Nimic nu dureaza o vesnicie?!

Traim in etape.

Poate nu suntem constienti, dar asa se intampla. Este ceea ce noi, oamenii, numim cu tristete si uneori cu lacrimi de disperare in ochi: „nimic nu dureaza o vesnicie.”

Dragii mei, pai este foarte bine ca este asa! Altfel am bate pasul pe loc la nesfarsit...

Evolutia inseamna schimbare.

Schimbarea presupune renuntarea la acele lucruri, persoane, locuri, activitati care nu mai aduc nimic nou in viata noastra si care, intr-un fel sau altul, ne tin pe loc.

Pentru a avea o viata frumoasa si sanatoasa, fara drame inutile, este necesar sa purtam tot timpul intiparit in mintea noastra doua aspecte importante: Cine Suntem si Care este Scopul pentru care am venit Aici. Doar asa putem intelege diferitele etape prin care este necesar sa trecem ca sa ajungem Departe si sa crestem in Lumina.

Am fost invatati sa cautam Relatia perfecta. Omul perfect. Jobul perfect. Casa Perfecta. Viata perfecta. Nu e rau, dar nu e bine. Si nu pentru ca Perfectiunea nu ar fi posibila, ci pentru ca dorinta de perfectiune ne leaga cu lanturi groase si puternice de oameni si locuri, impiedicandu-ne Evolutia. Tragem cu dintii de tot ceea ce ni se pare noua ca ar semana a perfectiune sau este usor perfectibil si refuzam sa ne lasam dusi de val, sa curgem lin cu toate lucrurile care apar in viata noastra. Ne invinovatim si ne punem singuri mii de piedici (mentale) inutile, neintelegand ca toate ne sunt date Spre Binele Nostru Suprem.

Daca reusesti sa te detasezi este atat de clar si de simplu!

Nimic nu dureaza o vesnicie spre binele Tau! Ca sa inveti tu, ca sa cresti tu, ca sa descoperi tu, ca sa alegi tu, ca sa compari tu, ca sa intelegi tu, ca sa urci tu, ca sa te descoperi TU! Daca am avea de la inceput imaginea de ansamblu a vietii noastre am intelege! Daca am avea Incredere, Rabdare... Am fost invatati sa nu avem. Am fost invatati sa traim drame si sa nu ne bucuram. Am invatat sa ramanem blocati intr-un singur moment si sa consideram ca tot ce traim acum, bun sau rau, nu se va sfarsi curand. Habar nu avem cat suntem de iubiti si protejati!

Nu trebuie sa te agati de nimeni pentru a fi fericit. Nu trebuie sa te lupti pentru nimic  si nimeni niciodata. Este de ajuns doar Sa Fii. Atat. Cu Iubire. Pentru TOT!

Si intr-o zi... ai sa primesti un Cadou. Un cadou care a fost intotdeauna langa tine si ti-a urmarit, trait, inteles, acceptat si iubit etapele vietii tale lasandu-ti timp si spatiu sa le traiesti, intelegi, accepti si iubesti si tu.

Si-n acel moment ai sa constientizezi de ce a fost nevoie de tot ce ai trait pana in acel moment si de ce unii oameni au plecat din viata ta. Ai sa intelegi si ai sa multumesti ca „nimic nu dureaza o vesnicie”.

Te vei simti bogat. Pentru ca vei descoperi Vesnicia in ochii ei/lui. Care, de fapt, au fost ai tai in tot acest timp. Dar i-ai tinut inchisi. 

Imbratisez cu drag, in vesnicie,

Clara

Si daca Iubirea...!?

Si daca Iubirea este aLtFeL decat credem noi?

Daca este complet diferita de ceea ce cunoastem si inseamna cu totul altceva decat am fost invatati, am trait si am definit ca fiind...iubire?!

Cand iubim, am fost invatati sa ne adunam cate doi si din acel moment sa ne continuam viata impreuna, incercand sa facem aproape totul alaturi de cel iubit. Dar daca Iubirea inseamna sa fii liber, traindu-ti viata cum ai chef? 

Am fost invatati sa fim fideli... , sa fim atenti, sa fim tandri, sa oferim tot ce avem mai bun celuilalt... , uitand, de cele mai multe ori, de noi insine. 

