Lecția lui Acum

De foarte mult timp ni s-a tot sugerat, spus și repetat ca este necesar sa ne întoarcem către noi înșine. Putini au înțeles și mult mai putini au acționat. 

Acum a venit timpul când este obligatoriu sa acționăm, fie ca înțelegem sau nu. Acest virus letal nu ne mai sugerează și nici nu ne mai roagă. El ne impune. 

Cu toții am auzit si auzim de câteva zeci de ori pe zi: “Stai in casa!”, “Izoleaza-te.”, “Stai cu tine!”, “Spala-te pe mâini!”, “Nu-ți atinge fața!”, “Păstrează cel puțin 2m distanta fata de ceilalți.”.....

Acest virus, oricât de mortal ar fi el, ne face cel mai mare bine.

Ne trezeste! 

Ne responsabilizează.

 Ne împinge sa (începem sa) devenim conștienți de importanta renuntarii la iluziile și plăcerile materiale și de a începe sa petrecem timp cu noi înșine.

Cum altfel sa ajungem sa ne cunoaștem și sa aflam Cine Suntem cu adevărat dacă nu petrecand timp cu noi înșine? La fără frecventa nu se poate. Pe graba nu mai este suficient. Iar refuzul de a face asta, devine din ce in ce mai evident: se plătește foarte scump. 

Virusul ne-a amintit tuturor importantă unui gest simplu: spălatul pe mâini. Ce reprezintă spălatul mâinilor? Pai, gandind și conștientizând ca mâinile sunt cele care ne oferă hrana, mângâiere, o meserie, abilitați de a face multe și diverse lucruri, atunci ne devine clar ca lumina zilei ca acest virus ne atrage atenția ca nu ne-am mai interesat de mult de curățenia cu care ne-am implicat in relațiile cu noi și cu alții, in puritatea unei mângâieri sau in onestitatea practicării unei meserii. Am umblat in stânga și-n dreapta cu mâinile noastre murdare, atingând nonșalant si murdarind, uneori cu buna știință, orice ființa, obiect sau intamplare din viața noastră. Am desacralizat totul și am uitat sa onorăm ceea ce primim in propria viața, considerând ca ni se cuvine. 

Virusul ne învață sa renunțam la a ne mai atinge fata. Te-ai întrebat ce semnificație are atingerea fetei? Și nu, nu este doar despre scobitul in nas. Atinsul fetei este despre a cosmetiza realitatea și a o aduce la un anumit nivel de frumusete acceptat ca fiind rezonabil in lumea (iluziilor) in care încă trăim. Ne atingem fata pentru ca suntem (prea mult) preocupați de imaginea noastră in fata celorlalți: cum ne sta parul, dacă ni s-a scurs machiajul, dacă mai avem toate genele la locul lor, daca mustața și barba au forma corecta, dacă rujul are conturul perfect, dacă se vede ca am transpirat, dacă am acoperit bine coșul care ne-a apărut de dimineața pe nas și cu care luptam înverșunați sa îl facem sa dispară intr-o secunda (dacă s-ar putea) pentru ca altfel vom arată dizgratios in fata oamenilor pe care ii vom întâlni. Astfel, virusul acesta ne da o lecție, simpla, dar dureroasa, despre aparente și ne face atenți, intr-un mod brutal, despre cum ele au ajuns sa ne conducă viețile, diminuând in noi adevăratele valori și adevarata noastră valoare umană și spirituală. 

Ba mai mult, dacă nu respectam regulile, ne atingem fata și ne pricopsim cu virusul, ajungem la spital unde, nu știu câți dintre voi ati văzut imaginile, dar vom sta întinși intr-un pat purtând un clopot transparent pe cap, asemeni trandafirilor pe care obișnuiam sa ii tăiem și sa ii conservam in globul de sticla, considerând ca este un cadou minunat pentru mama, fiica sau iubita. Natura nu ne pedepsește, doar ne da înapoi ce a primit din partea noastră. Ne este mama și oglinda in același timp. 

Prin faptul ca ne incuie in case alaturi de familiile noastre, acest virus ne curată relațiile. Ne forțează sa deschidem ochii larg și sa vedem cu adevărat omul de lângă noi. Nu mai e o alegere. Și nu mai putem fugi. Nici nu avem unde. Distanta dintre bucatarie și  dormitor se dovedește a fi mult mai mică decât nevoia noastră obișnuita de distanțare de celălat. Nu ne mai putem eschiva ducându-ne la serviciu și petrecând acolo cât mai mult timp cu putința astfel încât viața de familie sa ni se para suportabila. Nu. Iata-ne închiși, in aceeași celula, cu omul de care ne-an îndrăgostit (sau nu) și alături de care ne-am dorut sa îmbătrânim (sau nu). 

Este momentul Zero al tuturor relațiilor de orice fel, dar mai ales al celor dintre soți. 

In aceste condiții de austeritate 24/7 vom putea fi fericiti sau fiecare clipa de izolare forțată petrecuta alături de celălalt va fi un calvar? 

Depinde... 

Depinde de cât de mult ne-am mințit in toți acești ani de relație. 

Depinde de cât de mult am învățat sa comunicam cu celălalt. 

Depinde de cât de mult am fugit de Adevăr și de cât de mult ne-am implicat.

Depinde de cât de mult am tras de acea relație și am tot amânat o despărțire iminenta. 

Depinde de puterea fiecăruia de a accepta unde și cât a greșit și de decizia sau indecizia lui de a îndrepta lucrurile. 

Depinde de capacitatea de iertare.

Depinde de cât din nevoia interioară a fiecăruia este satisfacută de ceea ce este și oferă celălalt la nivel subtil (atenție! Subtil, nu material!). 

Depinde de ceea ce alegem sa facem in viitor și dacă acea persoana se (mai) încadrează in tablou sau nu. 

Depinde de capacitatea și dorința amândurora de a se lua de mâna și a alege sa-și continue impreuna călătoria in acord cu planul divin, cu toate renunțările care vor veni la pachet. 

Virusul ne interzice sa mai trăim in grupuri mari și ne îndeamnă vehement sa ne retragem in grupuri cât mai mici (pana la izolarea personală) ca sa ne acordam o șansa sa ramanem neafectați. Ce înțelegem de aici? Unii nimic. Alții conștientizează ca oricât de importante sunt prieteniile și adunările cu ceilalti, acestea dăunează relației cu noi înșine. 

