Exista suflete drepte in trupuri defecte.

Majoritatea oamenilor sunt adusi in spital pentru a-si invata lectiile la care au restante (de acum sau de alta data) si pentru a-si mai rezolva din karma. Ma refer aici la pacienti, insotitori si personal medical, deopotriva!

La inceputul anului am stat vreo 7 zile intr-un spital de copii din Bucuresti unde am vazut copii imobilizati la pat care-si invatau parintii despre Liniste, Armonie, Rabdare, Speranta, Responsabilitate, incredere si...Iubire. Am vazut parinti neinteresati de aceste maini intinse spre ei de către proprii lor copii. Copii care, inainte de venirea pe Planeta Pamant, si-au ales special astfel de karme grele tocmai pentru a-si ajuta parintii sa evolueze!

La prima vedere, cand intri intr-un spital de copii ai tendinta de a le plange intai de mila parintilor: "Vai, saracii, cat se chinuie". Dar daca iti dai voie sa faci un mic pas inapoi si sa vezi si sa simti, vei avea acces la multe informatii, de cele mai multe ori teribile. Un adevar dureros, pe care putini reusesc sa il afle, si, si mai putini, ajung sa le pese si sa il inteleaga.

Sa va povestesc cateva cazuri concrete, vazute cu ochii mei, auzite cu urechile mele si simtite cu sufletul meu, cu mentiunea ca nu judec pe nimeni, doar constat niste stari de fapt, pe care le ofer altora care, poate, au nevoie de ele.

O fetita, de aproximativ 11-12 ani, cu ambele picioare in ghips. Si cand zic ambele picioare, ma refer la toata lungimea ambelor picioare. Fetita singura in pat. Mama...la tigara. Vine Domnul Doctor si ii spune fetitei: "Hai sa ne intoarcem pe burtica." Fetita, speriata si neajutorata, il intreaba cu glas stins: " Cum sa fac eu asta? Ca nu pot sa ma misc." Celelalte mame si pacienti din salon au sarit in ajutor. Una a intrebat: "Mama unde e?". Doctorul raspunde: "Este la tigara, am vorbit eu mai devreme cu ea si i-am zis ca vin." Tot salonul era langa fetita. Sa o ajute! Fetita ...speriata. Inconjurata de...straini. Mama nu.

S-a dus cineva dupa ea. Vine, intr-un final, "speriata" si un pic deranjata ca a fost chemata degeaba: "Da' ce s-a intamplat?". "Pai, sa ii decupam un pic ghipsul la calcaie..." "Aaa... Pai asta stiam. Ca am vorbit cu Doctorul si mi-a zis ca vine sa ii taie din ghips. Si i-am zis ca imi termin cafeaua si tigara si vin si eu."

........

O alta fetita, imobilizata in caruciorul cu rotile, cu tetrapareza spastica, internata pentru operatie, insotita de mama ei. La un moment i s-a parut ceva foarte amuzant si a inceput sa rada. Mama ei, serioasa: "Nu mai rade." Fetita ii raspunde, razand si mai tare: "Bucura-te ca nu plang!"

......

Un baiat, internat de 2 saptamani, operat la genunchi, singur, neinsotit. Dornic, evident, sa mearga acasa. Afla ca va fi externat in ziua respectiva. Bucurie mare. Imediat pune mana pe telefon sa isi anunte parintii. Dupa ce vorbeste cu amandoi, se intristeaza. Nici unul nu avea timp sa vina sa il ia. Cel putin, nu prea repede. Dupa miezul zilei, apare tatal. Intra in salon, saluta politicos pe toata lumea, doar pe el nu-l baga in seama. Se aseaza pe un scaun si incepe sa butoneze telefonul. Baiatul incepe sa isi faca singur bagajul. La un moment dat ii spune tatalui sa se dea putin la o parte ca sa poata sa ajunga la noptiera lui, de unde avea de luat cana si lingura. Tatal nu schiteaza nici un gest. Copilul se aseaza pe pat si asteapta rabdator. Dupa un timp, ii mai spune o data sa il lase sa treaca. Tatal continua sa tasteze... absent. Copilul asteapta langa el. In picioare de data aceasta. Intr-un final, tatal isi ridica ochii din telefon, se ridica si il lasa sa treaca.

.......

Nu voi da sfaturi. Nu voi spune cum ar fi trebuit sa reactioneze fiecare. Nu spun ce este gresit. Nici macar nu spun ca e ceva gresit. Doar am relatat niste fapte. Atat.

Doamne ajuta!

Si fiti siguri ca EL chiar ne ajuta prin aceste entitati superioare care aleg sa vina Aici, pentru noi si evolutia noastra. Privind acesti copii-ingeri, zambesc cu incredere si speranta... 

Viitorul nostru este asigurat prin acest Prezent Divin. 

Suntem pe maini bune. 

Suntem ajutati, protejati si iubiti. 

Doar de noi depinde daca acceptam sau nu aceste daruri oferite neconditionat.