Daca iubirea inseamna sa te iubesti si sa te celebrezi in fiecare zi ca fiind cea mai importanta persoana din viata ta si abia apoi sa iti indrepti atentia catre celalalt care, oricum este parte din tine si, fie ca iti este aproape sau la mii de kilometrii distanta, traieste fix aceleasi lucruri pe care le traiesti si tu, cu aceeasi intensitate si maretie? 

Daca iubirea inseamna sa il iubesti pe celalalt  fara sa ai nici un fel de asteptari de la el?

Daca iubirea inseamna sa nu fii impreuna cu omul iubit si, totusi sa il iubesti maxim, asa cum o face si el? Daca iubirea inseamna sa nu privesti (in) ochi, sa nu asculti soapte, sa nu saruti buze, sa nu mangai trupul infierbantat de dorinta, sa nu petreci timpul impreuna..., ci doar sa traiesti in sufletul celuilalt la fel cum si el traieste in sufletul tau?!  

Caci, nu-i asa!? 

Iubirea-i mai presus de toate! Ea nu are nevoie sa fie aprinsa, reaprinsa, cladita, intretinuta, protejata, oficializata... Ea doar Este si continua Sa Fie indiferent ce faci! 

Daca Iubirea este un perfect plan divin care incepe sa se desfasoare deindata ce ti-ai intalnit Sufletul Pereche? 

Daca nu este nevoie decat ca tu sa te bucuri si sa traiesti cu recunostinta fiecare picatura din acest Dar divin?

Daca va veni o vreme cand vom fi trasi la raspundere ca i-am taiat aripile si (posesivi, gelosi si paranoici cum suntem) am inchis-o in colivii mici, numite relatii, spoite apoi (din vanitate) cu aurul verighetelor, sperand sa facem astfel din iubirea noastra ceva puternic care sa dainuie peste veacuri?!  

Oare are nevoie Iubirea cea infinita de astfel de artificii ca sa reziste in timp? Sau noi inca nu am inteles si nu am trait inca, cu adevarat, Iubirea?

Celei mai iubite iubiri, cu Iubire Infinita, lasata libera sa zburde-n Univers,

Clara

Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu!

"Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu!" 

Este adevarat, o poti ajuta sa aiba conditiile optime de crestere, oferindu-i lumina sau intuneric, apa sau lipsa ei, caldura sau umiditate dupa caz (asta daca stii ce anume are nevoie acea floare pentru a se dezvolta, dar, de cele mai multe ori descoperi pe parcurs), dar nu ii poti grabi Inflorirea. Indiferent ce ai face, oricat ai vrea, oricata nevoie ai avea, oricat te-ai da peste cap, ea isi va continua planul sau de dezvoltare. Este important sa intelegi toate acesste lucruri.

Uita-te la tine!

Cu siguranta, au existat si exista in viata ta oameni care te-au sfatuit, au incercat sa te indrume, sa te aduca pe "calea cea buna", sa iti arate ce faci mai putin bine si ce ar fi necesar sa schimbi ca sa fii fericit, dar pe cati dintre ei i-ai ascultat? Si daca i-ai ascultat pe unii, nu-i asa ca tot propriile descoperiri, constientizari si decizii ti se par mai avantajoase si mai pline de sens? Aminteste-ti ca cel mai tare ai stralucit atunci cand tu ai vrut, cand tu ti-ai dat voie, cand tu ai muncit (uneori din greu) sa iti creezi propriul cadru in care sa stralucesti.

Probabil ti-e din ce in ce mai clar ca Tu, pentru Tine, esti Prima Persoana de care Ai Nevoie! Abia apoi vin ceilalti...

Iti este din ce in ce mai clar ca toate greselile pe care le-ai facut, toate deciziile pe care le-ai luat, toate experientele prin care ai trecut, te-au ajutat sa devii Omul de Azi.

Si-atunci de ce nu ai incredere in tine, Om drag?

De ce mai ai, inca, nevoie de confirmari?

De ce inca eziti sa actionezi, sa decizi pentru tine si sa iti creezi Viitorul?

Arunca o scurta privire in Trecut (pentru a-ti aminti ca Poti!) si-apoi aduna-ti toate fortele si traieste-ti viata cu toata fiinta ta. Aici. Acum. Cu demnitate si fara ezitari. Tot ceea ce ti se intampla (bun sau rau) este spre cresterea si dezvoltarea ta. Universul nu greseste niciodata. Ai incredere in Tine si in planul Divin. Ajuta-te continuu. Esti cel mai bun prieten al tau. Singurul care nu iti va intoarce spatele niciodata!

