Lantul dorintelor (noastre) implinite... continua!

Totul a inceput ca o joaca... acum 2 ani. Apoi a devenit ceva serios. Dar cine a spus ca Joaca nu poate fi Serioasa?!

Dupa doi ani... Va invit din nou la joaca, dragii mei!

Caci, nu-i asa?! Orice provocare este binevenita, pentru ca ne ajuta sa ne (re)descoperim. 

In perioada 5 – 31 mai 2017 astept pozele voastre cu papadii (pe care mi le puteti trimite in privat, fara teama ca ma deranjati ) si va invit sa „aruncam in aer” toate dorintele noastre cele mai ascunse sau arzatoare, cele mai nastrusnice sau mai cumintele... Nu este nevoie sa imi spuneti dorintele voastre. Universul le stie deja. Sunt dorinte care isi cauta deja calea de implinire si drumul de intoarcere catre voi.

Faceti o poza cu voi si o papadie. Faceti o poza asa cum simtiti voi. Puteti alege sa va aratati chipul sau nu. Poate sa fie o poza artistica sau facuta in graba de a prinde autobuzul... Nu conteaza locul si calitatea pozei. Importanta este energia/intentia cu care faceti acea poza. Si nu uitati: puneti in ea dorinta voastra! 

Aveti mai multe dorinte? Puneti-vi-le pe toate!

Faceti mai multe poze. Trimiteti-mi-le.

In aceste 27 de zile, cei inscrisi, in acest Program al Dorintelor Implinite (prin simpla trimitere a pozei cu papadia) ne vom ruga IMPREUNA, unul pentru altul si fiecare pentru el, in fiecare seara, incepand cu ora 21 (ora Romaniei), pentru implinirea dorintelor noastre.

Fiecare se va ruga (va trimite un gand de Lumina) fix din locul in care se afla in acel moment: acasa, la birou, la sala, in parc, la piscina, in metrou, la cinema, pe autostrada, in pat, pe strada... oriunde! Nu locul este important, dragii mei, ci ceea ce puneti in acel gand, acea incredere puternica in faptul ca dorinta voastra se va implini. Nu este nevoie de gesturi mari. Gandul materializeaza tot. Si este de ajuns un simplu gand bun, pozitiv si curat, un sentiment frumos si pur... O clipă. Atât. 

Cei care cunosc forme de transmitere a energiei si simt sa o faca, pot trimite. 

Va voi trimite si eu energie benefica si vindecatoare.

Si uite-asa, incet, firesc si dragut... vom crea IMPREUNA un lant al papadiilor si al dorintelor (noastre)... implinite! 

Este o invitatie de a ne uni inimile într-o inimă mare, MARE!!! care va bate pentru toți spre împlinirea dorințelor tuturor.

Este o invitatie sa (Re)invatam, (re)descoperim, (re)traim, (re)simtim puterea lui "IMPREUNA". Adevarata putere a lui UNUL.

De ce IMPREUNA?!

Pentru ca IMPREUNA suntem mai puternici! 

Va tin strans de mana ca sa simtiti ca nu (mai) sunteti singuri,

Clara 

Va ofer, cu drag, Povestea Papadiei

"Floarea copiilor Cu mult timp în urmă, îngerul florilor a coborât pe pământ şi a început să caute în păduri, grădini şi câmpii floarea pe care să o îndrăgească cel mai mult. 

În căutările sale a ajuns printre lalele, trandafiri, violete dar nici unul dintre răspunsul dat de aceste flori la întrebarea „Unde v-ar plăcea cel mai mult să creşteţi?” nu a fost pe placul îngerului... Lalelele au vrut să crească pe pajiştea unui castel pentru a contrasta cu zidurile cenuşii ale acestuia şi pentru a fi atinse de cât mai multe prinţese... Trandafirii au vrut să crească pe zidurile castelului pentru a avea sprijin şi un adăpost primitor... Violetele au vrut să crească în codru, ascunse de ochii tuturor....

În drumul său îngerul a întâlnit o păpădie şi a întrebat-o şi pe aceasta: 

- Unde ţi-ar plăcea cel mai mult să creşti?

Păpădia a răspuns:

- Oriunde aş putea fi găsită de copii, pe lângă drumuri şi în poieniţe sau printre pietrele din oraş, pentru a putea face fericit pe oricine.

La auzul acestui răspuns, îngerul a exclamat: 

- Tu eşti floarea care îmi place cel mai mult! Vei înflori oriunde apare mai întâi primăvara şi vei fi numită floarea copiilor!"

Aruncam ce nu ne mai foloseste, in loc sa... oferim acolo unde este atata nevoie!

Vecinii mei s-au mutat intr-o alta casa... 

