Atotputiinta Celei de-a 12-a zi de DORINTE IMPLINITE!

Sa poti sa oferi chiar daca nu intinzi mana. 

Sa poti sa vorbesti chiar daca nu deschizi gura.

Sa poti sa mangai chiar daca nu atingi.

Sa poti sa poti sa iti faci simtita prezenta chiar daca nu esti fizic acolo.

Sa poti sa stii chiar daca nu auzi si nu vezi.

Sa poti sa saruti chiar daca nu se ating buze.

Sa poti sa te daruiesti pe de-a-ntregul atunci cand altii ar considera asta o iluzie.

Sa poti sa fii Doi, dar sa nu fii decat Unul.

Sa poti sa iubesti, dar sa alegi sa nu o faci..., pentru ca simti ceva mult mai mult, mai pur, mai inalt decat atat!

Aceasta-i Desavarsirea!

Nimic nu dureaza o vesnicie?!

Traim in etape.

Poate nu suntem constienti, dar asa se intampla. Este ceea ce noi, oamenii, numim cu tristete si uneori cu lacrimi de disperare in ochi: „nimic nu dureaza o vesnicie.”

Dragii mei, pai este foarte bine ca este asa! Altfel am bate pasul pe loc la nesfarsit...

Evolutia inseamna schimbare.

Schimbarea presupune renuntarea la acele lucruri, persoane, locuri, activitati care nu mai aduc nimic nou in viata noastra si care, intr-un fel sau altul, ne tin pe loc.

Pentru a avea o viata frumoasa si sanatoasa, fara drame inutile, este necesar sa purtam tot timpul intiparit in mintea noastra doua aspecte importante: Cine Suntem si Care este Scopul pentru care am venit Aici. Doar asa putem intelege diferitele etape prin care este necesar sa trecem ca sa ajungem Departe si sa crestem in Lumina.

Am fost invatati sa cautam Relatia perfecta. Omul perfect. Jobul perfect. Casa Perfecta. Viata perfecta. Nu e rau, dar nu e bine. Si nu pentru ca Perfectiunea nu ar fi posibila, ci pentru ca dorinta de perfectiune ne leaga cu lanturi groase si puternice de oameni si locuri, impiedicandu-ne Evolutia. Tragem cu dintii de tot ceea ce ni se pare noua ca ar semana a perfectiune sau este usor perfectibil si refuzam sa ne lasam dusi de val, sa curgem lin cu toate lucrurile care apar in viata noastra. Ne invinovatim si ne punem singuri mii de piedici (mentale) inutile, neintelegand ca toate ne sunt date Spre Binele Nostru Suprem.

Daca reusesti sa te detasezi este atat de clar si de simplu!

Nimic nu dureaza o vesnicie spre binele Tau! Ca sa inveti tu, ca sa cresti tu, ca sa descoperi tu, ca sa alegi tu, ca sa compari tu, ca sa intelegi tu, ca sa urci tu, ca sa te descoperi TU! Daca am avea de la inceput imaginea de ansamblu a vietii noastre am intelege! Daca am avea Incredere, Rabdare... Am fost invatati sa nu avem. Am fost invatati sa traim drame si sa nu ne bucuram. Am invatat sa ramanem blocati intr-un singur moment si sa consideram ca tot ce traim acum, bun sau rau, nu se va sfarsi curand. Habar nu avem cat suntem de iubiti si protejati!

Nu trebuie sa te agati de nimeni pentru a fi fericit. Nu trebuie sa te lupti pentru nimic  si nimeni niciodata. Este de ajuns doar Sa Fii. Atat. Cu Iubire. Pentru TOT!

Si intr-o zi... ai sa primesti un Cadou. Un cadou care a fost intotdeauna langa tine si ti-a urmarit, trait, inteles, acceptat si iubit etapele vietii tale lasandu-ti timp si spatiu sa le traiesti, intelegi, accepti si iubesti si tu.

Si-n acel moment ai sa constientizezi de ce a fost nevoie de tot ce ai trait pana in acel moment si de ce unii oameni au plecat din viata ta. Ai sa intelegi si ai sa multumesti ca „nimic nu dureaza o vesnicie”.

Te vei simti bogat. Pentru ca vei descoperi Vesnicia in ochii ei/lui. Care, de fapt, au fost ai tai in tot acest timp. Dar i-ai tinut inchisi. 

Imbratisez cu drag, in vesnicie,

Clara

Si daca Iubirea...!?

Si daca Iubirea este aLtFeL decat credem noi?

Daca este complet diferita de ceea ce cunoastem si inseamna cu totul altceva decat am fost invatati, am trait si am definit ca fiind...iubire?!

Cand iubim, am fost invatati sa ne adunam cate doi si din acel moment sa ne continuam viata impreuna, incercand sa facem aproape totul alaturi de cel iubit. Dar daca Iubirea inseamna sa fii liber, traindu-ti viata cum ai chef? 