Bun... Si acum, dupa ce ti-e foarte clar cum sta treaba cu tine, indreapta-ti atentia catre ceilalti.

Incepe sa lucrezi cu ei, spre Binele LOR.

Ajuta-i fara sa ii sufoci.

Sfatuieste-i fara sa ii obligi.

Ramai aproape de ei, fara sa ii stresezi.

Iubeste-i fara sa ii santajezi.

Stiu! Dorinta de a-l vedea pe aproapele cat mai bine si mai fericit este mare, insa nu il pune pe el inaintea ta (mi-amintesc ca am mai discutat despre asta: ca sa il poti ajuta trebuie sa fii tu ok) si, foarte important, nu ii grabi ritmul. 

Aminteste-ti continuu: 

„Nu poti sa faci o floare sa infloreasca cand vrei tu.”.

Aminteste-ti ca nici tie nu ti-ar placea si nu ti-a placut niciodata sa fii grabit.

Aminteste-ti ca si tu ai fost candva la fel (de mic, de prost, de adormit, de nepriceput, de iresponsabil) ca cel din fata ta. Priveste-l cu ingaduinta, compasiune si iubire. Exact asa cum ti-ar fi placut si tie sa fii privit. Si da-i voie sa greseasca, sa aiba alegerile lui si experientele lui. Intervino doar din cand in cand, dandu-i cateva idei despre cum ai facut sau ai face tu in situatia respectiva. Dar nu-l speria, nu-l agresa, nu-l obliga sa ia de bun tot ce ii spui tu, nu-l face sa se simta inferior... Vorbeste-i si ofera-i totul cu calm si Infinita Iubire. Poate ca uneori e nevoie sa fii ferm... Incearca, totusi, sa indulcesti fermitatea aceea cu explicatii si exemple. Nu insista. Spune-i o data si apoi lasa-i timp sa rumege, sa inteleaga, sa accepte si sa actioneze singur. Sau sa uite ca ai discutat vreodata cu el. Caci e dreptul lui sa nu te ia in seama. Pana la urma, e viata lui! Si doar el decide pentru ea, fie ca e doar un ...Copil.

Tan taaa niisss!!!!

Copilul!

Copilul tau. Creatura aceea micuta care a aparut in viata ta, neinsotit de instructiuni si date tehnice. Micutul OM care depinde doar de tine ...pana la o anumita varsta (din fericire!). Doar de tine, ca parinte sau tutore, depinde calitatea vietii lui de mai tarziu. Pe toate planurile.

Oare esti constient de asta? Realizezi ce greutate imensa este pe umerii tai? Oare iti dai seama ca doar de tine depinde ca aceasta greutate sa devina mai usoara ca un fulg?

E atat de simplu!

Priveste Natura. Descopera-I legile dupa care se dezvolta. Invata de la ea. Iti poate fi cel mai bun profesor.

Parca-i vei auzi glasul incarcat de simplitate si istoria atator generatii: „Pe copil lasa-l sa creasca in ritmul lui, sa aiba alegerile lui, esecurile lui...” Nu incerca sa ii preiei sau sa ii impiedici posibila durere, posibilul chin, posibilele nereusite... Nu incerca sa il tii „protejat” intr-un glob de sticla, chiar daca tu, trecut fiind prin multe greutati, ai gasit calea cea mai simpla si nedureroasa de a rezolva diverse situatii. Copilul tau este o alta persoana, alt spirit venit Aici, Acum, sa evolueze. El are o alta misiune personala si alte experiente de trait, care, chiar daca seamana cu ale tale, nu sunt si nu vor fi niciodata identice. Nu-i vei fi de nici un ajutor. Ba mai mult, pe langa ca ii ingreunezi evolutia, te vei transforma, treptat, in omul care i-a distrus viata si increderea in sine si nu va mai avea nici un rost sa te intrebi, la batranete, de ce nu mai poate sa te iubeasca asa cum ar fi normal. Tu ti-ai iubi calaul? Poate vei spune „Da!”. E posibil sa fie un raspuns sincer sau unul venit din imensul tau Orgoliu care te-a dominat intreaga-ti viata. Daca e un raspuns sincer, te felicit! Insa stim amandoi cat de evoluat trebuie sa fii si cate rani trebuie sa fii avut si sa fii vindecat ca sa ajungi la aceasta inalta intelepciune si vibratie de A Iubi Neconditionat. In general, oamenii nu-si iubesc calaii. Deci, fa tot posibilul sa nu depasesti limitele si sa nu devii unul. Ar fi pacat sa distrugi vieti din dorinta „de a face bine”. Mai bine „lasa omul in prostia lui”! (caci mai mare ajutor ar fi decat sa ii iei dreptul de A Fi asa Cum E!) Cu siguranta se va gasi si pentru el o cale de a se declansa acel „Click” salvator. Caci nimeni nu scapa netrezit, neiluminat, nedesteptat... la fel cum nici o floare nu ramane neinflorita!