Saptamana trecuta au scos, la poarta, intr-un container de gunoi, o gramada de lucruri, majoritatea jucarii si lucruri pentru copii, unele inca in stare foarte buna, altele chiar noi, sigilate in cutie. Toata saptamana m-a framantat gandul ca unii arunca lucruri folositoare si altii nu au bani sa le cumpere. Motivata de acest gand am luat cateva din acele lucruri, le-am spalat, le-am cusut, le-am calcat, le-am asezat cu grija in pungi, le-am curatat energetic, le-am umplut de LuminAa Divina si am mers la cateva familii carora le-am oferit, stiind ca au nevoie de ele, dar nu si le permit. Pe drumul spre ei, am avut un moment in care m-am gandit daca am procedat corect si daca nu cumva este o rusine ca am luat „din gunoi”. Apoi, ajunsa la destinatie, mi-am simtit sufletul invadat de un puternic sentiment de bucurie vazand zambetele de pe chipul copiilor cu bratele pline de jucarii, carticele cu povesti, pantofiori si hainute.

Bineinteles ca nu am putut sa iau chiar tot ce au aruncat vecinii mei si sa le impart celor nevoiasi... Erau atat de multe! Si tot atat de multe intrebarile in mintea si sufletul meu. 

Aruncam ce nu ne mai foloseste, in loc sa... oferim acolo unde este atata nevoie! Uitam atat de usor ca, desi Viata este despre fiecare dintre noi, totusi... suntem conectati. Suntem Unul. Si daca eu am, ai si tu. Daca eu pot, poti si tu. Daca eu sunt bun, esti si tu. Daca eu daruiesc, primesti si tu. Daca eu primesc, daruiesti si tu. Daca tu speri, ma bucur si eu. Daca tu zambesti, zambesc si eu. 

Ingaduie-mi, Doamne sa inteleg cum este posibil sa arunci lucruri bune la gunoi cand in alta parte oameni mor de foame si de sete, mor de frig si de dor de a se simti iubiti; cand in alta parte exista oameni care nu au vazut in viata lor o geanta de piele sau o cizma imblanita; cand in alta parte sunt copii care nu s-au jucat niciodata cu o jucarie, nici macar cu una foarte ieftina? 

Cum as putea sa inteleg asta, Doamne? 

Ajuta-ma Tu!

Astazi am privit, tacuta, la fereastra, masina care venise sa ridice containerul pentru a-l duce la groapa de gunoi. Am incercat un sentiment ciudat de durere si parere de rau... O viata de om aruncata la cos! Fara nici un regret. Fara nici o ezitare. 

"O viata de om" pe care, inacea clipa, am simtit ca am reusit, macar un pic, sa o salvez! 

Si din nou, o emotie puternica m-a cuprins, reamintindu-mi de bucuria acelor ochi mici si curiosi, de guritele si manutele murdare, de piciorusele care alergau desculte pe astfaltul rece...

Gesturile mari nu se fac cu Bani. Poti oferi oricand un strop de Iubire. Oricat de sarac ai fi. 

Gandurile mele au inceput sa se rostogoleasca... crosetand tot felul de idei. Le-am permis  sa apara si le-am incurajat sa se joace in voie, curioasa fiind unde ma vor duce, ce imagini vor crea si ce voi avea de invatat datorita lor...

In momentul in care cumparam ceva, avem o emotie, o nevoie, uneori o asteptare plina de emotie pana putem atinge urmata de un sentiment de bucurie ca am reusit sa achizitionam acel „ceva”. Cream o Energie! De bucurie! Fie ca suntem constienti sau nu de ea, asta facem: o cream. Si ea exista si ramane atasata de noi si obiectul respectiv. Ba chiar pot spune ca este cea care ne leaga de acel obiect. Printre multitudinea de imagini jucause, in mintea mea a aparut o intrebare: Unde, oare, se duce acea energie in momentul in care aruncam acel obiect, inca bun si functional sau chiar nou, nedesfacut din cutie, la gunoi? Oare este ea anihilata de decizia noastra de a-l arunca? Hm... Ar putea fi posibil, insa ma intreb de ce sa nu alegem sa oferim altcuiva aceasta energie a Bucuriei, marindu-i intensitatea si dandu-i voie sa bucure suflete si sa aline dureri?

Eu am invatat, inteleg si practic zilnic Detasarea, insa mi se par doua lucruri diferite: a fi detasat  (adica sa poti sa te desparti de orice si oricine din lumea aceasta cu usurinta si fara pareri de rau) si a fi indiferent (adica sa nu iti pese ce se intampla cu tot ce ai creat tu, uneori in zeci de ani).
Am invatat si despre Karma, ca fiecare primeste atat cat ii este ingaduit, insa mai stiu si ca Iubirea este mai presus de toate si nici macar Dumnezeu nu ne poate opri sa o oferim in cel mai firesc mod cu putinta..., acela de a intinde o mana spre cel care si-a pierdut speranta si increderea. Nu scrie nicaieri ca Dumnezeu nu ingaduie faptele bune pentru ca un om are o karma de rezolvat. Si chiar daca ar scrie... ceea ce simt in inima mea nu poate fi contrazis de nimeni. Pentru ca in inimi, doar Dumnezeu scrie, iar in carti, oamenii...