Va imbratisez cu drag si recunostinta,

Clara

Cum ar fi, Omule?!

Hai sa incepem diferit de data aceasta. Te rog sa faci cateva exercitii simple...

Priveste-ti mainile. Strange pumnul drept. Acum strange-l pe stangul. Deschide palmele. Intinde-ti bratele spre Cer. Coboara-le. Du-ti degetul mare de la mana stanga la nas. Apoi trece usor cu mana dreapta prin par.

Acum... Acum priveste-ti picioarele. Ridica-te usor pe varfuri. Revino apoi cu toata talpa pe pamant. Fa cativa pasi. Sari de doua ori, apoi invarte-te spre stanga. Apleaca-te. Ridica-te si fa doua genoflexiuni.

Pana acum ai putut sa faci tot ce ti-am spus sa faci, nu? Fara efort chiar. Poate doar la genoflexiunile alea sa fi avut un pic de greutate din cauza faptului ca nu esti obisnuit sa faci sport..., dar per ansamblu, ti-a fost usor sa indeplinesti indicatiile mele.

Imagineaza-ti acum cum ar fi sa nu mai poti sa iti coordonezi miscarile, sa nu poti sa iti tii capul drept, sa nu poti sa mergi, sa nu poti nici macar sa stai in picioare?

Cum ar fi, Omule? 

Cum ar fi sa nu poti sa te piepteni singur, sa nu poti sa faci pipi singur, sa nu poti sa articulezi cuvintele, vorbind parca intr-o limba straina oamenilor obisnuiti...?! Cum ar fi ca oamenii din jurul tau (care pot merge, care pot sa faca toate lucrurile singuri, care pot sa vorbeasca, care au o viata normala), cum ar fi ca acesti oameni sa te priveasca ca pe un ciudat si sa te evite?!

Cum te-ai simti?

Cum ar fi sa te trezesti deodata izolat intr-o lume stramta si mica, rece si goala, in care niciodata nu se intampla nimic spectaculos? Izolat intr-o lume a ta, pe care nu tu ai creat-o, nu ti-ai dorit-o, nu o doresti si din care nici macar nu poti sa iesi?

Cum ar fi, Omule?!

Te-am zdruncinat? 

Exista oameni care nu pot face nimic singuri. Nimic. Niciodata (macar) in viata lor. Oameni care au nevoie toata viata de un insotitor. Oameni care si-ar dori sa fie ca tine. NORMALI. Dar care nu vor fi niciodata asa. Pentru ca ceea ce numim noi, ca fiinte umane, BOALA, nu ii lasa! Da, asa se cheama colivia in care stau inchisi INTREAGA LOR VIATA: boala! Un cuvant simplu, dar nemilos, sec si rece. Acest cuvant are o sumedenie de "porecle" (date de medici), care mai de care mai greu de pronuntat si de retinut: tetrapareza spastica, paralizie cerebrala infantila, sindrom Down, hidrocefalie... Dar toate se rezuma la acelasi tip de colivie: BOALA. O colivie mica, cu cinci gratii groase si rezistente de otel:  1.B 2.O 3.A 4.L 5.A !

Sunt oameni care se nasc in aceasta colivie. Din diferite motive: o plata karmica (a lor sau a parintilor), o forma de evolutie spirituala rapida ( evolutiile spirituale pe Întuneric, prin suferinta si durere) sunt cele mai rapide), o lectie de viata ce trebuie asimilata...de cel in cauza, de rude, de cunoscuti sau intreaga suflare omeneasca. Sunt spirite care-si aleg, inainte de venirea pe Planeta Pamant, acest soi de (ne)viata, acest chin continuu, cu scopul de a-si grabi evolutia personala sau a celor din jur. Este un Act de Iubire! Pentru OAMENI ca mine si ca tine care nu suntem (pe deplin) constienti de toate lucrurile pe care le putem face singuri clipa de clipa, lucruri care ni se par normale, dar care sunt importante, esentiale chiar, pentru confortul si independenta noastra.

Aminteste-ti acum de gesturile simple si usoare pe care te-am pus sa le faci la inceputul acestei scrieri.

Bucura-te!

Oamenii care se nasc in colivia numita Boala...NU le pot face. Doar viseaza la ele.

Sunt oameni care nu se plang, nu dispera, unii nici macar nu realizeaza ce se intampla cu ei...

Te-ai gandit vreodata asa? Te-ai gandit vreodata cat esti de norocos sa te fi nascut sanatos si independent?

Du-te.

Cauta o oglinda.

Priveste-te.

Observa-ti trasaturile fetei. Ciufuleste-ti parul.

Observa-te. Stramba-te.

Vorbeste cu reflexia ta din oglinda. Spune-i ce-ti trece prin cap. Orice!

Esti fericit?

Probabil vei continua in ignoranta ta si vei spune "as fi fericit, daca..." sau " tot nu ma simt fericit." sau "sunt fericit, dar as mai vrea..."...