Acum sau in alta viata tot se va intampla.

Cu totii avem perioade mai putin bune... Cu totii dorim sa ne descoperim, sa aflam cine suntem cu adevarat, care e scopul nostru in aceasta viata si cum putem face sa fim fericiti.

Sunt alaturi de tine si te ascult fara sa te judec. Uneori o sa ti se para ca te cert, insa este vorba doar de fermitatea despre care vorbeam putin mai sus si de care ai nevoie din cand in cand. (Cineva trebuie sa faca si treaba "murdara", nu?! - aceea de a-ti pune in fata, din cand in cand, oglinda in care sa te vezi Exact asa Cum Esti. Caci marile reusite nu vin din mangaiat frumos pe crestet si din "Lasa, ca e bine si asa.")

Sunt convinsa ca vom reusi sa gasim cel putin o solutie la ceea ce te framanta. Putem gasi raspunsuri frumoase impreuna.

Prinde-mi mana intinsa catre tine.

Te imbratisez cu drag si te astept sa povestim despre ce vrei tu. Poate nu am sa stiu sa iti raspund la toate, dar sigur voi stii sa te ascult.

Clara

Forma vs. Continut

Ne uitam prea mult la forma si mai putin la continut.

Prea mult la vorbe si mai putin la ce spun ele...

Prea mult la gesturi si mai putin la intentia din spatele lor...

Prea mult la chipurile oamenilor si prea putin la sufletul lor...

Admiram oamenii numai pentru calitatile lor fizice: sa fie frumosi, sa fie slabi, sa arate bine, sa fie puternici, sa fie imbracati frumos cu haine dintre cele mai scumpe.

Apreciem situatiile in functie de propriile interese si nevoi.

Uitam ca tot ceea ce ne este dat sa experimentam (bun sau rau, in acceptiunea noastra) are un scop BUN pentru noi si viata noastra.

Alegem sa respingem sau sa acceptam lucruri, oameni, situatii in functie de mofturile de moment, fara a trece prin filtrul mintii si al sufletului. Ne implicam din ce in ce mai putin in tot fara sa ne dam seama ca abandonandu-i pe ceilalti, ne abandonam pe noi insine.

De multe ori ma intreb cum ar fi sa ni se ia posibilitatea de a alege?

Am fi pierduti, oare? 

Sau am fi mai... buni, mai umani, mai uniti?
Am invata ce este cu adevarat important?


Va pup!
Clara

Mai exista cineva care nu stie ca florile se ofilesc daca nu le uzi?

Ca sa ai o piele frumoasa trebuie sa o hidratezi, sa o feresti de soare intens si lovituri...

Ca sa ai un par frumos trebuie in primul rand sa il speli, apoi sa folosesti un balsam care sa il faca stralucitor si matasos...

Ca sa ai ochi luminosi trebuie sa ii speli cu apa rece si sa ai un suflet pe care sa il lasi sa „iasa” prin ei...

Ca sa ai flori frumoase trebuie sa le uzi periodic si sa le pui intr-un loc luminos si caldut...

Ca sa arati bine trebuie sa te imbraci cu haine frumoase, care sa iti vina bine, sa se asorteze, sa se potriveasca intre ele si felului tau de a fi...

Sunt lucruri pe care le stiu chiar si copiii.