Probabil ai sa ma intrebi: „Dar ce se intampla cu energia aceasta in momentul cand suntem nevoiti sa aruncam un obiect care se deterioreaza si nu ne mai este de nici un folos? Sau nu mai aruncam nimic? Daca nu mai aruncam, unde le strangem pe toate? Exista un procedeu prin care putem transmuta sau anihila aceasta energie?” Si-am sa-ti raspund asa cum simt: energia aceea dispare in momentul in care obiectul respectiv s-a deteriorat si nu mai poate fi folosit de catre nimeni. Practic nu mai poate fi numit un obiect, ci pur si simplu ceva nefolositor. Asa cred, poate gresesc. E ceea ce inima imi spune si sufletul aproba, considerand ca are sens.

Tu cum simti? Tu ce faci cu energia creata in jurul unui obiect dorit si avut? Cum te detasezi de ea? O ignori sau o oferi, ca un Dar, celor care au nevoie?

Te imbratisez cu drag, creand un alt tip de energie, aceea a Prieteniei, pe care o simt: este reciproca.

Iti multumesc ca Esti!

Clara

Despre masuratori

Masuratorile radiestezice se realizeaza in principal cu doua instrumente: ansa sau pendul. Mai pot fi facute si fara a folosi "o unealta" prin tehnica pendulului uman, prin punerea unei intrebari si ascultarea Vocii Interioare care ofera raspunsul sau prin obtinerea raspunsurilor cerand si conditionand sa apara anumite semne in plan fizic. 

Ca si tehnica, toate metodele sunt destul de simplu de inteles si folosit. Dificultatea si complexitatea lor vine din energia care insoteste tehnica; energie care poate sa fie prea slaba, negativa sau necontrolata de catre cel care face masuratorile. 

Multi vad actul de a masura inforenergetic ca pe un atribut de Putere si se manifesta ca atare. Pentru mine este un instrument care ma ajuta sa aflu anumite informatii necesare in munca mea de zi cu zi ca terapeut si sa imi confirm informatiie primite prin intuitie sau semne exterioare. 

Raspunsul primit prin masuratori vine dintr-o anumita zona de vibratie, mai joasa sau mai inalta, in functie de DH-ul (Lumina Interioara) celui care face masuratorile. 

Adica, mai clar: daca te apuci sa masori dupa ce ai fost implicat intr-un conflict si ai o stare interioara de nervi si agitatie; daca te afli intr-o stare de depresie sau Ego-ul tau are valori mari si nu ai reusit inca sa il "imblanzesti", daca esti prea implicat emotional fata de persoana careia ii masori, daca masori fara sa iti faci inainte curatari, energizari, taieri de stringuri si armonizari, prin actul de a masura vei accesa entitati de intuneric, spirite joase, negative si informatia iti va veni din Anti-Cerul corespunzator vibratiei tale. 

Daca in momentul masuratorii ai o stare pozitiva, de calm, de iubire, de pace interioara, de comuniune cu Divinitatea si toata Creatia Sa, de detasare fata de persoana pe care o masori si problemele ei, automat vei primi raspunsuri din Cerurile superioare, unde vibratia este foarte inalta si unde se alfa Entitatile de Lumina.

Prin metodele amintite mai sus se poate primi raspuns la orice intrebare, atata timp cat iti este ingaduit sa Stii, sa folosesti aceste tehnici, ai acord sa masori despre acea persoana si ai vibratia necesara pentru a ajunge la nivelul unde se afla raspunsul cautat. 

Este necesar acordul persoanei pentru a obtine informatii despre ea? 

Teoretic, da. Practic, se poate si fara. 

Poti masura orice despre cineva fara sa fie considerat atac psi atata timp cat ceea ce faci tu nu agreseaza si nu creeaza neplaceri. 

Exista posibilitatea sa nu poti masura o persoana? 

Da! 

Atunci cand este "legata" si atunci cand persoana respectiva si-a creat un program de aparare si protectie peste care nu poti trece (in principal pentru ca nu iti este ingaduit si pentru ca nu ai vibratia superioara acelei persoane).

Masuratorile se fac cu consum de energie? 

DA! 

Ai nevoie de energie, de o lumina interioara mare ca sa poti sa urci pana in Cer 10, unde se afla Maica Domnului si sa primesti raspunsul cautat. De intors... este mai usor. Cand ti se termina "resursele", adica iti scade vibratia, te intorci automat. Dar pentru a urca... chiar ai nevoie de "combustibil".