Cum? Simplu. 

Dându-ne impresia ca dacă prietenul meu este fericit și împlinit și eu sunt fericit și împlinit. Dacă el are o nevasta și eu sunt încă singur și deznădăjduit, in medie, amândoi suntem căsătoriți și fericiti. 

Dacă prietena mea este slaba, frumoasa sau bogata și eu sunt grasa, urâta sau saraca, aleg sa stau in preajma ei, făcându-i intotdeauna pe plac si suportându-i toate mofturile, doar pentru a avea acces la grupul ei larg de prieteni la care eu însămi nu as avea niciodată acces din cauza felului cum arat.  

Daca marea majoritatea oamenilor influenți de pe glob se îmbracă in haine scumpe, indiferent dacă le sta bine sau nu, dacă li se potrivesc cu personalitatea sau nu, dacă și le permit sau nu, atunci și eu trebuie sa muncesc din greu ca sa ma aliniez grupului de teama ca voi fi lăsat pe dinafara pentru ca nu valorez cât valorează ei. 

Dacă grupul meu de prieteni fumează și frecventează anumite locuri, atunci este imperios necesar sa fumez și eu și sa ii însoțesc indiferent ca îmi place sau nu, pentru ca știu ca alegând altfel, ii pierd și rămân singur. 

Da! Aceasta este realitatea: oamenii se vând pe ei înșiși de teama de a rămâne singuri. 

Este suficient de clara ideea sau mai ai nevoie de alte câteva exemple? Eu simt ca te-ai recunoscut in câteva din aceste ipostaze și deja realizezi in ce punct te afli. 

Omenirea a atins punctul maxim. Fiecare dintre noi a atins punctul maxim și suntem pe cale de a-i forța limitele. Moment in care va erupe cu o putere incredibila, data tot de noi cei care nu am putut sau nu am vrut sa înțelegem mai devreme. Puterea exploziei va fi direct proporțională cu nivelul inconștienței, încăpățânării, amânărilor și arogantei noastre. 

De aceea așteptam și urmărim zilnic tabelele referitoare la numărul infectatilor și al morților. Din negare. Pentru ca in interiorul nostru știm cat departe am fost de planul divin, dar încă ne vine greu sa acceptam asta și tot speram ca prostii ca poate unele abateri nu au fost observate și contorizate și astfel vom sfârșit un pic mai bine. Nu ne pedepsește nimeni. Ceea ce trăim este doar o consecință fireasca a ceea ce am fost, am făcut, am gândit, am iubit, am atins cu mâinile murdare... fără sa ne pese. Cifrele zilnice sunt deja cunoscute de structurile noastre și a venit timpul sa le acceptam așa cum sunt, fără negari și iluzii deșarte ca se pot schimba. Vorbele au fost spuse. Faptele au fost făcute. Nu mai e cale înapoi. Nu putem repara și salva totul privind înapoi sau sperând ca este doar un vis urat care se va termina și lucrurile vor fi din nou așa cum au mai fost. 

Ce este de făcut? 

Este momentul nostru, al fiecăruia in parte. Și nu, nu este o Judecată. Este despre a ne privi cu responsabilitate pe noi și faptele noastre si de a alege pentru noi înșine. Putem alege sa devenim ceea ce ne-am dorit întotdeauna sa fim: liberi; nerealizand ca a fost primul dar primit la naștere. Dar nu este chiar târziu nici acum. Ni s-a dat timp. Și încă ni se mai da. Nu mult, cum am fost obișnuiți, dar un pic de timp tot mai putem primi. Un semn ca Universul este atât de îngăduitor cu noi și scopul final nu este exterminarea noastră, ci îndreptarea noastră. 

Haideti sa înțelegem, impreuna și separat, ca suntem frumoși, valoroși și completi prin noi înșine, așa cum am venit pe aceasta lume, fără sa ne trebuiască artificiile societății de astăzi. Suntem demni de atenție si dacă nu avem gene, buze și unghii puse, Suntem frumoși ciufuliti sau cu un coș pe nas (care, apropo, oricât am încerca, are rostul și mesajul lui, și de asemeni are timpul sau de vindecare, care nu tine de cremele pe care le aplicam, ci, la fel ca orice alta boala sau suferința, depinde de modul in care ne ocupam de dezordinea noastră interioară). Suntem valoroși și dacă suntem săraci și nu posedam sau consumam lucruri scumpe sau nu frecventam locații de lux. Am fost înzestrați cu creativitate și puterea de a crea orice ne dorim. Sa ne reamintim acest lucru și sa alegem sa fim creatori! Creatorii propriilor noastre vieți. Suntem valoroși  pentru aceasta Planeta, pentru noi înșine și pentru alții încă din prima clipa când ne naștem, indiferent cum arătam. 

De ce? Simplu. 

Pentru ca adevarata noastră valoare se afla in interiorul nostru și nu in afara noastră. De aceea ne este teama sa ramanem singuri cu noi insine. Pentru ca realitatea exterioara ne sperie și undeva, ascuns adânc in noi, știm ca cele doua realitati (exterioara și interioară) se creeaza una pe cealaltă. Adevarul este ca ne este frica de nimeni altcineva, decât de noi înșine. De aceea preferam sa petrecem cât mai mult timp cu alții, pentru ca ne sperie ce putem găsi înăuntrul nostru. De aceea tot amânăm și amânăm întâlnirea cu noi înșine, nerealizand cât de mult ne-am îndepărtat de Cine Suntem și cât de mult rău ne facem prin asta. 

A venit timpul in care nu mai putem amâna, iar dacă o facem, prețul va fi mai mare ca niciodată. 

Acum este momentul sa învățam ca ii putem ajuta pe ceilalți distanțându-ne de ei. Stiu ca suna invers de cum am fost învățați și de cum am tot făcut pana acum, dar ii putem ajuta pe ceilalți având, in primul rând, grija de noi. 

Acum este momentul conștientizării și al alegerilor personale. 