Am fost invatati sa fim fideli... , sa fim atenti, sa fim tandri, sa oferim tot ce avem mai bun celuilalt... , uitand, de cele mai multe ori, de noi insine. 

Daca iubirea inseamna sa te iubesti si sa te celebrezi in fiecare zi ca fiind cea mai importanta persoana din viata ta si abia apoi sa iti indrepti atentia catre celalalt care, oricum este parte din tine si, fie ca iti este aproape sau la mii de kilometrii distanta, traieste fix aceleasi lucruri pe care le traiesti si tu, cu aceeasi intensitate si maretie? 

Daca iubirea inseamna sa il iubesti pe celalalt  fara sa ai nici un fel de asteptari de la el?

Daca iubirea inseamna sa nu fii impreuna cu omul iubit si, totusi sa il iubesti maxim, asa cum o face si el? Daca iubirea inseamna sa nu privesti (in) ochi, sa nu asculti soapte, sa nu saruti buze, sa nu mangai trupul infierbantat de dorinta, sa nu petreci timpul impreuna..., ci doar sa traiesti in sufletul celuilalt la fel cum si el traieste in sufletul tau?!  

Caci, nu-i asa!? 

Iubirea-i mai presus de toate! Ea nu are nevoie sa fie aprinsa, reaprinsa, cladita, intretinuta, protejata, oficializata... Ea doar Este si continua Sa Fie indiferent ce faci! 

Daca Iubirea este un perfect plan divin care incepe sa se desfasoare deindata ce ti-ai intalnit Sufletul Pereche? 

Daca nu este nevoie decat ca tu sa te bucuri si sa traiesti cu recunostinta fiecare picatura din acest Dar divin?

Daca va veni o vreme cand vom fi trasi la raspundere ca i-am taiat aripile si (posesivi, gelosi si paranoici cum suntem) am inchis-o in colivii mici, numite relatii, spoite apoi (din vanitate) cu aurul verighetelor, sperand sa facem astfel din iubirea noastra ceva puternic care sa dainuie peste veacuri?!  

Oare are nevoie Iubirea cea infinita de astfel de artificii ca sa reziste in timp? Sau noi inca nu am inteles si nu am trait inca, cu adevarat, Iubirea?

Celei mai iubite iubiri, cu Iubire Infinita, lasata libera sa zburde-n Univers,

Clara

Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu!

"Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu!" 

Este adevarat, o poti ajuta sa aiba conditiile optime de crestere, oferindu-i lumina sau intuneric, apa sau lipsa ei, caldura sau umiditate dupa caz (asta daca stii ce anume are nevoie acea floare pentru a se dezvolta, dar, de cele mai multe ori descoperi pe parcurs), dar nu ii poti grabi Inflorirea. Indiferent ce ai face, oricat ai vrea, oricata nevoie ai avea, oricat te-ai da peste cap, ea isi va continua planul sau de dezvoltare. Este important sa intelegi toate acesste lucruri.

Uita-te la tine!

Cu siguranta, au existat si exista in viata ta oameni care te-au sfatuit, au incercat sa te indrume, sa te aduca pe "calea cea buna", sa iti arate ce faci mai putin bine si ce ar fi necesar sa schimbi ca sa fii fericit, dar pe cati dintre ei i-ai ascultat? Si daca i-ai ascultat pe unii, nu-i asa ca tot propriile descoperiri, constientizari si decizii ti se par mai avantajoase si mai pline de sens? Aminteste-ti ca cel mai tare ai stralucit atunci cand tu ai vrut, cand tu ti-ai dat voie, cand tu ai muncit (uneori din greu) sa iti creezi propriul cadru in care sa stralucesti.

Probabil ti-e din ce in ce mai clar ca Tu, pentru Tine, esti Prima Persoana de care Ai Nevoie! Abia apoi vin ceilalti...

Iti este din ce in ce mai clar ca toate greselile pe care le-ai facut, toate deciziile pe care le-ai luat, toate experientele prin care ai trecut, te-au ajutat sa devii Omul de Azi.

Si-atunci de ce nu ai incredere in tine, Om drag?

De ce mai ai, inca, nevoie de confirmari?

De ce inca eziti sa actionezi, sa decizi pentru tine si sa iti creezi Viitorul?

Arunca o scurta privire in Trecut (pentru a-ti aminti ca Poti!) si-apoi aduna-ti toate fortele si traieste-ti viata cu toata fiinta ta. Aici. Acum. Cu demnitate si fara ezitari. Tot ceea ce ti se intampla (bun sau rau) este spre cresterea si dezvoltarea ta. Universul nu greseste niciodata. Ai incredere in Tine si in planul Divin. Ajuta-te continuu. Esti cel mai bun prieten al tau. Singurul care nu iti va intoarce spatele niciodata!

Bun... Si acum, dupa ce ti-e foarte clar cum sta treaba cu tine, indreapta-ti atentia catre ceilalti.