Priveste-te in oglinda! Esti fericit! Sau ar trebui sa fi fericit! Te ai pe tine. Ai o minte intreaga. Un corp frumos, sanatos chiar daca, poate, consideri ca te-ai cam ingrasat in ultima vreme sau ai vrea sa ai parul mai lung si blond si picioarele mai drepte.

Esti fericit!

Lasa prostiile. Bucura-te de tot ceea ce ai si esti si poti sa faci SINGUR!

Fii recunoscator!

Intoarce-ti gandul catre oamenii inchisi in colivia numita Boala, colivia neputintei. Ai trecut de-atatea ori indiferent pe langa ei... I-ai evitat de teama sa nu se ia boala si la tine sau poate te-ai gandit ce rost are sa-ti irosesti cateva ore din viata cu niste oameni ca acestia... Asa ai facut, nu?

Pe multi nici nu i-ai observat in goana ta nebuna de om sanatos.

Aminteste-ti de acesti oameni. Sa stii ca si pentru ei trece timpul, dar ei nu se grabesc nicaieri. Pentru ca tot ce au nevoie au gasit in interiorul lor. Caci in exterior nu au acces.

Invata de la ei, Omule! Invata Lectia Rabdarii, a Umilintei, a Acceptarii si a Optimismului. Invata Lectia Iubirii.

Nu mai evita sa dai ochii cu acesti oameni. Opreste-te. Priveste-i. Aseaza-te langa ei. Vorbeste-le. Asculta-le Linistea. Petrece timp cu ei chiar daca par pierduti in lumea lor cea fara de intoarcere. In adancul lor te simt, te aud, te percep si se bucura. Prezenta ta ii ajuta! Macar si numai sa le treaca timpul mai repede. Dar nu e doar atat! E mult mai mult, Om bun! E vorba de A Darui, de A Imparti, de A-ti pasa... Este un schimb fantastic de energie. Ofera-le din Tine. Ofera-le din ce Esti. Ce Ai. Ce Poti.

Ofera-le Timp. Atentie. Iubire. Orice!

Au atata nevoie!

Nu mai trece nepasator! Este si Lectia Vietii Tale in ei si-n neputinta si durerea lor! Multumeste-le pentru Sansa de a-i intalni. De fapt, ei te-ajuta pe tine, platind un pret Imens. Tu l-ai plati? Te cred. Poate nici eu.

Fii recunoscator! Macar atat!

Clara

Alaturi de Tine!

Sa fii aproape de Oameni inseamna:

- sa plangi o data cu ei,

- sa razi cu gura pana la urechi impreuna cu ei,

- sa te strambi impreuna cu ei,

- sa le simti durerea cum te doare pe tine,

- sa vrei sa mori o data cu ei,

- sa cari impreuna cu ei bagajele vietii lor,

- sa iti simti sufletul plin de dorintele, necazurile si sperantele lor,

- sa ai emotii o data cu ei,

- sa fii nerabdator o data cu ei,

- sa iubesti o data cu ei,

- sa disperi o data cu ei,

- sa adormi o data cu ei,

- sa te trezesti o data cu ei,

- sa alergi si sa obosesti impreuna cu ei,

- sa traiesti o data cu ei,

- sa iti pui uneori viata te pe Hold pentru a simti ritmul vietii lor.

Sa fii alaturi de oameni inseamna sa le dai posibilitatea de a-si vedea propria reflexie in Oglinda. Sa poti  fi o oglindă perfectă pentru fiecare.  Inițial se revolta:  "Cum să fiu eu acesta?!", apoi...dupa ce apar conștientizările incep să se recunoască cu umbre cu tot. Este un moment superb, unii plâng, altora li se inunda chipul de uimire, alții râd cu gura până la urechi... Ne-mbrățișăm ca niste vechi si buni prieteni și știm că din acel moment lucrurile s-au schimbat. Omul s-a eliberat de Frica, de Programe si de Trecut... si a înțeles că Este Creatorul Propriei Sale Vieți! 

...si totusi, Sa Fii cu Adevarat Alaturi de Oameni, inseamna sa ramai TU, Cel Care Esti Asa Cum Esti! ...sa fii mereu puternic, sa fii increzator, sa fii mereu Aici, Acum pentru ei, sa fii de ajutor, sa nu ii judeci, sa nu le dai sfaturi (pe care, stim cu totii, nimeni nu le aplica), sa ii iubesti neconditionat, sa fii un bun ascultator si un umar bland si generos pe care sa poata sa isi lase capul obosit de ganduri si de plans.

Si intotdeauna, dar intotdeauna, orice s-ar intampla, poarta un zambet larg pe buze!

De ce?

Pentru ca e ...molipsitor!

Raman alaturi de Tine, 

Clara

Spiritul nu moare.

Spiritul nu moare. El doar trece dintr-o stare de manifestare in alta.