Nu virusul ne provoacă suferința noua și celor dragi. Nu virusul ne omoară. Înainte ca acest virus sa fie creat intr-un laborator sau sa apăra intr-un liliac, cu siguranța el a fost creat la nivel energetic. De către fiecare dintre noi prin fiecare gand, vorba, fapta aruncate in Univers. Degeaba dam acum vina pe alții. Nu este nimeni de vina pentru ceea ce trăim. Și nimeni, nimeni nu ne vrea raul. Și chiar dacă ni l-ar vrea, e necesar sa ne reamintim ca nimeni nu ne poate face rău fără acordul nostru. Putem decide pentru noi. Putem CREA! Putem crea ceva frumos măcar de acum înainte. Ne putem schimba. Putem schimba totul. Cu un simplu gând. Caci fiecare gând proiectează un anumit tip de viitor.  

Intreaga constiinta umană gândește la fel in aceste momente și dacă putem folosi asta, in acest moment, putem face aceasta lume un loc mai bun. 

Este o oportunitate pentru conștiința colectivă sa devină Unul. Este momentul nostru, al tuturor, de a redeveni Unul și de a acționa impreuna, salvând Planeta. 

Ne place sau nu, suntem intr-o alta era astrologică și lucrurile trebuie sa se schimbe. Nu existe alta cale. 

Mulți dintre noi am fost ținuți prizonieri ai porțiilor noastre minti, crezând tot felul de lucruri care nu exista, pe care oamenii le-au creat in mințile lor și acum, acolo ele sunt atât de reale. Caci,  nu-i așa, oamenii cred ceea ce le spune mintea. Este și un lucru bun aici: dacă mintea poate crea lucruri negative atunci poate crea și lucruri minunate care vor duce la schimbarea lumii in care traim. 

Evoluați sau nu, cu toții știm ca lumea trebuie sa se schimbe pentru a se crea echilibru și armonie. 

Da, vor fi pierderi, dar mulți vom merge mai departe spre un viitor luminos. Vom trece prin vremuri grele, dar nu trebuie sa le privim ca pe ceva negativ, ci ca pe o curățare a energiilor negative și nefolositoare pe care este necesar sa le lăsam in urma. Pentru a avea acces la ceea ce ne dorim este nevoie, chiar dacă doare despărțirea, sa lăsam in urma ceea ce nu ne mai folosește și ceea ce nu se mai potrivește noului tipar vibrațional. 

Avem nevoie de o Schimbare in toate planurile. Dar pentru a realiza acest lucru avem nevoie ca oamenii sa devină conștienți de ei însăși. Oamenii trebuie sa aibă curajul sa coboare in ei înșiși și sa înceapă sa descopere Cine Sunt cu adevărat, sa se cunoască, sa se înțeleagă, sa se aprecieze, respecte și sa se iubeasca. 

Ni s-a dat timp, numit “izolare” tocmai ca sa facem toate aceste lucruri. Ni s-a oferit timp pentru noi înșine. Este momentul sa profitam la maxim de acest DAR și sa nu ne mai împotrivim căutând, din nou, cai de a fugi de noi înșine. Nu mai putem amâna. A venit timpul sa ne vedem așa cum suntem cu adevărat. 

Izolarea este un lucru bun dacă știm sa îl privim din perspectiva corecta. Nu este nevoie de panica. Este momentul nostru de liniște cu noi înșine, când putem trage linie și descoperi unde ne aflam. Apoi vom alege unde ne-am dori sa fim și ce resurse avem ca sa facem asta. Este momentul sa ne oprim din a trai haotic și sa ne facem un plan cu ceea ce ne dorim in viața noastră, la ce suntem dispuși sa renunțam și ce schimbări dorim sa facem pentru a ajunge acolo unde vrem. Este atât de simplu.

Este nevoie de ceva mai clar exemplificat decât aceste vremuri îngrozitoare pe care le trăim? 

Pentru unii, probabil ca da. Dar deja am stabilit ca nu de ceilalți este necesar sa ne preocupăm acum. 

Acest Acum este doar despre Tine: ce faci tu începând din clipa Acum? Și dacă toți vom decide pentru noi, întreaga omenire va culege roadele mai târziu, cand ne vom putea îmbrățișa din nou, dar nu ca trupuri goale (ca pana acum), ci ca suflete cu trup. 

Te imbratisez cu Lumina care Sunt, 

Clara 

Acesta este momentul vindecării - ești pregătit?

Lacrimile sunt energie lichida. Ele ne curată in valuri tăcute sufletul, pregătindu-l pentru o noua umplere. Cu ce alegem sa îl umplem depinde doar de noi in momentul in care invatam sa ne luam viața in mâini și sa ne purtam singuri de grija, asumându-ne consecințele a tot ceea ce permitem sa ne înalte sau doboare sufletul. Pana atunci, însă, sufletul ne este umplut cu ceea ce avem nevoie sa experimentam pentru a deveni conștienți de noi înșine și de puterea gândurilor, sentimentelor și acțiunilor noastre. 

Suntem învățați încă din copilărie sa ne ascundem lacrimile și sa ne rușinăm de ele. Suntem învățați ca nu este bine sa plângem pentru ca ne facem de ras in fata celorlalți. Câte s-ar schimba in viața noastră dacă cei care, numindu-se părinți, ar înțelege ca învățându-ne sa ne ascundem lacrimile, ne învață, de fapt, sa ne înnecam in propriile dureri, neputințe și regrete. Practic, ne condamna la o viața închisă intr-un ocean de lacrimi neplanse niciodată. Copii liberi și fericiti închiși prematur in închisori de maxima securitate, numite Adulți. 

Avem atâta nevoie sa (re)învățam sa plângem, asumându-ne pe deplin condiția noastră de oameni aflați la Scoala pe planeta Pamant. Avem atâta nevoie sa ne curățăm preaplinul sufletelor! Cum altfel ne-am putea (re)umple sufletele cu Iubire când ele sunt pline de energia lichida a tuturor viselor noastre înecate mult prea devreme? 

Iubirea are nevoie de aer! Caci doar aerul ne poate purta pe cele mai înalte culmi, oferindu-ne șansa neprețuita la o plutire permanenta dincolo de toate cele pământești. Cel iubit va (re)deveni in acel moment copilul care a fost odinioara, copilul fericit care se juca toată ziua încercând sa înălte un zmeu și sa-l mențină cât mai mult timp acolo sus, aproape de nori, îmbrățișând dumnezeirea ca simplu nemuritor devenit atotputernic asupra propriului destin.  Astfel, vom fi pe rând, copil și zmeu, schimbând rolurile cu ușurintă și încrederea ca am descoperit secretul fericirii supreme, neștiind cât timp va dura aceasta joaca dătătoare de viața. 

