisa celorlalti, nu numai banilor. Daca este lasat. Daca este ajutat de cel ce vrea sa se vindece. Daca... Daca... Daca... Sunt multi de „daca”, insa important este ca POATE!

Am fost si sunt intrebata daca orice boala se poate vindeca? Raspund aproape instinctiv: „Da! Se poate vindeca! Dragut. Firesc. Oricand.” Uneori, recunosc (fara nici o teama), nici eu nu stiu cum. Dar simt, stiu ca se poate! Si, apoi... daca acel om a ajuns, cu ultimul sau strop de speranta, la mine, cine sunt eu sa ii ucid si ultimul licar din privire? Atata timp cat terapia pe care o fac... nici macar nu o fac eu?! Cand eu sunt doar un canal prin care energia divina trece spre celalalt... Atat cat este nevoie. Atat cat trebuie. Atat cat este ingaduit. Atat cat este optim pentru acea persoana. In voia Tatalui si Spre Binele Suprem.

Nu am sa pot niciodata sa spun: „Nu.” In primul rand pentru ca tot ceea ce ma compune ca om, ca spirit, ca energie... urla din mine ca „SE POATE!”.

Uneori sunt acuzata ca sunt prea naiva, prea increzatoare, prea curajoasa... Mi-o asum.

Ce nu-mi asum este sa fiu eu cea care-i trage o palma peste ochi „nefericitului” din fata mea care, impovarat de griji, abia daca mai poate ridica ochii din pamant.

Am auzit de curand, de la un terapeut, expresia: „Oare de ce oamenii ajung la mine atunci cand nu mai este nimic de facut?”. Iertat sa-mi fie, nu judec pe nimeni, insa, eu personal, cand aud astfel de replici simt cum mi se infioara tot corpul si striga cat poate de tare: „Orice Se Poate!!!”, „Mai sunt atatea de facut!!!”

Caci, da, terapeutul nu este doar cineva care poate sa te vindece de o anumita boala. El, lucrand la nivel energetic profund, te poate ajuta sa te cunosti, sa te accepti, sa te iubesti, sa te intelegi, sa te ierti; te poate ajuta sa devii Cine Esti de fapt, te poate ajuta sa constientizezi diferite lucruri de care ai nevoie pentru a evolua, te poate ajuta sa te schimbi conform planului divin, te poate ajuta sa te echilibrezi energetic, sa iti anihilezi toate programele induse si autoinduse, sa iti taie legaturile nesanatoase si negative, te poate ajuta sa iti recuperezi sufletul, te poate ajuta sa intelegi diferite lucruri care ti se intampla, te poate ajuta sa cresti spiritual, te poate ajuta sa iti gasesti Linistea, Armonia, Iubirea, Echilibrul; te poate pregati pentru o operatie, pentru o perioada dificila sau chiar pentru plecarea, usoara si fara durere, din aceasta lume fizica (nu e putin lucru, sa stii), te poate pregati pentru calatoria ta in lumea de Dincolo, astfel incat sa te poti bucura cat mai mult de tot ce te asteapta Acolo, in diferitele planuri prin care vei ajunge (astral, mental, cauzal)... Am enumerat doar cateva din lucrurile care le poate face pentru tine un terapeut, insa lista este mult mai lunga. Judecand dupa toate acestea ne dam seama ca nu vindecarea bolii de care suferi este prioritatea, ci constientizarile si pregatirea ta ca Spirit, pentru intoarcerea Acasa.

Si atunci, cum pot eu, ca terapeut, sa ma uit in ochii tai stinsi si sa iti spun, certandu-te si tragandu-te, parca, la raspundere pentru neglijenta si neputinta de a ma gasi mai repede: „Ai venit prea tarziu. Nu mai e nimic de facut!”? Cum???

Sa fie clar: 
Nu poti limita Infinitul!

Toti oamenii se pot vindeca! 

De orice boala. De orice suparare. De orice problema.

Toti.

Acum sau alta data.

Dragut. Firesc. Oricand.

Trimit energie vindecatoare spre tine. Cu voia Lui. Spre Binele Tau Suprem.

Clara

Da din Lumina TA, Curcubeului!

Unii dintre voi poate isi mai amintesc de Fetita Curcubeu. Altii posibil sa o fi uitat. Iar altii... afla abia acum de existenta ei.

Frumoasa si minunata mea fetita ... Curcubeu!

De ce Curcubeu? Pentru ca atunci cand ii fac terapie ea vede... C U L O R I. Intai culori inchise si apoi, pe masura ce inaintez cu terapia, culori din ce in ce mai vii, mai colorate si mai luminoase.