La fel e si in relatii... Ca totul sa mearga bine si toata lumea sa fie fericita trebuie sa te ingrijesti in fiecare clipa de relatia ta si de persoana pe care o iubesti. Trebuie sa ii oferi caldura si atentie, vorbe frumoase si tandrete, trebuie sa ai grija de starile ei in fiecare zi, sa o imbratisezi, sa o saruti, sa ii vorbesti despre iubire din priviri, trebuie sa ii arati ca iti pasa de tot ce i se intampla, trebuie sa ii oferi iubire... Altfel va fi trista... si se va ofili de-atata tristete... Asa cum se ofilesc florile daca nu le uzi.

Tu stii ce simte iubirea ta azi?

Stii prin ce trece?

Stii ce o apasa?

Stii daca te mai iubeste?

Stii ce intrebari isi pune?

Te-ai interesat?

Imbratisez,

Clara

EU imi iubesc corpul exact asa cum E. ♥ TU?!

Corpul meu nu inseamna numai kilogramele pe care le cantareste si nu numai colaceii pe care ii am pe ici pe colo... Corpul meu nu este pasaportul meu spre lume. Ar insemna sa fiu superficiala si, fara a ma lauda, nu-mi sta-n fire. 

Corpul meu este mult mai mult de atat!

Si il iubesc. Exact asa cum este! Cu imperfectiunile si calitatile lui.

Il iubesc, in primul rand, pentru ca, in timp, am inteles ca e singurul corp din Univers in care imi pot indeplini cu succes misiunea personala pe care o am in aceasta viata. Imprefectiunile si calitatile corpului meu ma ajuta, la cel mai inalt nivel, sa inteleg lectiile acestei vieti. Nici ca se putea altul mai bun!

Apoi, imi iubesc corpul pentru ca imi ajuta spiritul sa aiba aceasta experienta umana si sa reziste fizic in aceasta lume.

Imi iubesc corpul pentru ca m-a ajutat sa port 9 luni in pantec si apoi sa nasc un copil superb pe care il ador.

Imi iubesc corpul pentru ca, pana sa ajung sa simt energetic lucrurile, fiintele si evenimentele din jurul meu, m-a ajutat sa le simt si sa le descopar la nivel fizic.

Imi iubesc corpul pentru ca ma ajuta sa imi imbratisez in fiecare dimineata copilul si iubitul, prietenii, animalutele si copacii, pentru ca ma ajuta sa vorbesc, sa scriu, sa gandesc, sa vad, sa aud, sa simt, sa mangai, sa alint, sa dezmierd, sa cos, sa spal, sa calc, sa gatesc, sa sap in gradina, sa plantez flori, sa impletesc codite, sa port haine si incaltari frumoase... 

Sunt atatea lucruri pentru care imi iubesc corpul!

Imi iubesc corpul pentru ca este perfect exact asa cum E si ma invata in fiecare zi lectia acceptarii si a rabdarii, a iubirii neconditionate si a tolerantei..., primindu-ma in fiecare dimineata cu aceeasi caldura si iubire, cand revin din vis.

Pana nu de mult... gandeam ca ar trebui, poate, sa fiu mai slaba, sa fiu mai scunda sau , poate, mai inalta, ca ar trebui sa am parul roscat si unghiile mai lungi sau mai scurte, sanii mai mici sau, poate, un pic mai mari, gleznele mai puternice sau , poate, mai firave... Am avut tot felul de ganduri. Am avut tot felul de incercari de a arata „mai bine”. Admiram femeile care au dimensiuni si greutate „perfecta” si in acelasi timp ma intrebam, daca arata atat de bine si sunt atat de dorite,de ce nu pot fi fericite? De fapt, ma invarteam in Cerc. In cercul neputintei mele de a vedea dincolo de aparente si de standardele impuse de ...unii si de altii. Pana intr-o zi.... cand m-am privit in oglinda zambind si radiind de bucurie si iubire. Si-atunci am inteles ca starea mea de bine este haina cea mai potrivita trupului meu. Atunci am invatat sa ma accept si sa ma iubesc exact asa cum sunt. 

Frumoasa zi! 

Multumesc.