Uneori ne vom  aminti de cei care ne-au grăbit sa devenim oameni mari, alteori de cei care ne-au învățat ca nu avem voie sa plângem precum copiii ca sa nu ne facem de ras in fata celorlalți. Uneori focusul nostru va rata clipa prezenta. In acel moment zmeul nostru sau zmeul care suntem va cobori pe pământ pentru ca aerul dintre noi si celălalt va dispărea. Iti amintești? Întotdeauna iubirea  a dispărut in momentele când te-ai simțit gâtuit și fără aer. In esența, aerul nu dispare. El se transforma in energie lichida. Energie care, dacă nu va fi niciodată lăsată sa curgă, va îneca și ultima ta șansa la fericire. 

Acorda-ți șansa la împlinirea viselor. Indiferent ce ti-au spus și ce te-au învățat,  elibereaza-te: permite-ți luxul sa plângi (chiar și in fata tuturor dacă așa simți), redevind copilul liber  care ai fost odinioară și înaltă zmeul ales de tine cât de sus ți-ai dori tu însuți sa zbori și menține-l acolo sus cât de mult timp ți-ai dori tu însuți sa plutești îmbrățișând zarea. 

Uita tot ce te-au învățat (părinții, prietenii, durerile, frustrările, înfrângerile, profesorii, Maeștrii, regretele). Joaca-te in cel mai simplu mod cu putința. Fii fericit. 

Iata-ne in fata unui adevăr simplu, uitat de cei mulți: Copiii ar trebui sa fie crescuți liber. Doar așa pot deveni adulti fericiti. Caci fericirea unui adult va veni întotdeauna din bucuria lui de a redeveni copil ori de câte ori simte nevoia sa o facă. 

Haideți s-o recunoaștem: nu ne mai vine sa redevenim copii când ne amintim cum nu aveam voie sa facem mai nimic din ceea ce ne doream, fiind mereu închiși in reguli mult prea stricte care l-ar îngrozi  chiar si pe cel mai mare criminal condamnat la închisoare pe viața! Ne este atât de teama sa iubim sau sa ne deschidem sufletul in fata celorlalți pentru ca nu vom putea nicicând sa ne curățăm sufletele de amintirile horibile din timpurile când, copii fiind ne-am pus întreaga noastră avuție in palmele părinților noștri, neavând nici cea mai vagă idee ca ei vor fi primi care ne vor mutila viețile cu inconstienta și iresponsabilitate. 

 Nu mai avem încredere in nimeni, nici măcar in noi înșine, pentru ca ne-am pus cândva toată încrederea in ei, netemandu-ne ca tocmai ei, in dorința lor de a fi părinții perfecti, mândri de copilul lor, ne vor îngrădit dreptul divin la libertatea de a fi. Ei sunt cei care ne-au ciuntit sufletele și ne-au tăiat aripile. Ne place sau nu sa recunoaștem, le convine sau nu, ei ne-au fost închizători de drumuri și călăi. Nimeni alții. 

Pot fi mândri acum, ajunși la Bătrânețe: au crescut copii perfecti: ascultători și supuși care niciodată nu au ieșit din cuvântul lor, adulti de cariera care au acum propriile lor familiii și proprii lor copii! Proprii lor copii! Oh, Doamne! Oprește asta m, Doamne! Eliberează-Ți tu copiii! 

Dragii noștri părinți... Nu s-au gândit nici măcar o clipa sau nu au știut ca sufletul copiilor lor este născut din libertate. Cu ce drept poate un om, chiar și părinte, chiar și din neștiința, sa ucidă sufletul altui om? Regulile ucid libertatea. Tiparele ucid libertatea. Programele ucid libertatea. “Fa cum îți spun eu pentru ca eu știu mai bine, ca părinte”, ucide suflete. Pentru ca le ucide libertatea de a fi, de a trai, de a iubi, de a crea. Libertatea este însăși Născătoarea sufletelor tuturor oamenilor de pe planeta Pământ. Dumnezeu este Libertate. Maria Născătoarea lui Iisus  este Lubertate. Iisus însuși este Libertatea. Ne-a dovedit-o in cel mai uman mod cu putința: Răstignirea! 

Acum știm de ce, orice am face, suntem atât de nefericiți? Măcar acum am reușit sa înțelegem? Doar înțelegerea și asumarea esenței lucrurilor ne poate vindeca și elibera. Acum ar trebui sa știm cum ne putem vindeca: doar permitandu-ne sa ne plângem întregul suflet in fata tuturor, (precum Iisus și-a purtat coroana cu spini și Crucea grea in fata tuturor),  redevenind liberi prin iertarea călăilor noștri și prin asumarea a ceea ce suntem cu adevărat: copiii fericiti ai Libertății. Acum ne putem naște din nou: înălțați in Iubire! 

Aveți grija de voi, 

Clara 

Ranim in loc sa fim buni și nici măcar nu ne pasa!

Ne trăim viețile la întâmplare fără sa ne pese de timpul care trece pe lângă noi și de consecințele alegerilor pe care le facem. Ne comportam de parca am fi nemuritori și oamenii de lângă noi ar fi lipsiți de sentimente. Lovim in stânga și in dreapta cu gânduri, vorbe, fapte fără sa ne gândim măcar o clipa cât de simplu este sa mutilezi un suflet pe viața, cum poți distruge o inima făcând-o incapabila sa mai iubească pana la sfârșitul zilelor. 

Ne adunam câte doi in relații care din afara par potrivite și fericite, dar in interior miroase a trădări, neîncredere, suferința și moarte. Zâmbim frumos încercând sa păcălim oamenii din jurul nostru ca suntem Fericiți fără sa realizam ca primii și poate singurii pe care ii păcălim suntem chiar noi înșine. 

Alegem sa fim rai când natura noastră interioară este sa fim buni. Întotdeauna buni. 