Fiecare primeste raspunsul pe care-l merita si este pregatit sa il primeasca. Chiar si un raspuns gresit daca primesti (rezultat dintr-o masuratoare defectuoasa) inseamna ca asa trebuia sa fie, ai o lectie de invatat si nu este nevoie sa incepi sa invinovatesti terapeutul pentru acest lucru. Inainte sa te apuce furia, respira adanc si aminteste-ti ca: "Nimic (bun sau rau) nu se intampla daca nu este ingaduit de Dumnezeu!". Apoi ...intreaba-te de ce a trebuit sa se intample asa si ce ai tu de invatat din aceasta situatie. 

Asta nu inseamna ca incurajez minciuna, inselatoria si prefacatoria sub pretextul ca Dumnezeu le-a ingaduit. Nicidecum! 

Cum stii daca un terapeut are DH-ul suficient de ridicat pentru a-ti oferi rspunsuri de calitate, din Ceruri superioare? 

Simplu!

Fii atent la tot ce simti in momentul cand vorbesti cu el, cand te gandesti la el... caci in acele momente te conectezi la structura sa energetica si poti sa ii simti vibratia. Daca simti liniste, incredere, calm, energie pozitiva... continua. Daca percepi sentimente ca agitatie, teama, neincredere... cauta altul! 

Atentie insa si la vibratia ta, adica la starea pe care o ai tu in acel moment. Pentru ca poti fi usor pacalit si poti "acuza" un om pe nedrept. Daca tu esti in Intuneric cu siguranta vei percepe Lumina terapeutului ca pe o agresiune si vei spune ca nu este bun. Dar pentru a-ti da seama de asta... ai nevoie sa fii constient de tine insuti si sa fii... foarte sincer cu tine! 

Se poate masura orice, dar nu este indicat sa se faca abuz de aceasta practica, ci sa se lucreze cu discernamant si cumpatare. 

Suntem Acum, Aici pentru a trai propriile experiente, bazate pe propriile decizii spre evolutia noastra personala si Binele nostru Suprem, nu ca sa ni se dea mura-n gura totul. 

Simplul fapt ca cineva iti poate oferi informatii si raspunsuri despre orice nu il obliga sa ti le ofere si nici pe tine nu te indreptateste sa ii pretinzi sa iti spuna tot ce poate afla despre tine. Unele informatii chiar ii este interzis sa ti le ofere si un terapeut autentic stie foarte bine care sunt acestea. 

Masuratorile sunt o fereastra spre Adevar care in multe momente ne este utila si ne arata aspecte ale realitatii noastre trecute, prezente si viitoare pe care (inca) nu le putem vedea cu ochii fizici, ai sufletului sau ai mintii. 

Desigur, este necesar sa fac mentiunea ca fiecare om este Creatorul propriei lui vieti si poate decide in fiecare moment cum doreste sa isi creeze Prezentul si Viitorul, aici masuratorile indicand mai mult predispozitia persoanei spre anumite alegeri, decat certitudinea ca asa va actiona. 

Oamenii sunt Spirite libere si asa este indicat si necesar sa ramana. Terapeutii care incalca acest Adevar, vor raspunde si plati pentru ceea ce fac. 

Masuratorile se platesc? 

Da. Pentru ca este un consum de energie si timp. 
Cand veniti sa imi spuneti ca aveti o problema pentru care doriti ajutor, voi face fiecaruia o fisa care va cuprinde masuratorile radiestezice pe care le-am facut pentru voi si, bineinteles, interpretarea acestora impreuna cu solutiile posibile existente.

Va sfatuiesc sa apelati cu incredere si discernamant la aceasta modalitate de a afla raspunsuri despre voi si realitatile pe care le traiti, dar in acelasi timp va indemn sa va gasiti acea Liniste Interioara care sa va ofere posibilitatea conectarii cu Ingerul vostru Pazitor si celelalte Entitati de Lumina care va sunt aproape si sa reusiti sa le auziti  soaptele pline de  Intelepciune si Iubire. 

Doamne ajuta! 

Clara

Ridic ochii spre Cerul din Sufletul meu si ... MULTUMESC! Va Multumesc!

Aveam dreptate cand spuneam ca si Maestrii plang uneori... Am uitat insa, sa precizez ca plang atat de Durere, cat si de Fericire, Recunostinta, Implinire, Iubire..., Multumire..., PreaPlin!

Uneori plang pentru ca nu exista cuvinte pentru a exprima ceea ce simt. Este doar simtire....

Va multumesc pentru increderea cu care imi permiteti sa va umblu adanc in suflete si sa le pun la loc, cu voia Tatalui, spre Binele Vostru Suprem si in cel mai bun si armonios mod pentru voi.  

Multumesc! Multumesc! Multumesc! 

Pastrez dreptul fiecaruia la intimitate si confidentialitatea convorbirilor. 

Si Maestrii plang uneori

Uneori nu pot sa dorm...

Ma doare toata durerea oamenilor. A celor pe care ii cunosc si a celor de care nici nu am habar ca exista.

Ma doare neputinta de a lua o decizie care ar putea salva cel putin o singura viata.