Incepe sa lucrezi cu ei, spre Binele LOR.

Ajuta-i fara sa ii sufoci.

Sfatuieste-i fara sa ii obligi.

Ramai aproape de ei, fara sa ii stresezi.

Iubeste-i fara sa ii santajezi.

Stiu! Dorinta de a-l vedea pe aproapele cat mai bine si mai fericit este mare, insa nu il pune pe el inaintea ta (mi-amintesc ca am mai discutat despre asta: ca sa il poti ajuta trebuie sa fii tu ok) si, foarte important, nu ii grabi ritmul. 

Aminteste-ti continuu: 

„Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu.”.

Aminteste-ti ca nici tie nu ti-ar placea si nu ti-a placut niciodata sa fii grabit.

Aminteste-ti ca si tu ai fost candva la fel (de mic, de prost, de adormit, de nepriceput, de iresponsabil) ca cel din fata ta. Priveste-l cu ingaduinta, compasiune si iubire. Exact asa cum ti-ar fi placut si tie sa fii privit. Si da-i voie sa greseasca, sa aiba alegerile lui si experientele lui. Intervino doar din cand in cand, dandu-i cateva idei despre cum ai facut sau ai face tu in situatia respectiva. Dar nu-l speria, nu-l agresa, nu-l obliga sa ia de bun tot ce ii spui tu, nu-l face sa se simta inferior... Vorbeste-i si ofera-i totul cu calm si Infinita Iubire. Poate ca uneori e nevoie sa fii ferm... Incearca, totusi, sa indulcesti fermitatea aceea cu explicatii si exemple. Nu insista. Spune-i o data si apoi lasa-i timp sa rumege, sa inteleaga, sa accepte si sa actioneze singur. Sau sa uite ca ai discutat vreodata cu el. Caci e dreptul lui sa nu te ia in seama. Pana la urma, e viata lui! Si doar el decide pentru ea, fie ca e doar un ...Copil.

Tan taaa niisss!!!!

Copilul!

Copilul tau. Creatura aceea micuta care a aparut in viata ta, neinsotit de instructiuni si date tehnice. Micutul OM care depinde doar de tine ...pana la o anumita varsta (din fericire!). Doar de tine, ca parinte sau tutore, depinde calitatea vietii lui de mai tarziu. Pe toate planurile.

Oare esti constient de asta? Realizezi ce greutate imensa este pe umerii tai? Oare iti dai seama ca doar de tine depinde ca aceasta greutate sa devina mai usoara ca un fulg?

E atat de simplu!

Priveste Natura. Descopera-I legile dupa care se dezvolta. Invata de la ea. Iti poate fi cel mai bun profesor.

Parca-i vei auzi glasul incarcat de simplitate si istoria atator generatii: „Pe copil lasa-l sa creasca in ritmul lui, sa aiba alegerile lui, esecurile lui...” Nu incerca sa ii preiei sau sa ii impiedici posibila durere, posibilul chin, posibilele nereusite... Nu incerca sa il tii „protejat” intr-un glob de sticla, chiar daca tu, trecut fiind prin multe greutati, ai gasit calea cea mai simpla si nedureroasa de a rezolva diverse situatii. Copilul tau este o alta persoana, alt spirit venit Aici, Acum, sa evolueze. El are o alta misiune personala si alte experiente de trait, care, chiar daca seamana cu ale tale, nu sunt si nu vor fi niciodata identice. Nu-i vei fi de nici un ajutor. Ba mai mult, pe langa ca ii ingreunezi evolutia, te vei transforma, treptat, in omul care i-a distrus viata si increderea in sine si nu va mai avea nici un rost sa te intrebi, la batranete, de ce nu mai poate sa te iubeasca asa cum ar fi normal. Tu ti-ai iubi calaul? Poate vei spune „Da!”. E posibil sa fie un raspuns sincer sau unul venit din imensul tau Orgoliu care te-a dominat intreaga-ti viata. Daca e un raspuns sincer, te felicit! Insa stim amandoi cat de evoluat trebuie sa fii si cate rani trebuie sa fii avut si sa fii vindecat ca sa ajungi la aceasta inalta intelepciune si vibratie de A Iubi Neconditionat. In general, oamenii nu-si iubesc calaii. Deci, fa tot posibilul sa nu depasesti limitele si sa nu devii unul. Ar fi pacat sa distrugi vieti din dorinta „de a face bine”. Mai bine „lasa omul in prostia lui”! (caci mai mare ajutor ar fi decat sa ii iei dreptul de A Fi asa Cum E!) Cu siguranta se va gasi si pentru el o cale de a se declansa acel „Click” salvator. Caci nimeni nu scapa netrezit, neiluminat, nedesteptat... la fel cum nici o floare nu ramane neinflorita!

Acum sau in alta viata tot se va intampla.