Am fost obisnuiti sa credem ca suntem muritori si ca Moartea doare. Gandul acesta ne chinuie de fiecare data cand cineva, mai ales apropiat si drag, moare. Daca am stii ca Moartea este doar o Poarta spre Dincolo, ca existenta Spiritului nu se opreste atunci cand se opresc bataile inimii... oare, ne-ar mai durea? Oare atunci am intelege si am accepta ca Dincolo exista o lume asemanatoare cu cea fizica, in care toti cei care mor pe Pamant, continua sa existe si sa ne fie alaturi?

Universul nu risipeste nimic. Totul se transforma. 

Nu exista sfarsit definitiv. Exista doar sfarsit de etape, diferite etape de evolutie... Si acesta este un lucru Minunat! Pentru ca stim ca atunci cand ne e dor de cineva plecat Dincolo... avem acces la energia lui, pe care o putem simti din plin ca o mangaiere, o adiere, o soapta, o bucurie si o alinare a sufletului nostru. Ei ne sunt atat de aproape si ne ajuta continuu sa implinim planul Divin, sa (re)devenim si sa fim Ceea ce Suntem... 

Unii ii simt, altii nu. Unii devin constienti, altii nu inca... Dar ei sunt mereu Aici, Acum, langa noi. In fiecare Clipa. Clipa Eterna a IUBIRII. ...si zambind ii Imbratisam cu tot dorul si dragul. Si ei stralucesc din ce in ce mai tare.

Multumire si Recunostinta pentru TOT!

Iubire. 

Simplu. Dragut. Firesc. 

<3

Despre si Pentru cei plecati dintre noi.

Cu totii stim ca ne nastem, traim si ... murim. Nimeni nu poate sa sara peste aceste etape importante si obligatorii ale Vietii Fizice.

Cu nasterea si cu trairea vietii ne descurcam cum ne descurcam, insa cand vine vorba de Moarte, cei mai multi dintre noi, intra in panica. Am observat ca foarte multi oameni traiesc cu frica de moarte. Dar, paradoxal, nici nu isi pretuiesc atat de mult Viata pe cat de frica le este de sfarsitul ei. 

M-am intrebat de unde vine aceasta Teama de Moarte. Si mi-am amintit ca si eu am avut aceasta frica pana de curand. In copilarie, tin minte ca eram terifiata de persoanele decedate, care aveam impresia ca ma urmaresc peste tot si in fata carora ma simteam neputincioasa pentru ca nu stiam cum sa ma apar. Asa a aparut si teama mea de intuneric. 

Cum am scapat de aceste frici? 

 Simplu.   

Incercand sa le inteleg, sa le accept, nu doar sa le resping. La inceput, am reusit invatand sa ma bucur de toate clipele pe care mi le oferea Viata, fara sa ma gandesc la sfarsitul ce va veni intr-o anume zi. Apoi am inceput sa caut raspunsuri la intrebarea: Ce este Moartea?, gandindu-ma ca atunci cand iti este frica de ceva trebuie sa stii de ce anume ti-e frica. 

Fusesem invatata, la fel ca tine, ca moartea reprezinta sfarsitul vietii mele si ca nu mai exista nimic dupa. Apoi, la moartea fiecarei persoane am vazut ca toata lumea plange, jeluieste si se tavaleste de dor si durere. Un tablou care ingrozeste si sperie pe oricine. 

Si totusi, dincolo de toate astea Ce este Moartea? 

Nu stiu daca cineva are un raspuns 100% corect, insa pentru mine Moartea este o Poarta spre Lumea de Dincolo, o trecere Dincolo, in lumea nevazuta oamenilor obisnuiti, este o eliberare si o noua etapa din viata unui Spirit.

Moartea este un eveniment care se intampla conform aceluiasi Plan Divin despre care ti-am tot vorbit pana acum. Ea vine atunci cand trebuie si nu intarzie niciodata.

Moartea nu este ceva rau sau ingrozitor, ci un eveniment necesar si eliberator pentru un spirit care si-a incheiat misiunea pentru viata respectiva, fiind dornic de o alta misiune intr-o viata viitoare.

Moartea nu este un sfarsit, ci doar o continuare sub o alta forma a unui Spirit. 

Cand moare cineva aud foarte des: „Nu pot sa cred.”, „De ce asa de tanar/a?” , „Cu ce a gresit?”, „De ce nu am murit eu in locul ei/lui?”, „Nu ma pot opri din plans...”, „As face orice sa il/o aduc inapoi.” ...si multe altele in acelasi ton...trist. 

Sunt convinsa ca nu toti oamenii au aceeasi parere, ca mine, despre Moarte. Este firesc sa fie asa. Suntem diferiti. Simtim diferit. Suntem Unici. Insa as vrea sa le transmit cateva cuvinte celor care isi plang mortii si nu isi gasesc puterea de a-i elibera... spre Lumina!

Plangand intr-una si negandu-i disparitia din planul fizic nu il ajuti cu nimic. Eu iti inteleg durerea, insa trebuie sa o schimbi in Iubire, Liniste si Acceptare pentru cel plecat Dincolo. Plangand, disperand, chemandu-l inapoi, trimitand catre el doar ganduri de regret si durere nu faci decat sa il tragi inapoi, spre planul fizic. Pentru tine, ca om, este bine sa fii pe Pamant, insa pentru el, ca Spirit (doar asta este acum cand nu mai are ambalajul numit trup) a fi tinut legat de Pamant ii face foarte mult rau. 