Ma doare scancetul copilului care se naste prin sacrificiul mamei.

Ma doare disperarea si neputinta copiilor abuzati, batuti, batjocoriti de cei carora nu le mai pot spune parinti.

Ma doare povestea fiecarui om pe care il intalnesc.

Ma doare lacrima din coltul ochiului atator oameni care plang noaptea, pe ascuns, fara sa-i stie nimeni.

Ma doare lipsa atator imbratisari si incurajari.

Ma doare iubirea neimpartasita.

Ma doare fiecare "Adio!".

Ma doare fiecare boala care apare schimband, definitiv, destine.

Ma doare amintirea copilariei multora dintre adultii de azi.

Ma doare singuratatea atator suflete ce par uitate de toti.

Ma doare goliciunea unor cuvinte care amagesc atatea vieti.

Ma doare forfota de pe strazi si linistea falsa din case.

Ma doare singurul codru de paine uscata care trebuie sa potoleasca foamea atator guri.

Ma doare sclipiciul si luxul care nu tine cont de foametea si boala din alte parti.

Ma doare suspinul atator inimi care simt ca nu mai au pe nimeni alaturi.

Ma doare aripa franta prea curand.

Ma doare urletul mamei care-si ingroapa astazi unicul copil.

Ma doare saracia, desfranarea, ignoranta, falsitatea, aroganta, bogatia, uitarea, suferinta, boala incurabila, moartea, viata, tacerea, agitatia, reprosul, superioritatea, cruzimea, mizeria, frigul, ironia, razbunarea, tradarea, gelozia, deznadejdea, parsivenia...

Ma doare gandul si inima si aerul pe care il respir.

Ma doare fiecare cuvant pe care il scriu acum si care stiu ca oricat de-adanc ar reusi sa ajunga in sufletul tau, nu reuseste sa vindece nimic.

Pana la urma, dincolo de toate vietile pe care le salvez ca Maestru  sunt doar un OM care a ales sa ramana printre oameni pentru a putea sa le simta durerea in cel mai sincer si autentic mod cu putinta. Un OM care mereu se intreaba: Doamne, Maestrilor cine le sterge lacrimile? Cine le domoleste durerea ce pare infinita in sufletul lor de pamanteni, care imbratiseaza continuu, oricand, dragut, firesc, intreaga planeta cu toti si toate ale sale?

Cine, Doamne?!

Da, stiu ca exista Detasarea.

Da, stiu ca exista o karma.

Da, stiu ca totul se plateste.

Da, stiu ca trebuie sa existe un Echilibru in Univers.

Da, stiu ca Universul nu greseste.

Da, stiu ca multi nu ma pot intelege, ma vor judeca si arata cu degetul.

Da, stiu si mi-o asum.

Despre Protectie

M-ati tot intrebat: "Cum sa fac sa ma protejez?", "Cum imi fac protectie?", Cum sa fac sa nu mai preiau din energiile negative ale celorlalti?"

Sincer, nu am fost niciodata prea preocupata in a ma proteja. Nu ma intrebati de ce... Probabil este "de vina" firea mea dornica de adrenalina, dorinta mea de a rezolva cat mai repede anumite aspecte care simt ca ma tin pe loc sau, si mai rau, ma trag inapoi, sau chiar lipsa de rabdare pe care o manifest uneori. Totusi, chiar daca nu le-am folosit eu prea mult, exista, pentru cei care doresc, mai multe tehnici de protectie. Unele pe termen scurt, altele cu efect mai indelungat.

Pana sa ajungem la a discuta despre aceste metode de protectie, consider ca este necesar sa ne reamintim o regula de baza a acestui Univers in care ne aflam:

Universul functioneaza pe baza rezonantei. Nimic nu ni se intampla daca nu rezonam cu acea situatie. Cu nimeni nu ne intalnim, daca nu rezonam cu energia acelui om. Nici o problema nu o avem pana cand nu rezonam cu ea. Nici o boala nu se lipeste de noi, daca ceva din noi nu rezoneaza cu energia acelei boli. Rezonam in momentul in care in noi se gaseste acelasi tip de energie cu energia preluata de la altii, cu energia unei situatii, a unei boli etc. Este foarte important sa intelegem ca nimic nu se intampla in afara Legii Rezonantei. Nimic!

Buun. Si acum, dupa ce ne-am reamintit cum functioneaza Universul, putem merge mai departe sa discutam despre metodele de protectie.  Pentru moment, in caz de urgenta, sigur, exista diferite tehnici care ne ajuta sa nu ne lasam afectati de energia negativa exterioara.

Acestea sunt:

- proiectarea unui zid imaginar intre noi si persoana/situatia care simtim ca ne agreseaza

- adapostirea sub acoperamantul Maicii Domnului, sub clopotul bisericii, sub un glob de sticla

- desenarea unor simboluri reiki intre noi si ceilalti

- rugaciunea Tatal Nostru sau Rugaciunea Inimii repetate continuu

- repetarea mentala "Faca-se Voia Ta!"