Am povestit despre ea in urma cu ceva timp, postarea "Terapie Curcubeu". 

Gasiti aici povestea ei.

Spuneam atunci ca fetita are probleme cu inima... Si pentru a le rezolva este necesara o interventie chirurgicala. Usor de zis. Greu de acceptat pentru parinti si cei apropiati. Fetita are doar 7 ani.

Cu totii stim: orice interventie chirurgicala este un... risc. La aflarea vestii bolii si a necesitatii interventiei, parintii ei au fost bulversati, dati peste cap cu totul... Lucru firesc, de altfel. 

E greu, aproape de imposibil, ca parinte sa accepti ideea ca propriul copil sufera, ca este bolnav, ca trebuie sa treaca prin chinul unei astfel de interventii. Ai face orice sa il ajuti. Te revolti. Ridici ochii spre Cer si intrebi: „De ce, Doamne? De ce tocmai ea? E atat de mica... ”... Viata ta se schimba. Nu mai ai chef de nimic, uiti de tine, de dorintele tale si, brusc, pare ca nimic nu mai are sens. Vrei doar sa ai copilul sanatos, asa cum il stiai ca este. O perioada chiar negi existenta bolii in speranta ca este un vis urat din care cu siguranta te vei trezi. Trece timp... si realizezi ca aceasta este realitatea. Atat de cruda. Si, mai ales, nu o poti schimba. E foarte greu, dar, in final, iti accepti, resemnat, neputinta.

Parintii fetitei au trecut prin toate aceste stari. Le-au trait cu intensitate maxima pe fiecare dintre ele. Nu avem de ce sa ii condamnam.  Si nici nu avem de ce sa ne fie mila de ei.  Din contra! Eu simt admiratie, respect si compasiune (ceea ce e diferit de... mila, desi adesea sunt confundate). Le-am fost alaturi, atat cat am putut si cat am avut voie, inca de la inceputul aflarii vestii despre interventia chirurgicala. M-am implicat atat cat am simtit ca pot si mi se permite. Am preluat din durerea lor si, cu ajutor divin, am transformat-o in zambet, pe chipurile lor. Ne-am rugat impreuna pentru un viitor frumos al fetitei. Si darurile nu au intarziat sa apara. Unele dintre ele le-am constientizat si le-am primit cu drag si bucurie imensa, altele, insa, nu am reusit (inca) sa le descifram si sa le recunoastem.

Suntem recunoscatori pentru TOT!

In primul rand, si cel mai important (cred) am primit Putere, Incredere si ...Timp. TIMP in care fiecare sa poata sa analizeze toata situatia, sa o intoarca pe toate partile, sa inteleaga o mare parte din lectiile acestei perioade de grele incercari si sa se pregateasca pentru Marele Moment al interventiei. Caci, oricat de greu ar fi de crezut, da, EXISTA pregatire pentru un astfel de moment. Si TIMPUL este un dar si un factor foarte important in aceste cazuri.

Toate acestea le-am constientizat aseara, cand mama fetitei m-a anuntat ca interventia a fost programata pentru marti, 11 februarie, la ora pranzului.

Cu ajutor divin, parintii fetitei au reusit, intr-un timp relativ scurt, sa isi schimbe gandirea, atitudinea si raportarea fata de aceasta grea incercare a vietii lor. Iubirea imensa din sufletul lor a reusit sa calmeze gandurile care le asurzeau creierii cu intrebari inutile. Increderea in scopul bun al oricarei situatii de viata, oricat de rea ar parea ea, i-a ajutat sa isi regaseasca puterea de a zambi, de a spera si de a se bucura de fiecare clipa.

Dupa saptamani intregi in care, fiecare se inchisese in el, indepartandu-se de celalalt, fiind torturati de propriile ganduri negative, s-au regasit IMPREUNA, , cu zambete si bucurie, la mesele din familia lor. Au ridicat atunci ochii spre Cer si, tinandu-se strans de mana, au spus simplu, dar din toata fiinta lor: „Multumim!” Si Cerul le-a zambit, gandind: „Au inteles!”

Mesajul de aseara...

„Buna Oana, marti 11 feb, intram in operatie . Am emotii, dar sper ca toate sa se rezolve asa cum trebuie. Te pup.”