Dupa moarte spiritele trec prin mai multe praguri spre alta dimensiune. Scopul lor este sa urce, sa ajunga inapoi la Sursa. Unii reusesc, altii nu. Nu am sa intru in aceste detalii acum. Poate intr-o interventie ulterioara. 

Sa revenim... Dupa ce moare corpul fizic, spiritul incepe drumul spre Dincolo. Trece de mai multe porti/etape mai usoare sau mai grele, mai placute sau mai ingrozitoare pentru un spirit care, sa stii, ca inca nu realizeaza ce i se intampla. Dureaza un timp (mai lung sau mai scurt) pana cand se dezmeticeste ce se intampla cu el si ca este in calatoria spre Acasa, insotit fiind de Fiintele de Lumina. 

Spiritul urca, atat cat poate, ajutat de Lumina pe care a reusit sa o stranga in timpul vietii fizice, cu ceea ce a reusit sa isi pastreze din Suflet si cu amintirea vietii sale si a persoanelor dragi lui.

Daca vrei sa ajuti pe cineva care a murit, trimite-i Lumina. Daca nu esti initiat si nu stii ce inseamna asta, atunci trimite catre el ganduri frumoase de Iubire si Pace, de Acceptare a disparitiei lui, roaga-te sa aiba lumina si un drum lin spre Acasa, aprinde lumanari la biserica, pomeneste-l, da acatiste, liturghii... Fa orice simti sa faci, dar fa totul cu Iubire si fara parere de rau, fara durere si fara sa il chemi obsesiv inapoi. 

Aminteste-ti mereu ca de fiecare data cand un om trece Dincolo... si un alt om ramas aici ... il plange cu dor si jale... (ceva firesc pentru noi, oamenii, dar perturbant pentru Spirite) il trage inapoi de acolo de unde a reusit, prin forte proprii, sa ajunga (si te asigur ca nu este deloc usor pentru el!). 

Aminteste-ti ca ii poti iubi, ajuta si pretui pe cei dragi si dupa ce au trecut Dincolo. Si, la fel, te pot ajuta si ei. 

Aminteste-ti ca un mormant este doar o casa a unuia din trupurile la care a avut acees acel Spirit, in calatoria lui spre Evolutie.

Aminteste-ti ca Moartea e doar o Trecere... si nu ai de ce sa te temi de ea.

Aminteste-ti ca suntem Energie si suntem Nemuritori. 

Plange-ti-va mortii frumos, oameni dragi. Ajutati-i sa urce spre Lumina!

Un gand luminos pentru toate spiritele trecute Dincolo, cunoscute si necunoscute, de acum sau de alta data.

Clara

Mi-e dor de un Inger

Fiecare dintre noi purtam in suflet persoane sau experiente care au declansat in noi evolutia ulterioara si care au determinat schimbarea aproape in intregime a tiparelor noastre de gandire. Sunt energii care ni se lipesc de suflet si ne insotesc pe tot parcursul vietii, motivandu-ne si amintindu-ne ca suntem iubiti, protejati si ajutati continuu, nefiind niciodata singuri.

Si eu port astfel de persoane in suflet care simt ca ma ghideaza, ma umplu de energie, iubire si armonie si-mi amintesc mereu ca natura mea este Divina, ca sunt Energie, ca sunt Iubire si ca menirea mea pe acest pamant este sa impart cu ceilalti Tot Ceea Ce Sunt.

De una din aceste persoane mi-e dor Acum. Si ma intreb cum poate sa-mi fie dor de cineva care ma locuieste si ma insoteste tot timpul? Hm... Nu am gasit inca un raspuns. Dorul doar Este si ...atat!

Pentru mine, A. este confirmarea ca Iubirea Exista si ne tine pe toti aproape, asemeni unei mame. Este Ingerul Iubirii si Luminii.

Poate am sa iti povestesc intr-o zi...

Imbratisata fiind de un dor imens,

Clara

COPIII - ingeri pe Pamant

Ce ai face/gandi/simti daca intr-o zi copilul tau ti-ar spune:

„Mami/Tati, tu stii ca eu stiam dinainte ca tu vei fi mama mea/tatal meu...? Mi-a aratat mie Doamne-Doamne cand eram in Cer.”

...si apoi ti-ar povesti cum statea ea/el in Cer, langa Doamne-Doamne si te privea pe tine, cand erai copil si te jucai, te duceai la scoala... si cresteai si ea stia ca TU vei fi mama ei/tatal ei...?!

Hm... Cum ar fi? Ce reactie ai avea? 

Ai stii ce sa ii raspunzi atunci cand te intreaba cum s-a format Universul? Cine este Dumnezeu? Care este rostul vietii? Incotro ne indreptam? 