Cu totii avem perioade mai putin bune... Cu totii dorim sa ne descoperim, sa aflam cine suntem cu adevarat, care e scopul nostru in aceasta viata si cum putem face sa fim fericiti.

Sunt alaturi de tine si te ascult fara sa te judec. Uneori o sa ti se para ca te cert, insa este vorba doar de fermitatea despre care vorbeam putin mai sus si de care ai nevoie din cand in cand. (Cineva trebuie sa faca si treaba "murdara", nu?! - aceea de a-ti pune in fata, din cand in cand, oglinda in care sa te vezi Exact asa Cum Esti. Caci marile reusite nu vin din mangaiat frumos pe crestet si din "Lasa, ca e bine si asa.")

Sunt convinsa ca vom reusi sa gasim cel putin o solutie la ceea ce te framanta. Putem gasi raspunsuri frumoase impreuna.

Prinde-mi mana intinsa catre tine.

Te imbratisez cu drag si te astept sa povestim despre ce vrei tu. Poate nu am sa stiu sa iti raspund la toate, dar sigur voi stii sa te ascult.

Clara

Forma vs. Continut

Ne uitam prea mult la forma si mai putin la continut.

Prea mult la vorbe si mai putin la ce spun ele...

Prea mult la gesturi si mai putin la intentia din spatele lor...

Prea mult la chipurile oamenilor si prea putin la sufletul lor...

Admiram oamenii numai pentru calitatile lor fizice: sa fie frumosi, sa fie slabi, sa arate bine, sa fie puternici, sa fie imbracati frumos cu haine dintre cele mai scumpe.

Apreciem situatiile in functie de propriile interese si nevoi.

Uitam ca tot ceea ce ne este dat sa experimentam (bun sau rau, in acceptiunea noastra) are un scop BUN pentru noi si viata noastra.

Alegem sa respingem sau sa acceptam lucruri, oameni, situatii in functie de mofturile de moment, fara a trece prin filtrul mintii si al sufletului. Ne implicam din ce in ce mai putin in tot fara sa ne dam seama ca abandonandu-i pe ceilalti, ne abandonam pe noi insine.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa ni se ia posibilitatea de a alege?

Am fi pierduti, oare? 

Sau am fi mai... buni, mai umani, mai uniti?
Am invata ce este cu adevarat important?


Va pup!
Clara

Mai exista cineva care nu stie ca florile se ofilesc daca nu le uzi?

Ca sa ai o piele frumoasa trebuie sa o hidratezi, sa o feresti de soare intens si lovituri...

Ca sa ai un par frumos trebuie in primul rand sa il speli, apoi sa folosesti un balsam care sa il faca stralucitor si matasos...

Ca sa ai ochi luminosi trebuie sa ii speli cu apa rece si sa ai un suflet pe care sa il lasi sa „iasa” prin ei...

Ca sa ai flori frumoase trebuie sa le uzi periodic si sa le pui intr-un loc luminos si caldut...

Ca sa arati bine trebuie sa te imbraci cu haine frumoase, care sa iti vina bine, sa se asorteze, sa se potriveasca intre ele si felului tau de a fi...

Sunt lucruri pe care le stiu chiar si copiii.

La fel e si in relatii... Ca totul sa mearga bine si toata lumea sa fie fericita trebuie sa te ingrijesti in fiecare clipa de relatia ta si de persoana pe care o iubesti. Trebuie sa ii oferi caldura si atentie, vorbe frumoase si tandrete, trebuie sa ai grija de starile ei in fiecare zi, sa o imbratisezi, sa o saruti, sa ii vorbesti despre iubire din priviri, trebuie sa ii arati ca iti pasa de tot ce i se intampla, trebuie sa ii oferi iubire... Altfel va fi trista... si se va ofili de-atata tristete... Asa cum se ofilesc florile daca nu le uzi.

Tu stii ce simte iubirea ta azi?

Stii prin ce trece?

Stii ce o apasa?

Stii daca te mai iubeste?

Stii ce intrebari isi pune?

Te-ai interesat?

Imbratisez,

Clara

EU imi iubesc corpul exact asa cum E. ♥ TU?!

Corpul meu nu inseamna numai kilogramele pe care le cantareste si nu numai colaceii pe care ii am pe ici pe colo... Corpul meu nu este pasaportul meu spre lume. Ar insemna sa fiu superficiala si, fara a ma lauda, nu-mi sta-n fire. 

Corpul meu este mult mai mult de atat!

Si il iubesc. Exact asa cum este! Cu imperfectiunile si calitatile lui.

Il iubesc, in primul rand, pentru ca, in timp, am inteles ca e singurul corp din Univers in care imi pot indeplini cu succes misiunea personala pe care o am in aceasta viata. Imprefectiunile si calitatile corpului meu ma ajuta, la cel mai inalt nivel, sa inteleg lectiile acestei vieti. Nici ca se putea altul mai bun!