Bunătatea poate fi confundata cu naivitatea, dar este singura salvare a acestei lumi și pana la salvarea lumii este singura salvare a propriilor noastre inimi. Bunătatea este de cele mai multe ori se dovedește a fi mai importantă decât iubirea. Bunătatea este cea care duce la iubire. Bunătatea este primul pas pe care îl poți face spre persoana de care îți pasa și pe care o dorești in viața ta. Oamenii au nevoie de bunătate. Sufletul lor rănit și înșelat de prea multe ori refuza sa mai creadă in iubire, dar nu va rămâne niciodată indiferent in fata bunătății. Bunătatea deschide uși, ferestre, inimi și suflete împietrite de durere. Bunătatea ne deschide spre Dumnezeu. Bunătatea este cheia care deschide porțile Raiului. Bunătatea este calea noastră spre Mantuire. 

Clara

Despre cum poți avea acces la momentul tău de Liniște.

Sunt întrebata adesea cum pot sa știu dacă este bine ceea ce fac, neavând acces la un anumit sistem de măsurare energetică (ansa, pendul, cărți cu îngeri, tarot)? 

In primul rând trebuie sa faci Liniște in tine. Aceasta este partea cea mai dificila,  după părerea mea. Fiind prinși in atâtea activități zilnice, greutăți, griji, gânduri nenumărate, majoritatea negative și nefolositoare, înconjurați de o așa mare diversitate energetică de persoane, devine din ce in ce mai greu sa ne amintim de noi înșine și nevoia noastră de Liniște. 

Liniștea. 

Ce este ea? 

Liniștea este acel moment in care ești doar tu cu tine și nu mai exista nimic altceva. Nici un gând. Nici o persoana. Nici o grija. Nici o alta preocupare. Liniștea este momentul tău cu tine. Punct. 

Liniștea este punctul tău zero. Punctul din care poți avea acces la orice din tine și din afara ta. Este punctul din care poți afla, înțelege, accepta, crea, integra și renunța la orice.

In acel moment de liniște pune-ți întrebarea pentru care îți dorești un răspuns și așteaptă. 

Vei simți ceea ce trebuie sa faci. Răspunsul va veni ca un gând, o imagine, o adiere de parfum, o atingere suavă (care este posibil sa îți amintească de cineva sau de ceva), o emoție sau orice alt semn. Instant vei avea sentimentul ca știi ce este de făcut. Nu îți poți explica senzația, dar o vei simți ca foarte intensa și adevarata. Atunci vei știi ca ți s-a răspuns. 

Apoi... vei știi de fiecare data sa recunoști acea liniște, te poți întoarce la ea ori de câte ori vei avea nevoie și de asemenea va deveni din ce in ce mai ușor sa găsești răspunsurile potrivite oricărei perioade din viața ta. 

Asa ca Tu trebuie sa alegi sa faci asa cum simti Tu ca e (mai) bine... , acel bine simțit, descoperit și trăit in momentul tau de Libiste cu tine însuți. De unde stii cum e bine? Pai... așa cum spuneam: nu poți explica, este doar simțire. In viața de zi cu zi, esti atent/a ce simti in momentul in care iei o decizie, faci o acțiune, întâlnești pe cineva, te gândești la ceva etc. Indiciul trimis de Univers pentru tine este simplu și îl Primești de cele mai multe ori instant prin ceea ce incepi sa simți referitor la gândul, fapta, vorba, timpul, persoana sau acțiunea respectiva. Atunci cand te simti bine in timp si dupa ce faci ceva... inseamna ca faci ceva BINE.

Dacă ai dificultăți in a ajunge la starea de Liniste, da-mi un semn. Printre altele, Energia Reiki are rolul de a-ți calma zgomotul energetic, ajutându-te sa te regăsești pe tine. Nu iti pot promite ca este neaparat ușor de ajuns la tine (întâlnirea cu tine depinde de mai mulți factori, printre care drepturi divine și cât de mult îți dorești sa te Cunoști), dar cu puțin efort și timp din partea ta vei reuși sa ajungi la rezultatul dorit. Ceea ce îți pot promite este ca te voi insoti in aceasta frumoasa călătorie spre tine însuți, fiindu-ți prieten, ghid, terapeut și sprijin atunci când vei avea nevoie. 

Te imbratisez cu drag,

Clara 

Do it

When you really want something you need to be prepared to work hard (even if nobody knows) to fulfil your dream.




Do it in silence.
Do it with passion.
Do it like you already get it.
Do it with patience.
Do it right.


Sometimes you’ll be starving.
Sometimes you’ll feel lost.
Sometimes you’ll feel rejected.
Sometimes you’ll be alone.
Sometimes you’ll be hurt.
Sometimes you’ll be really down.
Sometimes you’ll think to give up.

You can’t avoid suffering. Just keep going on the path that you once chosen it. And don’t bothered if nobody believes in your dream. Just listen to your inner voice and always be your best friend. You don’t need thousands of friendss. If you have yourself it’s enough.

Do it with faith. And never, but never give up  (not even in your heart or mind).
In the end you’ll be happy.

Keep in mind that every dream has a purpose. A good one. And even if you won’t accomplish your dream, all your hard work will build a better version of yourself.

So don’t be afraid.
You have nothing to lose.
✨
#nevergiveuponyourdreams  #claraswords

Clara

Teama de cuvinte

Ceea ce ne sperie, de fapt, sunt cuvintele. Când auzim cuvântul demon înghețăm de frica. Și totuși, demon este și rămâne doar un cuvânt. Energia definita de acest cuvânt, însă, nu este neaparat rău voitoare sau nefolositoare. 

Poate fi chiar foarte de ajutor unora dintre noi. 

De fapt, ne speriem pentru ca nu știm mai nimic despre energie și pentru ca, aflați fiind pe nivelul vibrațional 3D, ne place sa clasificăm, sa delimitam, sa catalogam și sa definim totul. Urmam un pattern imprumutat “din auzite” de la alții. Însă in cazul energiei (de orice fel ar fi ea) este destul de greu (și de multe ori total nefolositor) sa impunem niște limite umane și sa ii cuprindem întelesul printr-un singur cuvânt, caci energia este despre simțire, Percepție și harul de a lucra cu ea. Este adevărat ca anumite forme de energie ne pot da stări generale proaste sau dureri de cap, senzație de leșin sau sufocare, dureri intense sau amorțeli, iar in acel moment denumim și catalogam respectiva energie drept negativă sau ca am intrat in contact cu un demon (atac demonic). Dar asta nu înseamnă mare lucru și nici nu ne ajuta cu ceva. Din contra. Ne imprima Frica, ceea ce ne duce intr-o zona obscura de unde nu mai putem face mai nimic sa ne fim noua înșine de ajutor. Dualitatea lui 3D este de vina pentru aceste confuzii! 