Imbratisari,

Clara

P.S. - Dragele mele, iubiti-va corpul exact asa cum este. Nu va mai feriti, nu va mai stresati, nu mai fiti triste, nu va mai infometati ca sa slabiti 3 kg si apoi sa puneti la loc 6..., nu va mai chinuiti sufletele cu frustrari si regrete ca nu aveti greutatea si forma "ideala" cerute de societate. 
Normalitatea depinde de la om la om...
Doar aveti grija de Sufletul vostru si veti fi Cele Mai Frumoase Femei din Lume!
Caci, nu-i asa, Frumusetea vine din interior! <3

Lumina si Iubire

Sunt oameni cărora le-au rămas doar amintirile. Oameni care-și continuâ viața discret, aproape neobservați de cei din jur. Dar nu pentru că așa vor ei, ci pentru că ceilalți oameni sunt într-o goană nebună după nicieinuștiuce și nu au timp să îi observe.

Opriți-vă. 

Respirați.

Trăiți.

Simțiți Viața! 

Acum, Aici!

Mai încolo...poate fi un pic cam târziu și, poate acum nu vă dați seama, dar va veni o vreme când veți putea trăi doar din amintiri... Așa că învredniciți-vă și strângeți cât mai multe, cât mai frumoase și cât mai valoroase. Cele mai frumoase vă vor lumina cel mai mult anii bătrâneții.

Trăiți Viața secundă cu secundă. 

Nu irosiți nici măcar o clipă cu tristeți, griji și depresii. Doar bucurați-vă. Atât. E suficient.

Viața e minunată și e Darul vostru de la Dumnezeu.

Trimit Lumină și Iubire către toți oamenii care se simt singuri și care trăiesc doar din amintiri. Puteți trimite și voi. 

emoticon heart

 Au mare nevoie. Atât de multă nevoie, încât doare. Fizic. (Unii dintre voi, știu, puteți simți toată durerea lor.)

Imbratisez, 

Clara

Lasati "polenul" sa zboare in lume

Investim in oameni si, la un moment dat, ei ne intorc spatele si ...pleaca. Pleaca cu tot ce am pus in ei, cu tot ce am descoperit in ei, cu tot ce le-am oferit (sperand ca vor aprecia si vor ramane aproape). 

Si-atunci..., atunci ne suparam. Ne pare rau ca am investit in van si ca nu vom mai avea niciodata acces la tot ce am Creat in acei oameni. 

Si devenim tristi. 

Uneori, revoltati. 

Si in acele momente de furie avem tendinta de a smulge din ei tot ce stim ca este Al

Nostru, negandidu-ne nici macar o clipa ca ce a fost oferit, ramane la cel care a primit si nu se mai intoarce niciodata, cu adevarat, la noi. Ba mai mult, provoaca rani adanci care se vindeca greu sau... poate niciodata.

Daca ne-am opri macar o clipa, am constientiza ca nu avem nevoie de nimic din tot ce am oferit ...candva. Ca tot ce am oferit altora se afla, deopotriva, si in noi. Caci noi suntem Creatorii si putem relua oricand acel proces de Creatie.

Asadar, in loc sa disperati si sa faceti ravagii in jurul vostru (in voi si in altii), lasati „albinele” sa va culeaga „polenul”. 

Pare ca va fura ce e mai frumos, dar, de fapt, ele nu fac altceva decat sa duca mai departe, in lume, ceea ce aveti mai bun si mai frumos in voi. Ceea Ce Sunteti, OaMeni frumosi!

Clara

Cum ar fi, Omule?!

Hai sa incepem diferit de data aceasta. Te rog sa faci cateva exercitii simple...

Priveste-ti mainile. Strange pumnul drept. Acum strange-l pe stangul. Deschide palmele. Intinde-ti bratele spre Cer. Coboara-le. Du-ti degetul mare de la mana stanga la nas. Apoi trece usor cu mana dreapta prin par.

Acum... Acum priveste-ti picioarele. Ridica-te usor pe varfuri. Revino apoi cu toata talpa pe pamant. Fa cativa pasi. Sari de doua ori, apoi invarte-te spre stanga. Apleaca-te. Ridica-te si fa doua genoflexiuni.

Pana acum ai putut sa faci tot ce ti-am spus sa faci, nu? Fara efort chiar. Poate doar la genoflexiunile alea sa fi avut un pic de greutate din cauza faptului ca nu esti obisnuit sa faci sport..., dar per ansamblu, ti-a fost usor sa indeplinesti indicatiile mele.

Imagineaza-ti acum cum ar fi sa nu mai poti sa iti coordonezi miscarile, sa nu poti sa iti tii capul drept, sa nu poti sa mergi, sa nu poti nici macar sa stai in picioare?

Cum ar fi, Omule? 