- blocarea mentala a energiei/intentiei celuilalt printr-un algoritm care ar putea suna asa: "Blochez orice energie negativa, nefolositoare care vine din partea lui X si m-ar putea afecta."

Posibil sa mai fie si altele, dar si numai cunoscandu-le si folosindu-le pe acestea sase, va garantez ca veti putea beneficia de protectia dorita si necesara in anumite momente din viata voastra.

Intorcandu-ne, insa, la Legea Rezonantei si motivul pentru care ne aflam Acum, Aici, pe Planeta Pamant ne vom da seama ca aceste masuri de protectie nu vor putea fi folosite la nesfarsit, pentru ca ele, pe langa ca ne vor face bine, protejandu-ne, ne vor face si rau, tinandu-ne pe loc si impiedicandu-ne evolutia. Nu putem evolua fara sa rezolvam ceea ce avem de rezolvat in interiorul nostru.

Astfel, vom intelege ca, pe termen lung, este mai importanta confruntarea cu problemele din interiorul nostru, rezolvarea lor si gasirea Linistii, Iubirii, Armoniei si Echilibrului interioare.

Vom scapa, cu adevarat, de preluarile si influentele exterioare negative abia in momentul in care interiorul nostru nu va mai rezona cu ele. Exteriorul se modifica in functie de interiorul nostru. Asa ca este bine pentru moment sa va izolati sub un glob de sticla, in care sa va simtiti protejati, dar nu uitati ca scopul vietii noastre pe pamant nu este izolarea, ci evolutia si deschiderea, fara frica, catre lume.

Curaj!

Dumnezeu ne iubeste, nu vrea moartea noastra, ci doar sa ne aliniem planului divin, si, foarte important: nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.

Nu aveti de ce sa va temeti. Sunteti iubiti si ajutati in fiecare clipa.

Va multumesc pentru increderea cu care imi scrieti si va deschideti sufletul, lasandu-ma sa intru poate mai adanc decat voi insiva ati fi avut vreodata curajul sa o faceti.

Sa va fie de folos tuturor!

Clara 

Sa fim noi acele maini calde si moi care sa panseze cu grija... suflete desfigurate!

Mult timp m-am bosumflat si am refuzat sa cred e important cat si cum oferi pentru a primi atunci cand ai nevoie. Ma gandeam ca tot vei primi cat ai chef, oricand. Oricum. De la oricine vrei. Indiferent ce vei oferi tu altora... 

Apoi, crescand, am inceput sa mijesc ochii si sa-mi dau seama ca s-ar putea sa nu fie chiar asa. M-am pornit sa cercetez subiectul si l-am tot intors pe toate partile pan-am ajuns sa casc niste ochi mari, mari de tot si sa exclam cu uimire:

Cata ignoranta in mine!

M-am rusinat si am lasat ochii in jos, asemeni unui copil rasfatat care realizeaza brusc ca a intins prea mult coarda, pliciuind fara mila pe cei din jur, care culmea...aveau toate intentiile bune indreptate catre el.

Este atat de sec momentul in care realizezi ca ai lovit nemeritat, ca ai jignit absurd, ca ai desfigurat un suflet cu mofturi de doi lei... , ca ai pricinuit atatea rani care au nevoie de Timp sa se vindece.

De timp.

De atentie.

De tandrete.

De grija.

De maini calde si moi care sa panseze cu grija toate ranile adanci, supurande si dureroase.

De cele mai multe ori, insa, nu ramane nimeni langa cel cazut la pamant. El ramane singur cu rasuflarea stinsa si speranta zburata. 

SI zace. 

Si timpul trece...  Si uita sa ii pese daca mai respira sau nu. Daca mai e noapte sau zi. Daca se vindeca sau se cangreneaza sufletul in el. 

Multi mor. 

Multi nici nu realizeaza ca mor. De multi nu-si aduce-aminte nimeni. 

Niciodata.

E trist.

Si doare.

Poate unii vor spune: „E o lectie pe care trebuia sa o invete. Singur.” Da, as putea sa fiu de acord cu asta. Dar faptul ca cineva are de invatat o lectie nu ne interzice sa fim oameni, sa fim calzi, sa ii fim aproape, sa fim noi acele maini calde si moi care sa panseze cu grija toate ranile adanci, supurande si dureroase... 

Este si lectia noastra. A tuturor. 

Sa pansam. 

Sa avem grija. 

Sa iertam.

Sa nu parasim. 

Sa ne pese. 

Sa ajutam. 

Sa inaltam.

De ce?

Pentru ca suntem interconectati si pentru ca Iubirea, orice s-ar spune, ramane singura optiune in orice situatie.

Singura legatura.

Singura ratiune.

Singura motivatie.

Singura speranta.

Singura vindecare.

Singura Mantuire.

Singura...

Singura...

Unica.