Lumina poate sa fie la fel de negativă și “demonica” pentru un om aflat in întuneric, precum este Întunericul pentru un om aflat in Lumina. Și asta nu se datorează diferențe de energie, ci incapacității omului de a se adapta, de a înțelege, percepe, integra și gestiona energia, indiferent de natura ei (pozitivă sau negativă). Dacă ajungi sa Cunoști energia in toate formele ei, sa o integrezi, sa o manifești asumat și sa lucrezi cu ea, dualitatea dispare, părăsești 3D și ajungi pe o treapta vibrationala de la nivelul căreia judecata ta devine acceptare și contopire cu Tot Ceea Ce Este, fără sa mai ai temeri sau dorința de a defini, cataloga sau clasifica ceea ce simți. In acel moment, noțiunile de Bine și Rău, Înger și Demon, Lumina și Întuneric dispar, apărând noi sensuri care nu au nevoie de nici un fel de definiție sau clasificare pentru a fi pe întelesul tău, caci in acel moment totul capătă sens, intr-o deplina stare de echilibru și armonie. 

Imbratisez,

Clara 

Despre durerea care ne doare atât de tare

Am fost învățați sa ne ferim de Rău, sa punem Răul înainte, sa fim pregătiți pentru orice Rău care ni s-ar putea întâmpla. 

Ar trebui sa uitam tot și sa o luam de la capăt. Sa începem sa ne construim un nou sistem de valori di credințe. Ne-ar fi de un real folos sa învățam sa mulțumim și sa fim recunoscători pentru ca tot ceea ce noi, ca oameni, denumim Rău nu este altceva decât cea mai importantă metoda de evoluție pentru noi. De ce? Pentru ca numai când ne doare învățam. 

Te-ai întrebat vreodată ce este durerea? 

Durerea este semnalul ca undeva in interiorul nostru exista o dizarmonie, ea ne indica faptul ca nu am înțeles ceva si ca este necesar sa începem sa ne punem intrebari. Durerea zgândăre totul: fizic, minte, suflet. Și bine face! Altfel am rămâne așa, ca prostii, intr-o ignoranta dulce care nu ne-ar duce nicăieri. 

De ce urâm durerea? 

Pentru ca este incomoda, iar noua ne place confortul. Fugim de ea, încercam sa o atacam cu anelgezice, ne străduim sa ne focusam atenția in alta direcție, dam cu aghiazma, tămâie, descântam...

Hai sa ne oprim o clipa și sa privim totul dintr-o alta perspectiva. 

Durerea ne este aliat. Ea nu este cel mai mare dușman al nostru. 

Durerea nu ne face Rău, ne face Bine. 

Ea ne ajuta sa ne reașezăm pe calea pe care este necesar sa fim. Ea ne direcționează către Noi înșine. Ne stârnești atenția. Ne stimulează sa ii aflam...Cauza! 

Când ne doare, reacționam la impuls si, revoltandu-ne, începem sa ii strigam lui Dumnezeu: “De ce, Doamne?”, “De ce tocmai eu?”, “De ce mie?”, “De ce acum?”. 

Haideți sa ne întrebam mai bine de ce avem acest tip de comportament, de ce nu putem vedea dincolo de aceasta durere fizica? Pentru ca așa am fost învățați (inca de mici copii) și pentru ca așa ne este mai la îndemâna sa căutam mereu in afara noastra. Dar cum ar fi oare, dacă am afla ca Doamne este in interiorul nostru, ca Forța Suprema Divina suntem chiar noi înșine, oare la fel de tare am urla? La fel de tare ne-am revolta? Ce s-ar schimba in noi atunci? Am deveni brusc responsabili, asumați, înțelegători, înțelepți?  

Ne plângem ca ne doare asemeni bebelușilor care nu au posibilitatea sa își îngrijească rănile și au nevoie in permanenta de...Mama. (Mama fiind orice persoana care are grija de ei.) Uitam ca suntem Adulți, uitam ca avem mâini, picioare, ochi, creier, discernământ. De ce uitam? Pentru ca e mai simplu? Chiar dacă e in defavoarea noastră? Și... iată, acum se naște o alta întrebare: de câte ori mai suntem dispuși sa trăim așa, in uitare, nepăsare, blazare, inconstienta și frustrare? 

Stiu ca  (te) doare! Știu ca (ți-)e greu! Cui nu i-a fost măcar și numai o singura data greu in viața lui? Toți trecem prin asta. Chiar de nenumărate ori intr-o viața! 

Chiar crezi ca cineva ne vrea Răul sau ca ne pedepsește cineva pentru ca “nu am fost cuminți”? 

Câte vieți ne mai trebuie sa conștientizam, învățam și sa înțelegem ca Dumnezeu e doar Iubire? Ca El este in noi și nu in afara noastră? 

Cât timp mai avem nevoie sa ne dam seama ca nu urlând de durere o vom putea opri, ci doar făcând Liniște. Doar ascultând fiecare respirației gâtuită, fiecare icnet, fiecare oftat... caci doar In ele sunt înscrise cauzele oricarei dureri și tot in ele metoda de tratament. 

Uite ce-ți propun... (caci, simți și tu, chiar este necesar sa începi sa schimbi ceva).

Acorda-ți măcar o singura clipa in care sa fii doar tu cu Tine, înăuntrul tău. Închide ochii și poarta-ți gândul și simtirea prin interiorul tău. Fa-o incet, cu răbdare și compasiune. 

Observi? 

Devine din ce in ce mai clar... Este vorba doar despre tine! Despre nimeni altcineva. Doar de tine! Și nu, nimeni nu vrea sa te pedepsească. Doar ca din când in când ai nevoie sa fii atenționat sa te privești nu numai in oglinda, dar și pe interior. 