Cum ar fi sa nu poti sa te piepteni singur, sa nu poti sa faci pipi singur, sa nu poti sa articulezi cuvintele, vorbind parca intr-o limba straina oamenilor obisnuiti...?! Cum ar fi ca oamenii din jurul tau (care pot merge, care pot sa faca toate lucrurile singuri, care pot sa vorbeasca, care au o viata normala), cum ar fi ca acesti oameni sa te priveasca ca pe un ciudat si sa te evite?!

Cum te-ai simti?

Cum ar fi sa te trezesti deodata izolat intr-o lume stramta si mica, rece si goala, in care niciodata nu se intampla nimic spectaculos? Izolat intr-o lume a ta, pe care nu tu ai creat-o, nu ti-ai dorit-o, nu o doresti si din care nici macar nu poti sa iesi?

Cum ar fi, Omule?!

Te-am zdruncinat? 

Exista oameni care nu pot face nimic singuri. Nimic. Niciodata (macar) in viata lor. Oameni care au nevoie toata viata de un insotitor. Oameni care si-ar dori sa fie ca tine. NORMALI. Dar care nu vor fi niciodata asa. Pentru ca ceea ce numim noi, ca fiinte umane, BOALA, nu ii lasa! Da, asa se cheama colivia in care stau inchisi INTREAGA LOR VIATA: boala! Un cuvant simplu, dar nemilos, sec si rece. Acest cuvant are o sumedenie de "porecle" (date de medici), care mai de care mai greu de pronuntat si de retinut: tetrapareza spastica, paralizie cerebrala infantila, sindrom Down, hidrocefalie... Dar toate se rezuma la acelasi tip de colivie: BOALA. O colivie mica, cu cinci gratii groase si rezistente de otel:  1.B 2.O 3.A 4.L 5.A !

Sunt oameni care se nasc in aceasta colivie. Din diferite motive: o plata karmica (a lor sau a parintilor), o forma de evolutie spirituala rapida ( evolutiile spirituale pe Întuneric, prin suferinta si durere) sunt cele mai rapide), o lectie de viata ce trebuie asimilata...de cel in cauza, de rude, de cunoscuti sau intreaga suflare omeneasca. Sunt spirite care-si aleg, inainte de venirea pe Planeta Pamant, acest soi de (ne)viata, acest chin continuu, cu scopul de a-si grabi evolutia personala sau a celor din jur. Este un Act de Iubire! Pentru OAMENI ca mine si ca tine care nu suntem (pe deplin) constienti de toate lucrurile pe care le putem face singuri clipa de clipa, lucruri care ni se par normale, dar care sunt importante, esentiale chiar, pentru confortul si independenta noastra.

Aminteste-ti acum de gesturile simple si usoare pe care te-am pus sa le faci la inceputul acestei scrieri.

Bucura-te!

Oamenii care se nasc in colivia numita Boala...NU le pot face. Doar viseaza la ele.

Sunt oameni care nu se plang, nu dispera, unii nici macar nu realizeaza ce se intampla cu ei...

Te-ai gandit vreodata asa? Te-ai gandit vreodata cat esti de norocos sa te fi nascut sanatos si independent?

Du-te.

Cauta o oglinda.

Priveste-te.

Observa-ti trasaturile fetei. Ciufuleste-ti parul.

Observa-te. Stramba-te.

Vorbeste cu reflexia ta din oglinda. Spune-i ce-ti trece prin cap. Orice!

Esti fericit?

Probabil vei continua in ignoranta ta si vei spune "as fi fericit, daca..." sau " tot nu ma simt fericit." sau "sunt fericit, dar as mai vrea..."...

Priveste-te in oglinda! Esti fericit! Sau ar trebui sa fi fericit! Te ai pe tine. Ai o minte intreaga. Un corp frumos, sanatos chiar daca, poate, consideri ca te-ai cam ingrasat in ultima vreme sau ai vrea sa ai parul mai lung si blond si picioarele mai drepte.

Esti fericit!

Lasa prostiile. Bucura-te de tot ceea ce ai si esti si poti sa faci SINGUR!

Fii recunoscator!

Intoarce-ti gandul catre oamenii inchisi in colivia numita Boala, colivia neputintei. Ai trecut de-atatea ori indiferent pe langa ei... I-ai evitat de teama sa nu se ia boala si la tine sau poate te-ai gandit ce rost are sa-ti irosesti cateva ore din viata cu niste oameni ca acestia... Asa ai facut, nu?