Poveste cu aroma de Craciun

Craciunul este perioada din an cea mai mult asteptata de copii. Multi dintre ei fac eforturi sa fie cuminti si ascultatori special pentru a fi siguri ca vor primi cadourile frumoase pe care si le doresc.

Unele dintre cele mai intense amintiri din copilaria mea sunt legate de aceasta sarbatoare. Era perioada din an in care aveam cele mai mari emotii, dar si cele mai mari bucurii. Era timpul in care toata familia se strangea la masa mare si bogata de Craciun, ciocnind pahare si gustand din cele mai alese bucate si cele mai dulci si aromate prajituri. Casa toata mirosea a Sarbatoare!

Inca de la inceputul lui noiembrie gandurile mele incepeau sa fie pline de idei de cadouri si surprize pe care mi-as fi dorit sa le primesc sau sa le ofer. Luna decembrie ma prindea cu planurile gata si mesterind de zor la cate o felicitare sau surpriza pentru parintii mei. 

Mos Nicolae parca prevestea minunea Craciunului care se apropia. El m-a invatat sa imi pastrez intotdeauna incaltarile curate, ca semn de pretuire si respect pentru lucrurile pe care le am, in timp ce alti copii de varsta mea poate ca umbla in piciorusele goale in plina iarna, ingandurati, cu obrajorii supti de foame si ochisorii ingropati in orbite de oboseala si neputinta. 

Noaptea de Mos Nicolae ma prindea cu nasucul lipit de fereastra, asteptand un semn ca este prin apropiere. Ochisorii insa, parca erau vorbiti cu Mosul, caci mi se-nchideau negresit chiar inainte ca el sa apara. Somnul imi era tulburat de grija descoperirii cadourilor, dar si de speranta ca poate am sa reusesc sa-l zaresc macar pentru o singura clipa. Se pare ca el chiar nu se lasa vazut niciodata, preferand sa ramana o aparitie discreta de o bunatate deosebita. 

Dupa venirea Mosului Nicolae stiam ca mai am de numarat fix 18 zile pana cand Mos Craciun va lasa sub brad semnul ca am fost o fetita cuminte.

Traditia spune ca bradutul este musai sa fie impodobit in Ajun, insa in fiecare an ma rugam ca acest lucru sa se intample mai devreme, sa ma pot bucura mai mult timp de prezenta lui. Bradutul meu drag si mult asteptat parca era presarat cu praf magic pentru ca schimba total atmosfera din casa. 

Era frumos si inaltator sa simt mirosul crengutelor si sa adorm privind dansul luminitelor pe tavanul si peretii camerei, ascultand povestile spuse de globuletele multicolore, de diverse forme. In vremea copilariei mele, ghirlandele luminoase erau destul de rare, bradutii fiind luminati de mici lumanarele prinse cu grija pe crengute, luminite care dadeau un aer aparte intregului tablou de Craciun.

Pana pe la varsta de 10 ani bradutul a fost o surpriza pentru mine, aparand in casa noastra

de fiecare data intr-un moment cand eram plecata la joaca sau la bunici. Cand il descopeream sentimentele mele erau amestecate, impletindu-se in inima mea atat emotia revederii cat si dezamagirea ca iar am ratat ocazia de a-l ajuta pe Mos la impodobit. Astfel, in fiecare an ma rugam sa ma lase macar o singura data sa particip la bucuria de a atarna globurile si bomboanele pe crengute si de a pune varful in inaltul cel mai inalt al bradului. Cand esti mai scund decat coada unei maturi, varful unui brad ti se poate parea la zeci de kilometrii inaltime. Ti-amintesti? Asa era si in copilaria ta. 

Si iata ca la 11 ani dorinta mi-a fost indeplinita! Bradutul meu drag ma astepta intins pe podea cu globuletele si ornamentele alaturi.

Eram atat de emotionata! 

Asteptasem atat de mult acest moment, il cerusem cu atata ardoare incat acum sufletul imi tresalta de bucurie si percepeam totul ca fiind ceva solemn si sfant. Era parca un moment de regasire a mea cu mine, cu dorintele mele nestiute de nimeni, cu bucuria cea mai inalta dintre toate... 

Manutele mele mici apucau cu foarte mare grija fiecare globulet, il ridicau pana la nivelul ochilor care se reflectau mari si curiosi in luciul sticlei colorate, schimbandu-mi fizionomia in fel si chip. Apoi, zambind, cercetam fiecare crenguta incercand sa o descopar pe cea mai potrivita si demna de a imbratisa acel globulet. Numai cand eram foarte sigura ca am gasit-o, manuta mea se intindea oferind globul acelei crengute, aceasta primindu-l cu bucurie, ca pe o mare onoare care i se facea. Apoi manutele mele emotionate luau alt globulet... si alt globulet... si alt globulet. La sfarsit, faceam un pas in spate si, asemeni unui artist care-si admira opera abia creata, incepeam sa cercetez in amanunt bradul ca sa ma asigur ca totul este pus exact la locul cuvenit. O farama din teama ca poate nu am ales crenguta potrivita pentru fiecare globulet, recunosc, ma incearca si acum, de fiecare data cand impodobim bradul.