Fie ca stim, fie ca nu, copiii au nevoie de ...Raspunsuri. Si cand spun raspunsuri exclud din start variantele in care ii spui:

-"Esti mic, nu te mai gandi la problemele astea de oameni mari. Vezi-ti de copilaria ta!",

-"Cine ti-a mai bagat si prostiile astea in cap?",

-"Nu exista viata dupa moarte.",

-"Nu ai cum sa fi fost langa Dumnezeu! Nimeni nu ajunge la el.",

-"Nu aveai cum sa stii ca eu voi fi mama ta. Este Imposibil!!!" etc... etc...

Ma gandesc tot mai des la acesti copii care cauta si cer raspunsuri si nu are cine sa le ofere...

Am fost si eu un astfel de copil si mi-ar fi placut sa existe cineva care sa discute cu mine, sa imi explice, sa CREADA in ceea ce spun, sa ma asculte... macar. Sa-mi spuna ca e normal ce mi se intampla si ca exista si alti copii care simt ca mine. Am avut parte la un moment dat de toate astea, insa o mare parte din timp a trebuit sa imi ascund  toate framantarile legate de energie si Univers si sa caut singura ce ma interesa. Cand esti copil e greu sa ajungi la Informatie, iar cand ajungi la ea e dificil sa o intelegi daca nu e cineva care sa iti explice pe intelesul tau.  Cand esti copil este foarte important ce cred altii despre tine. Si incepi sa simti Frica. Frica de a nu parea ciudat, de a nu fi exclus, de a nu fii ignorat de ceilalti, de a nu fi certat, de a nu ti se spune ca esti mic si vorbesti prostii...

Parinti! Copiii au nevoie sa creasca cu IUBIRE, nu cu FRICA.

Nu invinovatesc pe nimeni si cred cu tarie ca oricum ar fi, pana la urma fiecare copil, la maturitate, va ajunge acolo unde este Chemarea lui. Totusi, imi devine din ce in ce mai clar ca daca s-ar incepe „educarea” copiilor si din acest punct de vedere, drumul lor ar fi mai lin, mai sigur, mai plin de incredere si reusite.

Tot mai multi parinti isi duc copiii la cursuri de inot, arte martiale, gimnastica, balet, vioara, pian, scrima, rugby, fotbal si... multe altele. Te-ai intrebat vreodata DE CE fac asta? Eu m-am intrebat. Si am descoperit mai multe motive: sa se dezvolte armonios, sa socializeze, sa invete ceva nou, sa isi descopere vocatia, sa petreaca timpul intr-un mod util, sa isi mentina sau imbunatateasca starea de sanatate, sa se simta important si util, sa nu sufere ca ceilalti colegi si prieteni ai lui merg la cursuri si el nu, sa stie, atunci cand va creste, ca parintii lui au facut tot posibilul sa il invete cat mai multe lucruri... Multe, multe motive... Practic, cati parinti si copii, atatea motive!

Si totusi, am analizat foarte, foarte, foarte bine: ...nici un motiv nu are legatura cu sufletul copilului, cu natura lui divina, cu Ceea Ce Este El, cu intrebarile pe care el si le pune inca de pe acum si la care tu, ca parinte, de cele mai multe ori nu stii sau nu ai timp sa ii raspunzi! Si stiu! ...O sa imi reprosezi ca tot repet asta intr-una... Da! Pentru ca eu SIMT ca este IMPORTANT. Si... inca nu reusesc sa inteleg de ce nu li se pare si celorlalti la fel de important?!...

Avem copii MARI, aflati pe o treapta de evolutie superioara noua si asta ar trebui sa ne responsabilizeze, sa fie un motiv suficient pentru ca noi, parintii, sa intelegem ca au nevoie de mult mai multe lucruri decat le oferim deja. Ne mandrim cu ei, le povestim prietenilor ce copii grozavi avem... si ce intrebari nepamantene ne pun aproape zilnic..., ne framantam creierii sa gasim ce sa le spunem cand ne „pocnesc” cu cate o astfel de intrebare, ...dar ce facem CONCRET pentru ei din acest punct de vedere?

Hm...Nici tu nu stii ce sa raspunzi, nu?

Ma tot gandesc la tot acest tablou cu copii si imi dau voie sa ii simt virbratia culorilor cu care a fost pictat si ajung in acelasi punct: este necesar ca eu sau altcineva sa faca CEVA si pentru copii. Si, mai devreme sau mai tarziu, cineva va face asta!

Si ei au dreptul la evolutie.