Apoi, imi iubesc corpul pentru ca imi ajuta spiritul sa aiba aceasta experienta umana si sa reziste fizic in aceasta lume.

Imi iubesc corpul pentru ca m-a ajutat sa port 9 luni in pantec si apoi sa nasc un copil superb pe care il ador.

Imi iubesc corpul pentru ca, pana sa ajung sa simt energetic lucrurile, fiintele si evenimentele din jurul meu, m-a ajutat sa le simt si sa le descopar la nivel fizic.

Imi iubesc corpul pentru ca ma ajuta sa imi imbratisez in fiecare dimineata copilul si iubitul, prietenii, animalutele si copacii, pentru ca ma ajuta sa vorbesc, sa scriu, sa gandesc, sa vad, sa aud, sa simt, sa mangai, sa alint, sa dezmierd, sa cos, sa spal, sa calc, sa gatesc, sa sap in gradina, sa plantez flori, sa impletesc codite, sa port haine si incaltari frumoase... 

Sunt atatea lucruri pentru care imi iubesc corpul!

Imi iubesc corpul pentru ca este perfect exact asa cum E si ma invata in fiecare zi lectia acceptarii si a rabdarii, a iubirii neconditionate si a tolerantei..., primindu-ma in fiecare dimineata cu aceeasi caldura si iubire, cand revin din vis.

Pana nu de mult... gandeam ca ar trebui, poate, sa fiu mai slaba, sa fiu mai scunda sau , poate, mai inalta, ca ar trebui sa am parul roscat si unghiile mai lungi sau mai scurte, sanii mai mici sau, poate, un pic mai mari, gleznele mai puternice sau , poate, mai firave... Am avut tot felul de ganduri. Am avut tot felul de incercari de a arata „mai bine”. Admiram femeile care au dimensiuni si greutate „perfecta” si in acelasi timp ma intrebam, daca arata atat de bine si sunt atat de dorite,de ce nu pot fi fericite? De fapt, ma invarteam in Cerc. In cercul neputintei mele de a vedea dincolo de aparente si de standardele impuse de ...unii si de altii. Pana intr-o zi.... cand m-am privit in oglinda zambind si radiind de bucurie si iubire. Si-atunci am inteles ca starea mea de bine este haina cea mai potrivita trupului meu. Atunci am invatat sa ma accept si sa ma iubesc exact asa cum sunt. 

Frumoasa zi! 

Multumesc.

Imbratisari,

Clara

P.S. - Dragele mele, iubiti-va corpul exact asa cum este. Nu va mai feriti, nu va mai stresati, nu mai fiti triste, nu va mai infometati ca sa slabiti 3 kg si apoi sa puneti la loc 6..., nu va mai chinuiti sufletele cu frustrari si regrete ca nu aveti greutatea si forma "ideala" cerute de societate. 
Normalitatea depinde de la om la om...
Doar aveti grija de Sufletul vostru si veti fi Cele Mai Frumoase Femei din Lume!
Caci, nu-i asa, Frumusetea vine din interior! <3

Lasati "polenul" sa zboare in lume

Investim in oameni si, la un moment dat, ei ne intorc spatele si ...pleaca. Pleaca cu tot ce am pus in ei, cu tot ce am descoperit in ei, cu tot ce le-am oferit (sperand ca vor aprecia si vor ramane aproape). 

Si-atunci..., atunci ne suparam. Ne pare rau ca am investit in van si ca nu vom mai avea niciodata acces la tot ce am Creat in acei oameni. 

Si devenim tristi. 

Uneori, revoltati. 

Si in acele momente de furie avem tendinta de a smulge din ei tot ce stim ca este Al

Nostru, negandidu-ne nici macar o clipa ca ce a fost oferit, ramane la cel care a primit si nu se mai intoarce niciodata, cu adevarat, la noi. Ba mai mult, provoaca rani adanci care se vindeca greu sau... poate niciodata.

Daca ne-am opri macar o clipa, am constientiza ca nu avem nevoie de nimic din tot ce am oferit ...candva. Ca tot ce am oferit altora se afla, deopotriva, si in noi. Caci noi suntem Creatorii si putem relua oricand acel proces de Creatie.

Asadar, in loc sa disperati si sa faceti ravagii in jurul vostru (in voi si in altii), lasati „albinele” sa va culeaga „polenul”. 

Pare ca va fura ce e mai frumos, dar, de fapt, ele nu fac altceva decat sa duca mai departe, in lume, ceea ce aveti mai bun si mai frumos in voi. Ceea Ce Sunteti, OaMeni frumosi!

Clara

Iubire Inalta, fara final

Ne nastem din iubire. Suntem crescuti cu iubire. Apoi crestem si cautam, aproape instinctiv, Iubirea. 

Ne-o imaginam in fel si chip, dar ea ne surprinde de fiecare data cand apare lasandu-ne impresia ca nimeni nu o poate cunoaste cu adevarat. 