Uite! Suntem atât de frumoși pe interior! Da! Chiar așa imperfecti cum ne percepem uneori. Avem fiecare frumusețea Dumnezeului din noi care ne locuiește pe toți, așteptând sa ii remarcam prezenta. Acum înțelegi ca nu exista nici un motiv sa urli? Pentru ca nu exista distanta și nici separare... El a fost întotdeauna mult mai aproape decât ai crezut. Si chiar și atunci când i-ai asurzit urechile cu strigătele tale de disperare și deznădejde el te-a asteptat tăcut, înțelept și răbdător aa îți întorci fata către El. Te-ntrebi desigur de ce nu ți-a arătat drumul?! Nu ar fi fost mai ușor așa? 

Hm... iar îți pierzi concentrarea. Tocmai ce am povestit ca durerea aceea nu era decât un semnal de alarma... sa te întorci la Tine. 

Uf! 

Știu ca ti-e greu sa rămâi in permanenta prezent și atent, dar intelege și tu cât de frumos și cât de bine ar fi dacă ai accepta ca nu exista alta cale de a trai fără durere. 

Îți imbratisez rănile cu Lumina, spre vindecare, 

Clara

Impreuna?!

Împreună?!

Împreună nu înseamnă eu aici şi tu în altă parte. Nici unul lângă altul simțind singurătate. Împreună nu înseamnă vise şi planuri diferite. Împreună nu înseamnă a-ţi impune ideile şi a încerca să schimbi omul de care te-ai îndrăgostit. Împreună nu înseamnă a lua libertatea cuiva, nici a-i limita zborul și visele. Împreună nu înseamnă explicaţii inutile şi nici justificări obositoare. 

Împreună nu înseamnă îndoieli, temeri, incertitudini. 

Împreună nu înseamnă abandon și fugă la prima decădere a celuilalt sau la primele încercări...

Împreună înseamnă două suflete care nu pot fi despărţite nici de distanțe, nici de timp, nici de oameni, nici de gânduri obsesive. 

Împreună înseamnă acelaşi univers, acelaşi cer, aceleaşi vise. Împreună înseamnă aceleaşi bucurii, aceleași dureri, aceleaşi eşecuri, aceleaşi nopţi nedormite, aceleaşi lacrimi de tristețe sau de fericire. 

Împreună înseamnă îmbrăţişări, mângâieri, sărutări, şoapte de dor şi dragoste. 

Împreună înseamnă al nostru. Împreună înseamnă tot ce există cu bune şi cu rele, împărţit la doi. 

Împreună înseamnă două suflete care devin unul și același...

Împreuna înseamnă sa fii Prezent in fiecare Clipa. Treaz. Implicat. Cu ochii limpezi si brațele deschise, zâmbind la gândul unei îmbrățișări. 

Împreuna înseamnă sa arați ca îți pasa. Prin orice vorba, gest, gând, fapta. Oricum. Oricând. 

Împreuna înseamnă sa simți ca nu ai aer fără celălalt. 

Împreuna înseamnă sa ii simți toate durerile, visele, gândurile, șoaptele, dorințele și speranțele înainte sa le manifeste, căci doar astfel ii poți fi cu adevărat aproape. 

Împreuna înseamnă EU in TU și TU in EU. 

Împreuna e RAR și complicat pentru tot mai mulți. E complicat tocmai pentru ca este foarte simplu. Impreuna vine firesc sau... nu. 

Impreuna înseamnă sa fii doi si sa nu fii decat Unul. 

Drăguț. Firesc. Oricând. 

<3

Clara

Halloween-ul este in noi, nu in afara noastra

Am sa te intreb inca de la inceput: cum ti se pare poza acestui articol? Mai priveste-o inca o data, te rog. 

Ce iti inspira ea? 

Teama? 

Liniste? 

Este aceeasi poza pe care am setat-o zilele trecute la profilul contului meu de Facebook si imediat mi s-a umplut mesageria de reprosuri, de uimire, de judecati si argumente cum ca aceasta poza nu este potrivita unei persoane spirituale... (ca mine). 

Hm... 

Nimic nou pentru mine! Stiam ca asa va fi. Ma asteptam. Din acest motiv am si ales poza respectiva. Daca le-as spune celor care se sperie de aceasta poza si de intuneric, ca de fapt asa sunt ei cu adevarat, s-ar supara. Stii ce? De multe ori chiar le spun, asumandu-mi toate riscurile. Oamenii au nevoie sa stie. Au nevoie de cineva care sa le vorbeasca sincer despre ei insisi. Au obosit sa primeasca doar linguseli si cuvinte frumoase, aceasta spoiala zilnica ce nu face decat sa ne indeparteze de ceea ce avem de rezolvat in aceasta existenta... 

Mie imi place acesta poza si nu mi se pare inspaimantatoare deloc. Mai degraba o percep amuzanta. Aceasta poza mi-am dorit sa fie si un test, o sita prin care se cern oameni. Multi mi-au dat Unfriend. Le multumesc pe aceasta cale. Au facut loc altora. Le multumesc si in numele acestora. 

Asa... sa revin la subiectul acestui articol: Halloween-ul. 

Nu pot sa spun ca reprezinta sarbatoarea mea preferata, dar spre deosebire de altii, sunt un om tolerant, care alege sa ramana deschis si care reuseste sa se debaraseze de tipare si prejudecati. Un om care poate sa inteleaga si sa accepte necesitatea “raului” si “sarbatoarea celor rai”. Este adevarat ca nu rezonez cu imaginile pline de sange si despicati, dar asta este altceva. Si nici nu cred ca trebuie neaparat sa rezonez si nici ca sarbatoarea aceasta este despre sange, doar ca oamenii stiu sa inspire frica doar asa, prin imagini violente si sangeroase... E mai comercial. Vinde mai bine! 

Eu cred ca Halloween-ul ar trebui sa fie ceva amuzant, dar in acelasi timp profund, ca un party, o data pe an, Intre (ceea ce, ca oameni, numim) bine si rau, intre cei vii si cei trecuti Dincolo. O zi in an in care sa ii ierti pe toti. O zi in an in care sa fii capabil sa iti vezi clovnul din tine sau zombie-ul din tine sau prefacutul, mascariciul, perfidul, fricosul, delasatorul, violentul, dusmanosul, invidiosul, clovnul care esti! Singura zi din an in care sa ai curajul si tupeul sa te privesti fix in ochii aceia din adancul tau si sa accepti ca esti si asa. 