Asa simt. Asa cred. Asa e normal. Asa e logic. Asa este responsabil din partea noastra, ca adulti, ca parinti, ca bunici: sa ne ingrijim sa le continuam Drumul spre Evolutie. Acest drum nu incepe la o anumita varsta. El a inceput in urma cu cateva vieti... Aici, Acum este doar continuarea! Copiii sunt copii doar Acum, pe planeta Pamant... Ca varsta astrala ei pot fi entitati mai tinere sau mai batrane venite Acum, Aici (la fel ca noi toti) pentru... evolutie! De ce sa astepte 18 ani ca sa poata sa aiba acces la Informatie? Cand ei au oricum acces?! Nu e nevoie sa se faca MULT. Eu simt ca e mai usor decat la adulti. Copiii prind repede si inteleg si mai repede. Ei simt tulburator de multe... lucruri. Dar au nevoie macar de o vorba, de un gest, de o scanteie care sa le dea curaj si incredere... Au nevoie de o mana care sa le traga Cortina la o parte si sa le spuna zambind:  

"Paseste, e voie! Iubeste si fa ce vrei!"

Probabil ca deja astepti sa dau o Rezolvare. Ceva concret... 

As putea. Insa mai astept. Am cateva idei si simtiri care-mi staruie in suflet si in minte. Si in care CRED chiar daca par „contra curentului”... Am hotarat sa nu le spun inca. Le mai pastrez, le mai intorc pe toate partile, ma mai gandesc, mai fac Liniste si astept Raspunsuri... Si sunt increzatoare ca vor aparea. La Timpul Potrivit.

In tot acest timp am nevoie de Tine. Sa ne consultam. Sa imi spui ce crezi tu, ce simti... Sa imi povestesti despre Copilul Tau. Sa imi impartasesti concluziile la care ai ajuns tu. Caci cu siguranta te-ai gandit si tu la toate astea, iar daca nu ai facut-o pana acum, aceste randuri au provocat rotitele tale sa se invarta. 

Am nevoie de tine sa stiu ca nu sunt singura pe acest Drum. Am nevoie de tine sa imi spui ca nu este cum spun eu. Sa ma contrazici sau sa ma aprobi. 

Oricum ar fi, imi doresc sa stiu parerea ta, sa stiu ca Existi. Simt ca este o decizie pe care trebuie sa o luam IMPREUNA. Nu e vorba doar de copilul Meu, ci si de al Tau. 

Am incredere ca Putem Reusi. Impreuna!

Clara

Ingerii de langa noi

Inca dinainte sa ne nastem incepem sa avem contact cu alti oameni. Cu totii am simtit mangaierile unor palme curioase si tandre pe burtica mamei, casuta noastra draga din acea perioada.  

Pe tot parcursul vietii traim printre oameni cu care interactionam mai mult sau mai putin. Oameni care trec indiferenti pe langa noi si oameni pe langa care noi trecem indiferenti, oameni care ne ajuta si oameni pe care ii ajutam, oameni care au o influenta covarsitoare asupra vietii noastre si oameni carora noi le schimbam viata, oameni pe care ii uitam repede si oameni care ne uitam repede, oameni care ni se lipesc de suflet si oameni care ne iubesc, oameni care ne motiveaza si oameni pe care ii motivam, oameni care ne (re)amintesc cine suntem si oameni carora le (re)amintim cine sunt, oameni care exista langa noi si oameni langa care existam indiferent cat de departe am fi… Sunt atat de multe categorii de oameni care ne apar in viata incat mi-e greu sa le enumar pe toate aici, dar tu stii bine care sunt acestea, pentru ca si tu traiesti toate aceste intalniri. Ce ma intereseaza pe mine este sa devii constient de rolul acestor oameni in viata si evolutia ta.Deja stii ca toate (ti) se intampla cu un scop (bun) pentru tine. (Daca nu stii, tocmai ai aflat!) Astfel ca …toate intalnirile cu ceilalti au un scop:  iti aduc sansa de a mai urca cel putin o treapta… Trebuie doar sa fii pe faza si sa receptionezi toate mesajele care ti se transmit prin acei oameni. Si iar… doar de tine depinde! Pentru ca tu esti cel care permite (sau nu) ce intra si ce iese in/din viata ta.

Ce zici?! Ai receptorii deschisi? Esti dispus sa primesti mesajele? Sau nu iti pasa? Nu pot sa cred ca nu esti nici macar un pic curios…

Eu zic ca ar fi pacat sa nu fii interesat de toate aceste lucruri pentru ca ai putea rata sansa de a interactiona cu oameni cu totul si cu totul speciali de la care poti primi daruri la care nici macar nu gandesti. Ma refer la asa zisii ingeri intrupati care au venit pe aceasta planeta special pentru a ne ajuta Sa Devenim Ceea Ce Suntem. Ei au un rol important in trezirea si in deschiderea noastra catre constientizare si ne pot indruma spre descoperirea misiunii noastre personale din aceasta viata, ceea ce nu e putin lucru, sa stii!

Nu-ti spun mai mult.

Nu vreau sa insist.

Nu vreau sa te conving de nimic. 

Alegerea iti apartine, ca de obicei!

Vreau doar SA STII ca poti sa vezi mai clar decat vezi acum, ca poti sa auzi mai mult(e) decat auzi acum, ca poti sa simti mai intens decat simti acum, ca poti sa faci mai mult decat faci acum, ca poti Sa Fii mai Sus decat esti Acum si ca intr-o buna zi poti sa fii si tu un Inger printre oameni!