Daaa, 

Iubirea are obiceiul de a se purta ca o pustoaica fitoasa care face numai ce, cum, cand, unde are ea chef... 

Ne casatorim din iubire si, tot din iubire, dam nastere unor prunci frumosi pe care ii crestem in spiritul Iubirii. Ajungem foarte aproape de ultimele clipe si ne rememoram viata cu lacrimi de iubire in ochi. Apoi pleoapele noastre inchid intre ele intreaga noastra Iubire, alaturi de toate reusitele, regretele, implinirile, nemultumirile si sperantele noastre neimplinite inca.

Un Final al Iubirii, ar spune unii.

Pentru unii dintre noi, insa, drumul acesta continua dincolo de spatiu si timp, dincolo de orice ratiune a acestei lumi. Astfel, apare de nicaieri, aproape in fiecare existenta, o persoana care ne da totul peste cap, imbratisandu-ne dragut si firesc cu o Iubire nemaivazuta, care nu tine cont de nimic. Acea Iubire Neconditionata de care se tot vorbeste in ultima vreme, dar despre care prea putini au habar cum e si, si mai putini ajung sa o simta si sa o traiasca.

Multi s-ar grabi sa spuna: 'Ce bucurie imensa! Cat de norocos esti sa ai parte de asa ceva!'... Da..., doar ca suferinta care vine o data cu aceasta Iubire nepamanteana este pe masura intensitatii sentimentelor. De ce? Simplu: pentru ca de cele mai multe ori se manifesta ca o iubire imposibila (in aceasta lume fizica) care te bantuie, te cheama, te striga si nu trece orice ai face. 

Daca ai 'norocul' sa te prinda fiind deja intr-o relatie obisnuita nu iti va da pace pana nu iti vei lasa tot ce ai construit in lumea fizica si, firesc, ai sa o urmezi, asumandu-ti orice consecinta posibila. Degeaba amani momentul. Degeaba incerci sa te comporti ca si cum nu ar exista. Degeaba alegi sa ramai in relatia ta. Degeaba te impotrivesti. Poti face asta doar un timp. Apoi..., apoi te vei simti efectiv impins de la spate fara sa ti se mai ofere momente de ragaz. E ca un val care te ia cu el oricat de mult te-ai impotrivi. 

Poate ai sa-ti pui intrebarea: 'Dar de ce m-as impotrivi?' Simplu: pentru ca ai deja o viata a ta, destul de bine aranjata si de frumoasa si ideea de a lasa totul in urma..., nestiind exact unde vei ajunge..., nu e prea convenabila. Nu ai cum sa nu te gandesti la cei care vor suferi in urma deciziei tale. Caci asa ai fost invatat, sa tii cont de ceilalti, sa iti aranjezi viata astfel incat sa nu deranjezi pe nimeni. Oare e bine?! Apoi, iubirea asta are obiceiul de a-ti aduce ca pereche exact persoana cea mai nepotrivita tie din toate punctele de vedere: statut social, varsta, preocupari, locatie, gandire, obiceiuri, etc. Deci iti cam dai seama inca de la inceput ca, ori iti asumi toata ocara lumii si faptul ca vei fi judecat la fiecare pas pentru ce ai alea sa traiesti, ori suferi pana la disperare, plangand o iubire perfecta, dar imposibila. Excelente variante, nu?! 

Ce sa alegi?

Aceasta-i intrebarea!

Te simti ca strans in menghina...

Pe de o parte, traiesti ceva sublim, care-ti da aripi si o stare de fericire absoluta, pe de alta parte, traiesti cea mai crunta suferinta posibila: aceea de a nu-ti putea materializa/manifesta Iubirea.

Ai nevoie de mult curaj si nebunie pentru a putea sa te lasi dus de acest val. Intuitia imi spune ca o data luata aceasta decizie si o data asumata... lucrurile nu pot fi decat perfecte. Dumnezeu nu greseste!

O astfel de iubire este o iubire spirituala, la un nivel superior fata de ceea ce majoritatea pamantenilor numesc Iubire. Celalalt esti, de fapt , TU! Te regasesti pe tine in celalalt. Acea jumatate pe care nu ai gasit-o niciodata in alta parte. 

Sentimentele sunt pe o frecventa foarte inalta si e musai sa ai suficienta energie pentru a rezista acolo Sus cat mai mult timp. Gandeste-te: Este dificil sa ajungi pana acolo, dar...sa rezisti! 

Oare ai 'combustibilul' necesar? Oare esti pregatit sa urci cea mai inalta treapta? Sigur nu ai rau de inaltime? Chiar si dupa ce ai raspuns 'Da!' la toate aceste intrebari, tot mai apar cateva care, cu siguranta, te vor pune in incurcatura.

Tinteste SUS! Intotdeauna.

Eu..., Eu Sunt cu tine Mereu. 

Dragut. Firesc. Oricand.

Cu drag,

Clara

Straluceste !