Pe multi nici nu i-ai observat in goana ta nebuna de om sanatos.

Aminteste-ti de acesti oameni. Sa stii ca si pentru ei trece timpul, dar ei nu se grabesc nicaieri. Pentru ca tot ce au nevoie au gasit in interiorul lor. Caci in exterior nu au acces.

Invata de la ei, Omule! Invata Lectia Rabdarii, a Umilintei, a Acceptarii si a Optimismului. Invata Lectia Iubirii.

Nu mai evita sa dai ochii cu acesti oameni. Opreste-te. Priveste-i. Aseaza-te langa ei. Vorbeste-le. Asculta-le Linistea. Petrece timp cu ei chiar daca par pierduti in lumea lor cea fara de intoarcere. In adancul lor te simt, te aud, te percep si se bucura. Prezenta ta ii ajuta! Macar si numai sa le treaca timpul mai repede. Dar nu e doar atat! E mult mai mult, Om bun! E vorba de A Darui, de A Imparti, de A-ti pasa... Este un schimb fantastic de energie. Ofera-le din Tine. Ofera-le din ce Esti. Ce Ai. Ce Poti.

Ofera-le Timp. Atentie. Iubire. Orice!

Au atata nevoie!

Nu mai trece nepasator! Este si Lectia Vietii Tale in ei si-n neputinta si durerea lor! Multumeste-le pentru Sansa de a-i intalni. De fapt, ei te-ajuta pe tine, platind un pret Imens. Tu l-ai plati? Te cred. Poate nici eu.

Fii recunoscator! Macar atat!

Clara

Lantul dorintelor (noastre) ...implinite!

Totul a inceput ca o joaca... si devine ceva serios. Dar cine a spus ca Joaca nu poate sa fie Serioasa?!

Deci... Va invit la joaca, dragii mei!

Caci, nu-i asa?! Orice provocare este binevenita, pentru ca ne ajuta sa ne (re)descoperim. 

In perioada 4 – 31 mai 2015 astept pozele voastre cu papadii, sa „aruncam in aer” toate dorintele noastre cele mai ascunse sau arzatoare, cele mai nastrusnice sau mai cumintele... Nu este nevoie sa imi spuneti dorintele voastre. Universul le stie deja. Sunt dorinte care isi cauta deja calea de implinire si drumul de intoarcere catre voi.

Trimiteti doar o poza cu voi si o papadie. Trimiteti o poza asa cum simtiti voi. Dar nu uitati: puneti in ea si dorinta voastra! Aveti mai multe dorinte? Puneti-le pe toate! 

Si uite-asa, incet, firesc si dragut... vom crea IMPREUNA un lant al papadiilor si al dorintelor (noastre)... implinite! 

Multumesc celor care mi-au urmat indemnul de a posta/trimite o poza cu papadii. ♥ Ma bucur ca imi sunteti alaturi in acest Joc al Increderii, Sperantei, Daruirii si Iubirii Neconditionate. 

In aceste 28 de zile ne vom ruga IMPREUNA, unul pentru altul, in fiecare seara, incepand cu ora 21, pentru implinirea dorintelor noastre. Nu este nevoie de gesturi mari. Este de ajuns un gand bun, un sentiment frumos... O clipă. Atât. 

Cei care cunosc forme de transmitere a energiei, pot trimite. Va voi trimite si eu energie benefica si vindecatoare.

Dorintele noastre zboara prin Univers cautand si gasind o cale de a se implini.

Doamne-ajuta !!!

Cine mai doreste sa posteze o poza cu dorinte ...trimise-n Univers printr-o papadie este binevenit!!

Este o invitatie de a ne uni inimile într-o inimă mare, mare care va bate pentru toți spre împlinirea dorințelor.

Este o invitatie sa (Re)invatam, (re)descoperim, (re)traim, (re)simtim puterea lui "IMPREUNA".

De ce IMPREUNA?!

Pentru ca IMPREUNA suntem mai puternici! 

Va tin strans de mana ca sa simtiti ca nu (mai) sunteti singuri,

Clara


Pagina evenimentului o gasiti aici:
Lantul dorintelor (noastre)... Implinite!

Puteti distribui, daca vreti. :)