(Multumesc tuturor oamenilor cu care m-am intersectat in aceasta viata si in vietile anterioare, fie ca au fost ingeri sau nu, fie ca m-au facut sa plang sau sa zambesc, fie ca au poposit mai mult sau mai putin in viata mea, fie ca isi mai amintesc de mine sau nu, fie ca ne vom mai intalni vreodata sau nu. Multumesc si celor care urmeaza sa imi apara in cale de acum inainte.

Multumesc lui Dumnezeu ca a ingaduit toate aceste intalniri si ca le va ingadui in continuare.

Multumesc pentru TOT!

Multumesc! Multumesc! Multumesc!)

Imbratisari cu parfum de inger violet,

Clara

Nu suntem singuri.

Intre lumea aceasta si Lumea Cealalta nu exista nici un fel de delimitare sau separare. Doar oamenii le separa in mintea, si uneori in sufletul lor, pe cele doua.

Spiritele traiesc atat in lumea lor, cat si in lumea noastra; la fel cum si noi traim in lumea noastra si in lumea lor, atunci cand devenim constienti Cine Suntem si Ce Rol avem Aici, Acum. 

Fie ca observam sau nu, fie ca suntem constienti sau nu, fie ca ne dorim sau nu, ni se ofera continuu dovezi de iubire de Dincolo, ni se ofera ajutor si protectie, ni se ofera alinare si curaj, incredere si determinare, binecuvantare si har divin. Suntem insotiti pe tot parcursul vietii noastre de ghizii nostri spirituali, care pot fi spiritele celor dragi ce au plecat din lumea fizica, ingerii nostri pazitori, arhangheli si multi altii, adica …entitati de Lumina care trebuie, pot si vor sa ne ajute sa evoluam.  Tot ceea ce trebuie sa facem noi este sa Fim Atenti la TOT ce se petrece in jurul si, mai ales, in interiorul nostru. Doar asa putem intelege TOT. Prin simtire. Prin simplul act de A Fi intr-un anume loc si pretutindeni, in acelasi timp.

Semnele pe care le primim din lumea de Dincolo pot fi:

-          Subtile:  - diferite senzatii de caldura, raceala, adiere, un suav miros de parfum cunoscut noua din timpul vietii unei anumite persoane, soapte sau sunete, senzatii de vibrare, imbratisare, atingeri suave, diferite mesaje intalnite in carti care iti pica in mana “din senin” sau in melodii pe care le auzi “intamplator”, diferite cerculete si alte forme geometrice aparute real sau in poze, dorinte spontane, stranii si inexplicabile de a merge intr-un anume loc sau de a face un anume lucru, diferite intuitii pe care le avem si credem ca sunt ale noastre (de fapt, sunt soaptele ingerilor nostril)…

-           

-          Evidente:  - adica “ca la prosti”. Atunci cand spiritele observa ca iti trimit o gramada de semne pe care tu nu le observi, incep sa joace “dur” si iti transmit semne  evidente si indraznete, cum ar fi: sa se arate in forma fizica o anumita Fiinta de Lumina,  sa “iti pice bani din Cer”,  sa auzi clar vocea unei anumite persoane decedate oferindu-ti un anumit raspuns la o intrebare pe care ai pus-o sau un mesaj care sa te ajute in viata ta, sa porneasca din senin radioul exact pe melodia care era cunoscuta ca fiind “melodia voastra”, a ta cu o alta persoana ridicata la Cer, sa fii vizitat periodic la tine acasa de anumite spirite (prietenoase sau nu)… Acest lucru se mai poate intampla (ca forma de ajutor si impulsionare) si atunci cand, desi observi majoritatea semnelor subtile, ai nevoie de ceva mai concret pentru a te mobiliza si mai mult.

Se intampla lucruri extraordinar de frumoase in noi si in afara noastra. Sa dechidem LARG ochii fizici, ochii mintii si ochii sufletului si sa VEDEM maretia pe care o purtam in noi si in care traim. Sa ne minunam si sa multumim. Sa fim recunoscatori. Si astfel impulsionati sa ne continuam drumul spre Lumina…, intelegand, simtind si acceptand  ca nimic nu se intampla fara un scop. Nimic nu este la intamplare. Totul a fost deja gandit inaintea noastra, spre Binele nostru Suprem. Cu voia Tatalui.

Cine intelege asta si este atent la semnele din jurul sau poate lega prietenii frumoase, simpatice si unice  cu Fiintele de Lumina. Aceste prietenii te ajuta in procesul tau de evolutie.

Doreste-le.

Cauta-le.

Cere-le.

Gaseste-le.

Intretine-le.

Fii recunoscator pentru ele.

Bucura-te!

Esti binecuvantat!

Binecuvanteaza, multumeste si fii recunoscator  la randul tau prin ceea ce Esti! E singura multumire pe care o poti indrepta catre Cer, singurul DAR pe care il poti face tu Cerului.

Imbratisari de Lumina, din lumea aceasta in Lumea de Dincolo,

Clara