Este sentimentul acela cand iti doresti ca totul sa fie perfect si te gandesti de mai multe ori daca decizia luata la inceput este chiar cea mai potrivita.

Anii au trecut si am auzit anumite zvonuri care negau existenta lui Mos Craciun. Am fost foarte derutata si trista. Nu avea cum sa nu existe Mosul meu drag si bun. Pur si simplu nu avea cum! Poate ca nu il vazusem niciodata, dar el pentru mine era chiar mai real decat patul sau biroul din camera mea. Asa ca in loc sa continui sa fiu trista am hotarat sa  nu iau in seama aceste rautati si sa ma bucur in continuare de existenta  lui in inima mea si sa il astept cu aceeasi incredere, nerabdare si emotie ca in primii ani ai copilariei mele. Ba mai mult decat atat, pentru ca invatasem deja sa citesc am inceput sa caut in carti ce inseamna Craciunul  si cine este acest Mos Craciun. Aveam nevoie de confirmarea ca ceea ce inima stie poate dovedit si de minte. Si am cautat……. Si am citit…. Si iar am cautat…. Si am intrebat in stanga si in dreapta si astfel am reusit sa strang o tolba mare de informatii, mare, mare…..poate chiar mai mare decat sacul cel plin cu jucarii al lui Mos Craciun. Un Mos Craciun care, desi se spunea ca nu exista continua sa vina in fiecare an si sa lase cadouri sub bradutul meu, cu mare grija impodobit intai impreuna cu parintii, cu bunicii, cu cea mai buna prietena, apoi in adolescenta alaturi de omul iubit, dupa cativa ani pentru fetita mea, apoi impreuna cu ea si cu toata familia. 

Pot spune ca o parte importanta din viata mea  s-a desfasurat in jurul bradului de Craciun, el devenind astfel martorul tacut  al cresterii si evolutiei mele, dar si prietenul caruia i-am prezentat, pe rand, cele mai dragi persoane din viata mea. Nici Iepurasul de Paste, cu toata iuteala lui de picior, nu a reusit sa tina pasul cu schimbarile care au avut loc de-a lunguil anilor.

    La 36 de ani, privesc in urma  si revad imagini mirosind a brad si placinta cu mere si scortisoara.   

Cu timpul am descoperit ca pot  aduce magie in fiecare zi obisnuita din viata mea, transformand-o intr-o zi minunata, dar pentru mine Craciunul a ramas si va ramane mereu cea mai mare portie de magie din tot anul. Este ca un valoros premiu, frumos impachetat pe care il primesc la sfarsitul fiecarui an. 

Cat despre Mos Craciun, pot afirma cu deplina incredere  ( doar am studiat atat de mult despre el) ca Exista!! El este in fiecare dintre noi si prezenta lui este cu atat mai pronuntata si mai palpabila cu cat credem mai mult in existenta lui.  Practic, Mos Craciun este o energie la care au acces toti oamenii indiferent de varsta. Este energia bunatatii, a lucrurilor magice, a dorintelor implinite si a credintei fara de indoiala. Este energia iubirii infinite neconditionat. Caci de Craciun am primit si primim in fiecare an DARUL IUBIRII.  Dumnezeu ne-a dat fizic, in lumea noastra pe unicul sau fiu pentru a ne povestii despre lucrurile importante ale vietii. In fiecare an, de Craciun, fiecare dintre noi primim in dar o bucatica de Dumnezeu care se adauga celor primite in anii precedenti. Pe acestea le putem oferi apoi tot restul anului celor care au nevoie de ele,  prin intermediul faptelor bune, fara ca ele sa dispara, din contra se inmultesc cu fiecare vorba buna pe care o rostim, cu fiecare gest frumos pe care il facem, cu fiecare mana intansa neconditionat spre cel aflat in nevoie.

   Craciunul ofera tuturor la fel. De primit, primeste fiecare atat cat este pregatit sa primeasca si sa poarte in inima sa si atat cat este dispus sa ofere, la randul lui, mai departe.

    A afirma ca Mos Craciun nu exista este dovada ca oamenii nu au reusit inca sa isi descopere locul acela bun, cald si dulce din adancul fiintei lor, numit Suflet. Dar sa fim optimisti: exista un timp pentru toti si toate.

Craciun fericit!

Mos Craciun bine-ai venit!

Va pup cu drag si multa iubire in suflet, 

Clara

Va invit sa urmariti si varianta audio a acestei povesti inspirata din copilaria mea si a Irinei, careia Neluta Bunicuta i-a dat glas... 

Auditie placuta! 

Ascultati aici:  Poveste cu aroma de Craciun