Recunosc, pentru cateva momente am ramas inerta, privind ecranul telefonului si recitind mesajul de cateva zeci de ori. Inima parca incetase sa-mi mai bata. Era liniste. Chiar si Timpul se oprise in loc. Nu mai auzeam nimic, nu mai simteam nimic, nu mai vedeam nimic, nu mai gandeam nimic. Erau doar acele cateva litere negre scrise, de mana tremuranda (de emotie si teama) a mamei, pe un ecran alb. Pe care, habar nu am de ce, le citeam si reciteam intr-una pana cand ochii mi s-au impaienjenit de... lacrimi. Erau lacrimi de panica, frica, intrebari fara raspuns, dar si de bucurie, speranta, iubire si incredere. Caci, da, ceea ce numim, in aceasta lume fizica, Bine si Rau, exista mereu impreuna, oricat am incerca noi sa dam impresia ca suntem maestrii in a le separa. Nu avem cum. Separandu-le, dezechilibram totul. Yin si Yang... va amintiti?

M-am trezit respirand profund de cateva ori. Apoi am tastat si eu: „Vin cu tine. Crezi ca am voie?”. Am simtit ca sunt parte din tot acest tablou. Ca misiunea mea e sa fiu acolo, cu ei, traind ce traiesc si ei, sperand si rugandu-ma, alaturi de ei,  pentru micuta fetita Curcubeu. Asa ca am continuat sa ii tastez mamei: „Va fi bine. Dar vreau sa fiu acolo cand vei zambi.”

Apoi un gand de imensa Recunostinta mi-a strabatut intreaga fiinta:  

„Multumim, Doamne, pentru TOT! Stim ca tu vei fi deja acolo, pregatind totul perfect, astfel incat totul sa se deruleze exact asa cum trebuie.”

P.S. – Daca doresti sa te implici si sa oferi o parte (mai mica sau mai mare) din tot ce ai tu mai bun si mai frumos in tine, trimite intentia, gandurile si sentimentele tale frumoase, bune, luminoase si pozitive catre aceasta fetita, pentru rezolvarea situatiei ei, in Voia Tatalui si Spre Binele Suprem. Fii, din punct de vedere energetic, alaturi de noi, marti, 11 februarie. 

Stiu ca nu te vei implica pentru a fi recompensat, ci doar din dorinta de a contribui la continuarea frumoasei calatorii a acestei minunate fetite, in aceasta superba viata pe Planeta Pamant. Cu siguranta, insa, vei fi rasplatit inmiit pentru gestul tau frumos.

Da din Lumina TA, Curcubeului! Fa-l sa straluceasca si mai tare!

Fetita Curcubeu percepe toate aceste incercari din viata sa ca pe o frumoasa calatorie in care este nerabdatoare sa plece, marti, 11 februarie. 

Alaturi de intregul Cer, iti multumim!

Clara

(Domnul Daniel Avramita ne spune: " Cred ca nu este bine sa se emita energie in timpul operatiei, maestrul meu imi spune ca este posibil sa anihileze (total sau partial) efectul anesteziei." Sa tinem cont si de asta.)

Te mai intrebi, oare, Cine sunt eu?

 

Eu sunt, ca si tine, Tot Ceea Ce Este. 

Eu sunt cea care ma regasesc si ma redescopar in fiecare clipa… De multe ori cu ajutorul … Tau!

Faptul ca drumurile noastre s-au intalnit Aici si Acum nu este deloc intamplator.

Totul are un rost. Unul BUN! De ambele parti.

Iti multumesc ca esti Aici si ma ajuti sa ma oglindesc in tine.

Nu promit sa fac minuni. Nimanui nu am promis…  Cu toate acestea intr-o buna zi oamenii care m-au intalnit si cu care am schimbat cateva cuvinte mi-au multumit pentru cat i-am ajutat. Si am zambit. Cu uimire, multumire si recunostinta. 

Multumesc, Doamne, pentru TOT! <3

Vorbele mele se pare ca alina inimile care nu mai au lacrimi sa planga, iar palmele mele par ca vindeca suflete care nu se mai simt intregi si nu mai reusesc sa zambeasca.

Nu stiu cum reusesc sa fac “magia” aceasta. Nu depun un efort anume. Doar las energia divina sa circule prin mine si sa ajunga acolo unde este nevoie de ea, cu scopul de a rearanja totul conform planului divin al fiecaruia. 

Eu doar sunt Aici si Acum, pentru cei care simt ca au nevoie. Si ma rog ca totul sa fie bine. Pentru noi toti. Cu voia Tatalui si Spre Binele Nostru Suprem.

Poate aceasta este misiunea mea… Poate si tu faci parte din ea.

Nu incerc sa te conving de nimic. Vroiam doar sa stii ca daca vrei sa vorbim, sunt Aici.

Te imbratisez cu drag,

Clara