Te vezi? 

Esti un zombie prin viata aceasta.... 

Mai este numita si Sarbatoarea Mortilor si se spune ca este noaptea in care spiritele celor decedati se intorc pe Pamant. Cum poate sa fie asta ceva infricosator? Daca am face liniste, am putea transforma aceasta noapte intr-una a Regasirii, a Iertarii si a Detasarii de toti cei trecuti Dincolo, ajutandu-i sa nu mai bantuie intre dimensiuni si oferindu-le Lumina necesara sa urce atat cat le ingaduie Dumnezeu. 

Si chiar daca ar fi imagini cu sange in noaptea aceasta, tot ar in regula, caci Iisus a transformat ideea terifianta de sange, in jertfa, in ceva care spala pacate, asa ca sangele ar trebui sa fie un simbol de puritate, nu de spaima. 

Desigur ca mereu vor exista unii care vor duce totul la extrem si vor sacrifica suflete sau vor spinteca trupuri in numele Halloween-ului... , dar chiar si pentru ei exista un rost, o lectie, un inteles in tot ceea ce simt, spun, fac si gandesc. Este o experienta necesara atat lor, cat si victimelor lor. O experienta ingaduita de Dumnezeu! Oare nu ar putea Dumnezeul cel Atotputernic sa opreasca Raul? Sa faca sa dispara Intunericul? Oh, ba da! Caci El pe toate cate Sunt le-a creat. Dar nu acesta este scopul. Toate ne sunt ingaduite spre Binele nostru Suprem. Avem niste lectii de invatat si, in plus, Noi alegem ce vrem sa facem cu ceea ce ni se pune la dispozitie. Si chiar putem face orice. Dupa parerea mea, mai Important decat ceea ce facem este energia cu care facem. Atitudinea noastra, cum ne raportam la ceea ce facem, cu ce scop facem, cat ne temem, cat iubim, cat judecam, cat ne detasam, cat lasam sa curga... 

Consider ca o astfel de viziune asupra sarbatorii de Halloween ar fi un exercitiu bun si util pentru fiecare. Mai util decat atitudinea pe care o tot au oamenii de foarte mult timp: sa se sperie, sa fuga si sa spuna ca nu este crestineste. 

Hm... 

Nu este crestineste sa te privesti adanc acolo unde nu e chiar atat de curat si frumos? Acolo unde poate pute a moarte? A putrezeala sufletului? Un suflet de care poate ai uitat de atat de mult timp? De ce sa nu fie crestineste? 

Eu te vad. Da, pe tine. Si pe tine! Te vad cu adevarat atunci cand facem terapie impreuna. Stiai? Nu? Iti marturisesc acum: Eu (asemeni majoritatii terapeutilor) vad un Halloween in cam fiecare persoana pe care fac terapie. Inclusiv in tine! (Foarte rar sunt oameni curati energetic. Foarte rar!) Ce sa fac? Sa ma sperii mereu? Sa fug? Sa zic ca nu este crestineste sa (te) privesc? Ce sa fac atunci cand deschid energetic un om si din el zboara speriati lilieci, miroase a moarte si putreziciune, la fel ca in cripte? Cand de multe ori este necesar sa ma lupt cu o armata de demoni care il apara pe individ cu voia sa? Bineinteles ca nu ma lupt cu nimeni impotriva dorintei celui care il ingaduie alaturi de el. Respect alegerile personale ale fiecaruia. Intervin doar acolo unde mi se permite. Dar chiar si acolo gasesc un decor mult mai intunecat si infricosator decat multe din decorurile de Halloween. Asa ca, ce sa fac?! Sa fug? 

Multi va doriti deschiderea celui de-al 3-lea ochi! Dar oare cati dintre voi sunteti constienti ca asta ar insemna sa vedeti cate un Halloween la fiecare pas, peste tot pe unde mergeti? Nu stiu cum este (deocamdata) pentru tine, dar pentru mine devine tot mai clar: Ceea ce noi, ca oameni, numim Bine sau Rau, exista si va continua sa existe peste tot. Pentru ca sunt necesare. Pe principiul Yin si Yang. Acesta ne este Echilibrul ingaduit de Divinitate. Si... daca Dumnezeu le ingaduie impreuna... Cine sunt eu sa le despart? 

Halloween-ul este in noi, nu in afara noastra. De aceea ne temem si il negam. Il privim cu frica si dispret. De aceea ne ferecam usile si ferestrele cand zombie umbla liberi pe strazi. Pentru ca nu suportam sa ne vedem in oglinda. In acea oglinda. Ne plac doar oglinzile luminoase, care ne arata frumosi. Problema e ca privindu-ne doar in acele oglinzi, nu ne vedem completi. Ele ne arata doar ceea ce dorim sa vedem..., ori noi..., noi ne aflam Aici, Acum mai ales pentru ceea ce nu ne dorim sa vedem. Ne temem de partea noastra intunecata, cea pe care o ascundem cat mai adanc sa nu cumva sa o descopere cineva si tot ascunzand-o ajungem sa uitam de ea, cand tocmai acea parte din noi este principalul motiv pentru care ne aflam in vizita la Scoala Planetei Pamant. Este necesar sa ne vedem exact asa cum suntem, cu bune si rele. Sa ne intelegem Si sa ne acceptam. Sa ne pretuim si sa ne iubim. Doar asa putem face Liniste in interior. Doar asa ne putem detasa si rupe de tipare si programe induse si autoinduse. Cand vom putea sa privim cu intelegere si detasare o sarbatoare ca Halloween-ul sau alt eveniment controversat (parada gay etc) inseamna ca am reusit sa facem Liniste in noi, am reusit sa ne vindecam profund si ne-am cam prins cum stau lucrurile si ce rost avem in Univers. 

In aceasta frumoasa seara de Halloween am avut o revelatie: 

Nu poti invata despre TOT, studiind doar despre Parte. 

Acum, mai priveste inca o data poza acestui articol, te rog.... 

Cum o percepi acum? 

Te-a bufnit rasul, asa-i? E de bine. A inceput vindecarea.

Te imbratisez cu mult drag, 

Clara