Cu toata dragostea si sustinerea mea... trimit aceste ganduri si simtiri, catre Tine, la inceput de an... 

Poate ca pana acum te-ai pus mereu pe locul doi, sau si mai rau, pe ultimul loc in ierarhia vietii tale. Poate ca pana acum ai facut totul numai pentru altii, pentru a le fi lor bine... Poate ca tot timpul ai uitat de tine si ai oferit tot ce aveai altora...

A venit vremea sa te intreb: 

Care TOT? Ce aveai? De unde ai oferit?

Incepe intotdeauna Totul cu Tine.

Fii in permanenta atent la ce faci TU, nu cei din jurul tau.

Schimba-te tu intai, nu astepta lumea sa se schimbe.

Ai grija de imaginea ta in fata ta si apoi in fata celorlalti.

Fii bland cu tine ca sa poti sa fii, apoi, fii bland si cu ceilalti.

Iubeste-te si accepta-te intai pe tine si apoi pe altii.

Ai grija de tine cat poti de mult si apoi de altii.

Ofera-ti intai tie si apoi celorlalti.

Fii TU prioritatea TA si a vietii tale!

Fii tu mereu pe Primul Loc in viata Ta. Nu-ti fie teama ca vei fi catalogat drept egoist. Numai cei care nu au inteles cum stau lucrurile ar putea sa judece asa. Nu este vorba despre egoism, ci despre asumarea a Ceea Ce Esti si Ceea Ce Vrei Sa Devii. Este responsabilitatea ta de a deveni cea mai buna versiune a ta. Ca sa le poti oferi celorlalti, trebuie Sa Fii si Sa Ai tu mai intai. Ca sa poti sa ii iubesti pe altii si ei sa te iubeasca pe tine, trebuie sa te iubesti tu intai. Nu poti cere cuiva sa iubeasca ceva ce nici macar tu nu ai iubi. Nu ar fi corect.

Nu mai pierde vremea...

Straluceste pentru Tine!

Te imbratisez cu mii de stelute aurii si iti sunt alaturi mereu.

Dragut. Firesc. Oricand.

Clara

Fa Liniste!

Prea multa galagie in jur. Prea mult zgomot (pentru nimic) fac oamenii! A inceput sa fie atat de greu sa gasesti Linistea in vacarmul actual al vietii.

Parca toti oamenii din jur tipa si vorbesc intr-una,...si macar de-ar spune Ceva!

Nu stiu daca ati observat si voi, dar mie mi se intampla de la o vreme sa 'aud' galagia lumii mai intens si mai deranjant decat de obicei. Oriunde te duci, oamenii discuta ...vorbe! Le place atat de mult sa se auda vorbind. Nu au nimic de spus, doar scot litere, cuvinte, vorbe.... La nesfarsit. Ba despre morcovi, ba despre politica, ba despre ce gol frumos ar fi dat ei daca erau in locul nu stiu carui jucator de fotbal din nu stiu ce echipa care a jucat aseara, ba despre pneuri, ba despre farduri, ba despre cum sa gasesti fericirea in 3 pasi, ba despre cum trebuie sa iti cresti copilul si toti, dar toti sunt specialisti in... TOT!

Suntem o natie de Specialisti!

Nu zic ca ar fi rau, din contra. Numai ca observ ca specialistii astia nu au o super viata, nu au super functii sau super statut ca oameni, nu au nimic al lor, nici macar pe ei insusi si ...nu produc nimic, decat Zgomot.

Mie personal a inceput sa imi fie foarte clar ca Viata este despre a te cunoaste pe tine, despre a ajunge inapoi Acasa, despre a fi In Armonie si Iubire cu tot, despre a fi in Echilibru... Si-atunci vin si ma intreb (firesc, dragut) cum sa te auzi pe tine in Galagia asta continua?

Cum sa-ti simti si explorezi interiorul in propriul zgomot care te indeparteaza de Tine si de ceilalti?

Cum sa ajungi la Liniste, daca tu continui sa urli?

Fa liniste, Omule.

Opreste-te o clipa.
Asculta-te.

Aminteste-ti de Tine si pastreaza un moment (macar) in care sa ai timpul unei eternitati sa te auzi...pentru prima oara.

Inchide gura si ochii si opreste-ti mintea.

Opreste multitudinea de ganduri care te trag de langa Tine, cel adevarat si te conduc pe drumuri fara destinatie.

Fa Liniste!

Treci dincolo de minte si minuneaza-te de Cel Care Esti!

Un Univers intreg si minunat te-asteapta dincolo de propria-ti zarva.

Doar de tine depinde sa te regasesti!

Ssssttt!!!

Fa liniste!

O lume din ce in ce mai plina de... bocanci-isti

Oamenii din jurul meu ma uimesc in fiecare zi. Credeam ca am cunoscut atat cat se poate cunoaste despre oameni, despre incredere si falsitate, despre ipocrizie si prietenie, despre indiferenta si bun simt, despre bunavointa si pretuire, despre rautate si respect, despre demnitate si daruire... Se pare ca nu stiu nimic. Mereu apare ceva ce nici cu mintea nu poti gandi ca poate exista. E trist. Si doare.

Oamenii au devenit atat de egoisti, atat de rai, atat de plini de ei, atat de dornici sa aiba totul (fie ca le trebuie, fie ca nu)... incat au ajuns sa calce peste cadavre doar sa isi atinga scopurile.

Hm... Ma uit in jurul meu si ma minunez.

Recunosc, intotdeauna au existat minciuna, tradarea, nesimtirea, prostul gust... Si fiecare dintre noi gresim cu voie sau fara voie. Cu totii mintim, cu totii avem momentele noastre de egoism si rautate. Ma uit in jurul meu si ma inspaimanta acest peisaj pictat de semenii mei in culori din ce in ce mai inchise. Parca niciodata nu a existat atata rautate in lume!

Ce-aveti, oameni buni? Ati luat-o razna?

Suntem cu totii copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire. Iubirea nu inseamna minciuna, nesimtire, tradare, prost gust, egoism... Iubirea inseamna in primul rand daruire. Neconditionata. Inseamna implicare, respect, bun simt, incredere, bunatate... Inseamna sa iti pese de tine, de ce lasi in urma ta si de ceilalti.

Dar voua?! Voua nu va pasa de nimic. Nici macar de voi. Va calcati in picioare ca prostii sa ajungeti sus. Multi dintre voi nici nu stiti ce inseamna acel "sus" spre care va indreptati. Habar nu aveti daca aveti sau nu rau de inaltime. Dati din coate, impartiti pumni in stanga si in dreapta, ati uitat sa va iubiti aproapele..., ati vrea sa-l vedeti mort ca sa aveti voi mai mult loc. Si-apoi va plangeti ca nimic nu va merge bine, ca nu puteti evolua...

Opriti-va! Opriti-va o clipa! Respirati. Priviti cerul. Simtiti aerul curat cum intra in voi... Relaxati-va. Apoi priviti-va bocancii plini de "sangele" celor pe care i-ati zdrobit sub greutatea rautatii voastre... Vedeti?! Din cauza aceasta va simtiti picioarele grele si nu puteti inainta. Din cauza aceasta simtiti cum va afundati si mai mult in ipocrizia si noroiul gandurilor voastre.

Dati-va jos bocancii!

Voi n-ati invatat ca numai Iubirea va poate inalta?

P.S. - N-o sa vedeti niciodata balet in bocanci.

Alaturi de Tine!

Sa fii aproape de Oameni inseamna:

- sa plangi o data cu ei,

- sa razi cu gura pana la urechi impreuna cu ei,

- sa te strambi impreuna cu ei,

- sa le simti durerea cum te doare pe tine,

- sa vrei sa mori o data cu ei,

- sa cari impreuna cu ei bagajele vietii lor,

- sa iti simti sufletul plin de dorintele, necazurile si sperantele lor,

- sa ai emotii o data cu ei,

- sa fii nerabdator o data cu ei,

- sa iubesti o data cu ei,

- sa disperi o data cu ei,

- sa adormi o data cu ei,

- sa te trezesti o data cu ei,

- sa alergi si sa obosesti impreuna cu ei,

- sa traiesti o data cu ei,

- sa iti pui uneori viata te pe Hold pentru a simti ritmul vietii lor.

Sa fii alaturi de oameni inseamna sa le dai posibilitatea de a-si vedea propria reflexie in Oglinda. Sa poti  fi o oglindă perfectă pentru fiecare.  Inițial se revolta:  "Cum să fiu eu acesta?!", apoi...dupa ce apar conștientizările incep să se recunoască cu umbre cu tot. Este un moment superb, unii plâng, altora li se inunda chipul de uimire, alții râd cu gura până la urechi... Ne-mbrățișăm ca niste vechi si buni prieteni și știm că din acel moment lucrurile s-au schimbat. Omul s-a eliberat de Frica, de Programe si de Trecut... si a înțeles că Este Creatorul Propriei Sale Vieți! 

...si totusi, Sa Fii cu Adevarat Alaturi de Oameni, inseamna sa ramai TU, Cel Care Esti Asa Cum Esti! ...sa fii mereu puternic, sa fii increzator, sa fii mereu Aici, Acum pentru ei, sa fii de ajutor, sa nu ii judeci, sa nu le dai sfaturi (pe care, stim cu totii, nimeni nu le aplica), sa ii iubesti neconditionat, sa fii un bun ascultator si un umar bland si generos pe care sa poata sa isi lase capul obosit de ganduri si de plans.

Si intotdeauna, dar intotdeauna, orice s-ar intampla, poarta un zambet larg pe buze!

De ce?

Pentru ca e ...molipsitor!

Raman alaturi de Tine, 

Clara